Enciclopedia Banatului

Български English Français Deutsch  Magyar Română Српски 

BANATERRA (română)

Site-uri partenere

Copyright © 2006-2015. Asociatia Banaterra. Toate drepturile rezervate.

Ionel Stoiț - Învățământul la Uzdin în monografia prof. Todor Milovan (până la cel de Al Doilea Război Mondial)

De ce tocmai această temă?

Am meditat mult asupra acestei teme, mai ales că despre ea s-a scris destul în presa noastră, s-a vorbit la diferite sesiuni şi simpozioane şi poate ar fi de prisos ca un inginer să vorbească despre învăţământ. Dar, având fericita ocazia de a-l cunoaşte pe profesorul Todor Milovan, tocmai prin anii 1992/93, cei mai grei din ţara noastră, având o inflaţie megalomană, mi-am luat sarcina de a-l ajuta la transcrierea manuscrisului Monografia Uzdinului în limba sârbă, care ulterior a fost editată la Matica Srpska din Novi Sad, text care zilele acestea mi-a apărut nitam-nisam pe ecranul calculatorului. Am citit câteva lucruri interesante şi m-am gândit să spicuiesc câte ceva aşa cum ar fi făcut poate profesorul Milovan.

Aş începe cu câteva date despre profesorul :

 

Prof. TODOR MILOVAN

(1920-2003)

Profesor şi publicist, născut pe data de 24 februarie 1920 la Uzdin. Şcoala primară o termină în satul natal iar Cursul inferior al Liceului la Vârşeţ. Tot la Vârşeţ termină Şcoala Normală în anul 1940 făcând parte din prima generaţie de învăţători şcolarizată pe teritoriul Banatului iugoslav. În acea generaţie au fost patru fete şi patru băieţi.

Fete: – Baniai Elisabeta, Bălan Iuliana, Lautaşevici Mira, Voin Aurora

Baieţi: - Doban Traian, Gigor Popi, Lupşici Alecsandru, Milovan Todor

Aurora Voin a devenit soţia lui Todor Milovan iar Alecsandru Lupşici avea să fie executat de nemţi în 1941. Romanul profesorului Traian Doban "Pierduţi în vijelii" este dedicat acestei generaţii de elevi.

După terminarea Şcolii Normale, Todor Milovan, se înscrie la Facultatea de Ştiinţe Matematice la Belgrad, unde îşi ia şi masteratul. La începutul carierei de învăţător a fost la Subotiţa, în Serbia apoi la Bariţe şi Ecica. Ulterior a fost profesor la Liceul Mixt Român din Vârşeţ şi ultimul director al acestuia. După Liceul Mixt Român, a fost profesor şi director adjunct la liceul "Borisav Petrov-Braca", apoi director la Liceul Economic şi Şcoala generală "Olga Petrov Radišić", precum şi profesor la Şcoala Normală. Din anul 1969 şi până la pensionare este inspector şcolar la Novi Sad.

Paralel cu munca didactică, Todor Milovan desfăşoară o bogată activitate publicistică. La invitaţia lui Vasile (Vasco) Popa vine la Vârşeţ, în anul 1945, la redacţia săptămânalului "Libertatea", îndeplinind funcţia de secretar şi angajându-se la editarea ziarului, cât şi la crearea condiţiilor pentru tipărirea lui. În 1946 îşi publică primele articole în "Libertatea" colaborând şi la revista "Satul" şi "Lumina". Pe urmă este colaborator activ la "Matica Srpska" din Novi Sad, şi la Societatea Geografilor din Voivodiona. Participă cu referate la mai multe sesiuni şi simpozioane ştiinţifice pe tema dezvoltării geografiei moderne. Este coautor la "Monografia Uzdinului" publicată de Matica Srpska. A mai dorit să publice un material de cercetări ştiinţifice la Casa de Editură şi Presă "Libertatea" din Panciova, dar manuscrisul se pierde acolo şi nu a mai văzut lumina tiparului.

Profesorul Todor Milovan a fost căsătorit, aşa cum am notat mai sus, cu colega de clasă Aurora Voin. Din căsnicia lor, pe data de 11 august 1953, se naşte fiul Radu, care termină electrotehnica şi este angajat la Novi Sad, la "Electrana". Are doi copii, pe Victor, născut în 1977 şi Aurora, care poarta numele bunicii, în 1982.

Profesorul Todor Milovan a decedat la Kać pe data de 27 februarie 2003.

Cei care l-au cunoscut şi ştiut, îl vor păstra în memorie ca pe un om tolerant şi drept.

 

ÎNVĂŢĂMÂNTUL LA UZDIN

 

În descrierile despre satul Uzdin din anul 1859 se spune că uzdinenii, în perioada anului 1801 – 1803, au avut biserică şi scoală. În baza datelor prezentate, biserica şi azi se află la locul descris pe când despre "Şcoala mică" nu se ştie precis, se presupune că era în acelaşi loc unde este şi azi construită şcoala nouă. În baza aceloraşi date, în anul 1805 erau înscrişi 32 de elevi. Dintr-un document al Arhivei militare de la Viena, putem afla că s-a cerut ajutor din partea comunei Uzdin pentru construirea unei camere, sufragerie, ştală şi şură pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale învăţătorului.

***

Dintr-un raport din 2 octombrie 1813, care se referă la regiunea 12 a regimentului bănăţeano-german, putem afla că în Uzdin, în acea perioadă, nu a existat clădire şcolară şi că orele s-au ţinut într-o locuinţă de ofiţeri. Din acest document aflăm că şcoala au frecventat-o 41 de elevi, în primăvară şi 44 în toamnă, dintre care 42 români şi 2 sârbi, respectiv 42 de băieţi şi 2 fete. Învăţător era Iova Todorovici care avea salariul de 92 de forinţi anual. Despre acest învăţător se mai spune că era paroh şi că vorbea limba valahă (română n.a.). Să mai spunem că în unele documente dintre anii 1810 şi 1815 se mai aminteşte învăţătorul Pantelimon Petrovici, nu este clarificat dacă erau două despărţăminte sau era vorba de altceva. Religia era predată de Andrei Fişezan o oră pe săptămână.

Şcoala a fost supravegheată de ofiţerul Laitand Kund din Jarkovac care făcea control de 15 ori anual

***

În urma hotărârilor Comandei Genarale din Timişoara, din anul 1827, prin care şcoala este obligatorie de la 7 la 9 ani se măreşte şi numărul elevilor astfel că la Uzdin se deschid 2 şcoli româneşti, iar la Iarkovac una sârbească. În aceste şcoli sunt înscrişi 602 de elevi dintre care 332 de băieţi şi 270 de fete.

Dintr-un document al autorului Constanin Deaconovici Loga, aflăm că la Uzdin au fost învăţători Iancu Murgu la băieţi, Nestor Oncea la fete şi Trifon Bosica, paroh, înv. de religie.

A.M. Ognjenovici în scrierile sale aminteşte pe parohul Ambrosie Teodorovici ca învăţător la Uzdin, ceea ce ar putea duce la concluzia că numărul elevilor era mai mare decât cel amintit, căci după scrierile lui Ognjenovic, în perioada 1842-45, la Uzdin erau 303 de elevi.

Numărul elevilor fiind în creştere permanentă, în anul 1843 se deschide licitaţia pentru construirea unei noi clădiri şcolare. Prin clădirea noului edificiu şcoala a primit 540 m2 suprafaţă folositoare, în care erau două clase de băieţi, una de fete şi o clasă dată în folosinţă învăţătorului german pentru elevii săi. Acest edificiu a fost numit "Şcoala Mare", nume care se poartă şi în zilele noastre.

Numărul elevilor creşte permanent, astfel că în anul 1846-47 sunt înscrişi 509 de elevi. Natural că, odată cu creşterea numărului elevilor, se simte necesitatea angajării noilor învăţători. Astfel se amintesc învăţătorii Iovan Murgul, Jivan Trifon, Moise Neagru, George Mircea, Nicolae Mircea şi Trifu Cocora (perioada 1842-1848).

La sfârşitul anului şcolar 1869-70 Organul şcolar de control a regimentului din Panciova, controlând şcolile scrie, între altele, că la şcoala din Uzdin în anul întâi al şcolii româneşti, având ca învăţător pe Alexandru Cocora, sunt 86 de elevi, anul doi şi trei al învăţătorului Trifon Jivan sunt 76 de elevi, ceea ce este lăudabil, însă sunt şi 60 de elevi repetenţi.

Cât despre despărţământul de fete rezultatele nu sunt prea favorabile. În toate clasele învăţătorului Trifu Jivan, junior, sunt 150 de eleve care au frecventat neregulat cursurile. Deşi s-au luat unele măsuri, ele nu au fost eficace. Ca motiv se evidenţiază la cei doi învăţători, Alexandru Cocora şi Trifu Jivan, junior, neanganjamentul şi necunoaşterea pedagogiei, fapt pentru care au fost avertizaţi, în timp ce înv. Trifu Jivan, senior, a primit merite de laudă.

Ţelul primordial al şcoli din acele vremuri era păstrarea duhovnicească şi sentimentele religioase la elevi. Cât s-a reuşit în acest sens se poate vedea din cifrele prezentate. Anume de la cifra de cursanţi de 630 în anul 1867, s-a ajuns la cifra de 548 cursanţi în anul 1871, sau cu 23% mai puţini.

***

După închiderea Graniţelor militare (1872), se poate vorbi de o problemă aparte în învăţământul din Uzdin. Astfel, de exemplu, înv. Trifu Jivan conduce clasa a II-a cu 93 de elevi şi încă 100 de repetenţi, deci total 193 elevi. Isaia David clasele I şi II despărţămintele de fete cu 252 eleve şi încă 120 de repetente, în total 372 de eleve. Alexa Cocora conduce clasa a I şi are total 148 de elevi. Deci în total 3 înv. au 493 de elevi şi 220 de repetenţi.

Pentru aceasta au fost luate măsuri riguroase atât din partea Inspectoratului cât şi a Bisericii. Astfel, înv. Alexandru Cocora şi Isaia David au fost daţi afară din serviciu considerându-se că nu au cunoştinţele pedagogice necesare şi au şi compartare urâtă (Cocora a consumat alcool), iar înv. Trifon Jivan a fost lăudat şi ales de predicator la seminarul învăţătorilor de la Pancevo ,în anul 1875, din partea episcopului de Caransebeş Ion Popasu.

***

În perioada dualismului Austro-ungar (1872-1918) sunt aduse câteva legi şi decizii prin care sunt reglementate o mare parte a problemelor şcolare. Este pusă în vigoare Legea despre şcolarizarea obligatorie, din 1868, care se referă la toţi copiii între 6 şi 15 ani. Cursurile le frecventează toţi copiii între 6 şi 12 ani, iar de la 12 la 15 ani sunt introduse cursuri speciale numai pentru repetenţi. Pe de o parte această lege avea părţile sale bune obligând copii la educare, pe de altă parte însă statul, prin sistemul de şcolarizare, efectuează maghiarizarea şcolarilor.

Prin legea din 1879 în toate şcolile în limba maternă nemaghiară se introduce limba maghiară ca obiect obligatoriu, mai întâi cu 2 ore săptămânal începând din clasa a II-a. Acest fond se măreşte la 8, iar din anul 1907 chiar la 13 ore săptămânal în toate clasele de la clasa I la clasa a IV-a.

Prin Legea nr. 27 din 1907, cunoscută ca legea lui Appony, se prevede ca în şcolile româneşti limba de predare română să fie înlocuită cu limba maghiară. Aceste tendinţe au fost întrerupte prin începerea primului război mondial.

Din unele documente reiese că Ministrul de educaţie şi religie de la Budapesta, în luna august a anului 1914, trimite prin intermediul Episcopiei de Caransebeş, decizie despre folosirea limbii în şcolile cu predare în limbă nemaghiară. Astfel, limba română se foloseşte în clasele I-II ca limbă ajutătoare, iar în clasele III-IV ca obiect aparte. Se pun condiţii riguroase ca elevii, după terminarea clasei a patra, să se folosească, la perfecţie, de limba maghiară, atât oral cât şi în scris.

Pentru aceasta însă era nevoie ca şi învăţătorii care predau să ştie la perfecţie limba maghiară. În acest scop, din 30 iunie 1882, diplomă de învăţători primesc doar acei candidaţi care pot preda şi în limba maghiară. Pentru cei care erau deja în învăţământ a fost organizat curs special în durată de 6 săptămâni, la Arad, unde au învăţat limba maghiară.

Condiţiile nefavorabile de şcolarizare a populaţiei nemaghiare, printre care şi a uzdinenilor, în modul prescris prin lege, au dus la mare revoltă în rândurile părinţilor şi al învăţătorilor, astfel că aceştia, la şedinţa Comitetului Bisericii Ortodoxe Române, hotărăsc să se înfiinţeze şcoala confesională, care era întreruptă în urmă cu două decenii, care va fi finanţată cu ajutorul bisericii. Această dorinţă a uzdinenilor nu a fost însă susţinută de autorităţi, astfel că şcoala îşi menţine statutul de şcoală comunală în limba maternă în clasele I, II şi III, iar în celelalte clase, în limba maghiară.

În ceeace priveşte materialul didactic punem spune, în baza datelor aflate dintr-o scrisoare circulară a Episcopiei de Caransebeş din 25 septembrie 1869 către toate bisericile, şcolile, învăţătorii etc şi în care se indică manualele care sunt puse la dispoziţie în baza programelor şcolare şi care ar fi :

1. „Abecedariulu” d-lui Z.Boiu;

2. „Abecedariulu nemţescu”;

3. „Aritmetica cu cifre”;

4. „Bucovia”:

5. „Cartea de grădini” de d-l dr. Vasiciu;

6. „Cartea I de cetire” de d-l Z.Boiu;

7. „Cartea II de cetire” de d-l Z. Boiu;

8. „Computu” Prof. J.Popescu;

9. „Catechismulu micu”;

10. „Catechismulu bogatu”;

11. „Drepturile şi datorinţele civili”;

12. „Elementele geografiei”;

13. „Elementele istoriei universului”;

14. „Elementele istoriei naturale”;

15. „Gramatica rom.” de d-l.păr. Sava Popoviciu Barţeanu;

16. „Gramatica rom.”de d-l. Nic.Mihălţeanu, pentru cl.a II-a ;

17. „Gramatica rom.” de d-l. Nic. Mihălţeanu, pentru cl a III-a;

18. „Grmatica rom.” de d-l. Nic. Mihălţeanu, pentru cl. a IV-a ;

19. „Istoria biblică cu icoane”;

20. „Instrucţiune pentru învăţători”;

21. „Orologierul – Ceaslovul”;

22. „Octoichulu micu”;

23. „Manuducere pentru învăţători” la Abecedarul d-lui Z. Boiu;

24. „Manualu de limba rom.” de învăţătorul Belisinu;

25. Pentru tabele mari de litere laolaltă.

Aceste manuale s-au întrebuinţat în şcoli până în anul 1875, când se retrag şi introduc manuale noi. Dintr-un document din anul 1985 vedem că elevii nu au unele manuale de care se servesc câte 3-4 elevi. Prin acest document se atrage atenţia comitetelor bisericeşti să procure manuale pentru eleviii mai săraci din bugetul pentru cultură sau din fondul bisericii.

Problema manualelor se iscă şi mai târziu şi este prezentă, am putea spune, într-o oarecare măsură mai mică sau mai mare, până în zilele noastre

 

***

După Primul Război Mondial, se iscă problema învăţătorilor care în mare măsură au emigrat în România. În locul lor au venit învăţători care nu cunoşteau limba română. O altă problemă este şi materialul didactic, îndeosebi manualele şcolare. Primul „Abecedar” în limba română tipărit aici, a fost în anul 1923. Celelalte manuale se tipăresc mai târziu, din anul 1925 până în anul 1939.

Deşi constituţia Regatului Sârbilor,Croaţilor şi Slovenilor prevede dreptul tuturor minorităţilor de a se şcolii în limba maternă, aceasta nu s-a realizat în multe localităţi unde trăiesc minorităţi şi nici la Uzdin. La Uzdin s-a învăţat limba română doar în clasa I, iar în celelalte în limba sârbă. Aceasta a durat până în anul 1936 după semnarea Convenţiei şcolare interstatale dintre Iugoslavia şi România la 10 martie 1933.

Convenţia are o însemnătate deosebită prin faptul că rezolvă două probleme:

  • introducerea religiei în şcoli şi

  • predarea în limba maternă.

Statele sunt obligate să asigure prin organele de stat tipărirea materialului didactic elevilor în limba maternă.

În anul şcolar 1935-36 începe multaşteptata reformă şcolară. Astfel, şcoala o părăsesc învăţătorii sârbi, unii din ei pleacă în România să predea elevilor sârbi, iar din România vin învăţătorii români. Printre primii soseşte Marin Voinea, apoi Petru Ionescu, Florea Secu, etc.

Este interesant de menţionat faptul că şcoala din Uzdin este lăudată în toate rapoarte inspectorilor şcolari, învăţătorii făcându-şi datoria cu multă sârguinţă şi pricepere.

Un detaliu din documente vremii arată că în timpul lucrărilor agricole şcoala întrerupe prelegerile ca elevii să-şi ajute părinţii la lucrul câmpului, un lucru interesant nemaiîntâlnit până acum.

***

Odată cu căderea Iugoslaviei în aprilie 1941, şcoala din Uzdin, la fel ca toate şcolile din ţară, încetează activitatea. Pe la sfârşitul lunii aprilie a aceluiaşi an, la Şedinţa consiliului şcolar din 27 aprilie 1941 se aduce hotărârea ca şcoala să continue activitatea începând cu ziua următoare. Astfel, în timpul războiului şcoala din Uzdin şi-a continuat cursurile de predare în limba română.

 

M-aş opri aici dat fiindcă sunt atâtea de spus din activităţile Şcolii elementare din Uzdin, mai ales în perioada de după cel de al doilea război mondial, încât mă tem să nu fac vre-o "gafă istorică".

Am încercat cât se poate de scurt să redau fragmente din vasta monografie a Uzdinului, care sper că va putea vedea lumina tiparului la prestigioasa Editură "Tibiscus".

- Să ne ajute Dumnezeu!

Timişoara, la 17 aprilie 2004

ing. Ionel Stoiţ, Novi Sad

 

Moştenitorii: de la tată la fiică, în slujba matematicii

 

Prof. dr. SILVIA GHILEZAN

de la Facultatea de Ştiinţe Tehnice din Novi Sad

 

Motto:

Despre ei se va vorbi mâine

Pentru că mâine va fi vremea lor

În lumea cifrelor

 

La prima ediţie a acestui simpozion acum 10 ani am scris despre Mihailo Idvorski Pupin, cel mai mare savant de pe aceste meleaguri, din Banatul sârbesc. Mama marelui savant se numea Olimpiada, de origine din Ecica, o femeie isteaţă şi descurcăreaţă în toate cele, şi era călăuzitoarea drumului marelui savant, parcurs de pe păşunile Idvorului “De la emigrant la savant”, aşa şi-a intitulat savantul cartea sa autobiografică.

M-a bântuit un gând de la primirea invitaţiei pentru acest simpozion - cu ce să mă prezint. Gândul parcă mă tot ducea la mama marelui savant şi la Ecica, satul românesc din Banatul central, cunoscut prin frumosul Castel de la intrarea în sat şi parcă-mi zicea: “Bate şi ţi se va deschide”. Aşa s-a făcut că parcă Domnul mi-a dat înţelepciunea să scriu tocmai această temă.

Pe profesorul dr. Coriolan Ghilezan, originar din Ecica, l-am cunoscut în anul 1971 la Şcoala Superioară de Pedagogie din Zrenianin. Numele lui se rostea printre studenţi cu o deosebita stimă. Aparenţa lui, de la prima vedere, lăsa impresia unui intelectual deosebit. Curiozitatea m-a făcut să stau de vorbă cu acest distins profesor pentru a afla ceva din cercetările făcute în domeniul algebrei lui Bool. Deşi bun matematician încă din şcoala generală, totul mi s-a părut confuz şi l-am rugat pe distinsul profesor să pună pe hârtie aceste fraze. Aşa a apărut în “Tribuna Tineretului” un interviu cu distinsul profesor realizat în îndepărtatul an 1973.

În anul 2002 la simpozionul internaţional “Oameni de seamă ai Banatului” la Uzdin, profesoara dr. Lia Magdu face o prezentate a distinsului profesor, de altfel coleg de generaţie cu doamna profesoară, la liceul din Vârşeţ, din care am aflat multe ce nu ştiam: copilăria, anii de liceu, inteligenţa, năzbâtiile şi spiritualitatea profesorului ca licean.

Există în popor un proverb că “aşchia nu sare departe de topor”.

Printr-o coincidenţă aflu că la Facultatea de Ştiinţe Tehnice din Novi Sad, la Catedra de Matematică figurează numele: prof. dr. Silvia Ghilezan. Aflu că este născută la Zrenianin şi că este doctor în matematică. Îmi trece ca un fulger prin minte: “- o fi oare fiica distinsului meu profesor Ghilezan?!” pe care a amintit-o doamna prof. dr. Lia Magdu, în lucrarea sa despre profesorul dr. Ghilezan. Întrebare enigmatică şi emoţionantă, având în vederea stima mea faţă de acest “bard bănăţean” al matematicii moderne, român ecican din Banatul sârbesc.

Întâmplarea face să vorbesc la telefon cu domnul profesor, azi pensionar, care e mereu între două oraşe, la Zrenianin, unde şi-a început cariera de profesor, doctor în ştiinţă, cercetător, şi la Novi Sad, unde s-a pensionat ca profesor de matematică la Facultatea de Matematică. Ne reamintim de anii 70, de drumurile parcurse între timp, domiciliu, familie... Spune cu mândrie că are o fiica care i-a urmat drumul în sfera matematicii moderne fiind mereu pe drumuri prin Europa şi America, la diferite simpozioane, sesiuni de prelegeri sau întruniri ale matematicienilor. Îi face plăcerea să fie la Novi Sad, alături de nepoata Anastazia în etate de 11 ani, cu care vorbeşte româneşte, pentru a nu uita rădăcinile neamului.

- Deci doamna profesoară doctor Silvia Ghilezan este fiica dumneavoastră? - îl întreb.

- Da, o cunoşti?.

- Personal nu, dar am auzit multe despre ea, am aflat şi de pe Internet.

- Da, ciudată lume, acest Internet. Deşi, cercetător, pot spune că am fost un pionier în lumea cifrelor de azi. Atâtea descoperiri din informatică, telecomunicaţie... sateliţi, celulare, PC-uri, şi toate aparţin celei mai precise ştiinţe - matematicii.

Vocea nostalgică a profesorului mă face să mă reîntorc în anii studenţiei când, povestindu-mi atâtea lucruri din lumea cifrelor, eram parcă într-o lume cu totul nouă şi străină, o lume a basmelor, basme reale dintr-o viaţă virtuală, o viaţă care abia începe, iar acele basme, pe care atunci nici nu le înţelegeam măcar, azi sunt reale.

- Ar trebui să stai cu ea de vorbă, numai că nu ştiu când o poţi afla, duce o viaţă dinamică cu un program foarte aglomerat. Este mereu plecată prin străinătate.

Am încercat zile întregi să ajung la doamna profesor, dar mi s-a spus de fiecare dată că deocamdată nu este la facultate, dar să încerc să sun mai târziu.

Încerc să aflu date despre prof. dr. Silvia Ghilezan. Navighez pe Internet pagină cu pagină şi citesc doar titlurile citeu-rilor de pe fiecare pagină. Nici nu apuc măcar să le deschid pe toate, cred că sunt peste 200. Se aminteşte prezenţa Silviei la diferite întruniri, prelegeri, simpozioane internaţionale, sunt transcrise lucrările ei de pe paginile unor reviste mondiale renumite, cu articole din domeniul matematicii moderne, este recenzent la mai multe reviste şi participă la realizarea mai multor proiecte, la unele din ele având chiar la funcţia de conducător de proiect.

Colaborează cu 34 de Universităţi europene în cadrul proiectelor europene.

Citesc şi o admir. De unde atâta energie la această femeie, să ajungă pretutindeni să cerceteze, să scrie, să vorbească ? Nici nu e de mirare că n-o poţi afla prea uşor, aşa după cum îmi spusese tatăl ei.

În sfârşit, mi se comunică că va avea o prelegere la catedra ei de la Facultatea de Ştiinţe Tehnice, a doua zi, când o şi aflu la telefon. O întreb în ce limbă doreşte să converseze?

- Româneşte, bineînţeles - îmi răspunde - poate e mai greu dar, încerc să mă descurc.

Silvia vorbeşte destul de bine româneşte. Mă surprinde acest fapt ştiind că n-a făcut şcoala în limba română. Îmi spune că vorbeşte mai bine limba maghiară, limba maternă a mamei ei Elizabet Ambrozi, trecută în lumea umbrelor acum 4 ani. Vorbeşte concis, fiecare cuvânt, propoziţie, frază fiind parca cronometrate. O precizie de uimit. Se scuză că are obligaţii şi-mi zice să ne auzim peste câteva zile. Notez numerele de telefoane şi e-mailul. Mă gândesc ce aş putea să o întreb. Dacă am discuta de activităţile ei ştiinţifice mi-e frică să nu fac aceeaşi gafă ca acum 33 de ani cu tatăl ei, profesorul Ghilezan.

Încerc să prezint cronologic, unele date considerate interesante din vasta biografie a distinsei doamne profesor. Deşi ştiu că e doar un fragment, o părticică mică, cât poate cuprinde această coală de hârtie, cum s-ar zice “un strop de apă în mare”, marea ei fiind atâtea prezentări de pagini web pe Internet. O iau de la început cu date biografice:

În biografia ei scrie că e născută la 22 martie 1959 în oraşul de pe malul Begăi, Zrenianin (cândva numit şi Becicherecul Mare), unde termină şcoala generală şi liceul, urmând apoi, din anul 1977, Facultatea de Ştiinţe Naturale şi Matematici la Novi Sad, pe care a absolvit-o în anul 1981. Continuă apoi la Facultatea de Matematică a Universităţii din Belgrad studiile postuniversitare, din anul 1981 până în anul 1988, când îşi ia masteratul cu tema: Lambda račun i slabe iskazne logike, ca apoi cinci ani mai târziu în anul 1993 să-şi ia doctoratul la Facultatea de Ştiinţe Naturale şi Matematici din Novi Sad cu tema “Intersection types in lambda calusus and logic” (Tipurile de intersecţii în calculul lambda şi logic). Face studii de cercetări la Universităţile din Olanda, Italia şi Canada, ( Faculty of Matematics and Informatics, Chatolic University, Nijmegen, Olanda (1990 -91); Dipartimento di Informatica, Universita di Torino, Torino Italia februarie - iunie 1992; Department of Mathematics and Statistics, McGill University, Montreal, Canada ianuarie-iulie 1993)

Orientarea profesională a Silviei este matematica; domeniul Matematica logică şi bazele teoretice; tematica Calculul lambda, teoria tipurilor şi lingvistica matematică.

Vorbeşte, citeşte şi scrie în engleză, franceză, maghiară şi română şi se serveşte de italiană, olandeză şi rusă

În ceeace priveşte angajarea ei în câmpul muncii până în anul 1984 este colaborator de specialitate pentru obiectul Logica matematică la Facultatea de Matematică a Universităţii din Belgrad, iar din 1 aprilie 1984 trece la Facultatea de Ştiinţe Tehnice a Universităţii din Novi Sad la postul de asistent (1984-1995), docent (1995-2000), profesor (2000-2004) şi profesor titular din anul 2005 până azi în domeniul restrâns al matematicii.

Din anul 1984 este colaborator al Institutului de Matematică al Academiei Sârbe de Ştiinţe şi Artă.

Lucrările ştiinţifice ale Silviei sunt din domeniul aplicării matematicii logice şi informaticii. Cercetările şi rezultatele obţinute sunt din teoria calcului lambda, teoria tipurilor, legăturile dintre calculul lambda şi teoria dovezilor, interpretarea constructivă a logicii clasice şi formalizarea limbajurilor naturale.

Teoria calculului lambda este baza limbajelor de programare şi este în centrul cercetărilor din domeniul bazei teoretice a informaticii în urma dezvoltării rapide a tehnologiei informaţiilor. În domeniul calculului lambda şi a teoriei tipurilor, Sivia se ocupă cu cercetările diferitelor probleme din domeniul sintaxei şi al semanticii.

Cercetările din matematica lingvistică se referă la formalizarea timpurilor simpli în limba sârbă cu implementarea în limbajul de programare Prolog.

Cele mai noi cercetări a doamnei dr. Sivia Ghilezan sunt din domeniul interpretării constructive a logicii clasice, ceea ce este o privire cu totul nouă a logicii clasice, despre care se ştia că, spre deosebire de logica intuiţionistă, este constructivă. Influenţa acestor cercetări la dezvoltarea limbajelor de programare este o problemă cu care actualmente se ocupă. Acesta este un domeniu relativ nou, care atrage tot mai mulţi cercetători.

Lucrările doamnei dr. Silvia sunt tipărite în reviste mondiale de renume, de matematică şi informatică şi expuse la întruniri mondiale de specialitate. Doamna dr. Silvia a demonstrat rezultatele şi contribuţiile sale ştiinţifice prin prelegerile care le-a ţinut în urma invitaţiilor făcute în centre mondiale de renume din Franţa. Olanda, Italia, Grecia, Ungaria şi Canada. Este coautor a unei bibliografi atotcuprinzătoare cu privire la lucrările din domeniul calcului lambda şi a teoriei tipurilor. Această operă tipărită şi pusă pe Internet va fi de mare folosinţă cercetătorilor din acest domeniu.

Doamna dr. Silvia Ghilezan colaborează cu savanţi consacraţi din lumea întreagă, promotori ai domeniului de preocupare. Lista coautorilor arată capabilitatea doamnei Silvia să colaboreze atât cu specialişti de renume în unele materii, cât şi cu studenţi şi asistenţi. O mare parte a activităţi o consacră tinerilor cercetători.

Doamna dr. Silvia Ghilezan, prin munca şi angajamentul profesional, în cursul celor 15 ani, a desfăşurat o colaborare internaţională continuă cu centre renumite din Italia, Olanda, Franţa, SUA, Marea Britanie, România, care nu a fost întreruptă pe întreg parcursul acestor ani. Unul dintre rezultatele acestui angajament a fost şi participarea Universităţii din Novi Sad şi a Institutului de Matematică a Academiei Sârbe de Ştiinţă şi Arte din Belgrad la lucrările proiectului internaţional al Uniunii Europene “TYPES - Types for Proofs and Programs”“, The Sixth Framework Programme - FP6 - Information Society Technology, care cuprinde 34 de universităţi europene. Silvia conduce acest proiect în instituţiile din Serbia şi este responsabilă pentru aplicarea lui. Acesta este unul dintre primele proiecte europene FP6 din domeniul matematicii şi informaticii în Serbia.

Conduce 2 proiecte naţionale ştiinţifice a Ministerului pentru Cultură şi Protecţia Mediului Înconjurător şi a Secretariatului Provincial pentru Cultură. Este conducător al proiectului ştiinţific bilateral cu Slovenia. A participat la realizarea cu succes a proiectelor Ministerului pentru Ştiinţă al Republicii Serbia

Doamna dr. Silvia Ghilezan are activităţi deosebite în angajarea profesională. Este recenzent la mai multe reviste mondiale de renume precum sunt Information and Computation, Academic Preş, SUA; Journal of Logic and Computation, Oxford University Preş, Marea Britanie; Lecture Notes in Computer Science, Springer-Verlag, Germania; Mathematical Structures in Computer Science, Cambridge University Preş, Marea Britanie; Este recenzent şi la câteva conferinţe de prestigiu mondial precum sunt Typed Lambda Calculus and Application, Nara, Japonia; Rewriting techniques and application, Aachen, Germania; Theoretical Computer Science, Montreal, Canada, ACM SIGPLAN International Conference on Functional Programming,, Montreal, Canada.

Doamna dr. Silvia Ghilezan ţine prelegeri de Matematică şi Statistică la mai multe secţii ale Facultăţii de Ştiinţe Tehnice din Novi Sad precum:

la secţia de construcţii,

secţia de grafică industrială şi design,

secţia de management industrial,

secţia de protecţie a mediului înconjurător.

Atât ca specialist cât şi ca profesor este la fel de excelentă în materie. Se acomodează fiecărei grupe de studenţi cu cunoştinţe diferite. Silvia este autoarea manualului de Matematică I la secţia de construcţii şi coautoare la câteva manuale de exerciţii pentru Matematică şi Statistică.

Să mai amintim că Silvia a ţinut prelegeri la câteva Facultăţi de peste hotare la Ecole Normale Superieure de Lyon, Lion, Franţa, 2001-2002 obiectele Logica matematică, Semantica limbajelor de programare, Calculul lambda şi la Department of Computer Science, Catholic University, Nijmegen, Olanda, 2000 -2001 la obiectele Logica matematică, Semantica limbajelor de programare, iar de la toamnă se pregăteşte să ţină prelegeri la Bucureşti, la Şcoala Superioară Normală, cea de a doua din Europa, după cea din Lion.

Ar mai fi de spus multe, dar ţin să mă opresc aici. Mă întreb dacă am reuşit în misiunea mea de participant la acest simpozion de renume, să prezint pe cineva aşa cum este, la adevărata sa valoare. Am încercat să simplific până la maximum toată terminologia care este foarte greu de tradus, mai greu poate şi de înţeles, de aceea se şi comunică în majoritatea cazurilor în limba engleză.

Deşi în acelaşi oraş de atâţia ani cu doamna profesor doctor Silvia Ghilezan, nu m-am întâlnit încă. Poate o voi face cu prima ocazie, tocmai acum, după ce am cunoscut-o într-o altă lume, o lume virtuală a Internetului, lume pentru care atât tatăl ei, domnul profesor doctor Coriolan Ghilezan, cât şi ea, doamna profesor doctor Silvia Ghilezan, au dat o contribuţie deosebită prin cercetările făcute în lumea cifrelor. Meritul lor va fi înscris mâine cu slove de aur în istoria Banatului sârbesc pentru că au dovedit că ei sunt “Oameni de seamă ai Banatului”.

Uzdin, 13.05.2006

Ing. Ionel Stoiţ, Novi Sad

Imagine aleatoare

Sânnicolau Mare, la început de secol XX (I)

Sondaj

Sondaj de opinie privind interesul față de istoria recentă a Banatului (1938-1956) - Posibile titluri de cărți:
Română
  • 2196 imagini
  • 4170 articole

Display Pagerank