Enciclopedia Banatului

Български English Français Deutsch  Magyar Română Српски 

BANATERRA (română)

Site-uri partenere

Copyright © 2006-2015. Asociatia Banaterra. Toate drepturile rezervate.

Ionel Stoiț - File din biografia marelui savant Mihailo Idvorski Pupin

La numai 10 km de Uzdin se află Idvorul, satul de naştere al marelui savant Mihailo Idvorski Pupin.

Acest mare inventator, om de ştiinţă şi umanist s-a născut la 10 octombrie 1854 la Idvor. Tatăl, Constantin şi mama, Olimpiada au avut în total 10 copii, 5 băieţi şi 5 fete, dintre care au mai rămas în viaţă doar Mihailo numit şi Mişa şi încă 3 surori, în timp ce ceilalţi copii erau răpuşi de bolile care bântuiau în acele vremi prin pusta Banatului.

Mihailo era crescut cu o deosebită dragoste părintească fiind unicul moştenitor al familiei Pupin, familie de ţărani grăniceri, cu 16 jugăre de pământ, neştiutori de carte dar harnici şi pricepuţi în ale gospodăritului.

Micuţul Mihailo se ducea zilnic cu vitele la păşune, unde, împreună cu vârstnicii lui, îşi petrecea cele mai minunate clipe ale copilăriei făcând baie la Timiş, jucându-se toată ziulica pe păşunile Idvorului, trântindu-se prin verdeaţă şi respirând acel aer curat al grânelor. Dar, obosiţi de joacă şi scaldă, uneori copii adormeau pe pustă uitând de vite şi acestea apucau prin holdele oamenilor, ori erau luate pe nevăzute de cetele tâlharilor care jefuiau pe drumurile prăfuite ale pustei bănăţene. Copiii pe lângă mustrările şi bătăile primite, simţeau şi singuri responsabilitatea pe care o au, astfel că vorba din bătrâni "nevoia învaţă pe om" au căutat în fel şi chip cum să se ferească de cele nedorite. Au aflat o rezolvare. Jucându-se cu cuţitele, au observat că, odată împlântat în pământ, cuţitul vibrează. Când se pune urechea la pământ atunci sunetul se aude până la o distanţă oarecare. Au făcut experienţe şi au hotărât ca fiecare băiat să aibă la el câte un cuţit. Când se culca lângă turma sa, punea cuţitul la cap. Dacă auzea vre-un zgomot trăgea de plăselele cuţitului şi astfel toată ceata de copii era în câteva clipe la faţa locului. Erau atât de bine exersaţi că se puteau oricând orienta după zgomot, stabilind direcţia exactă de unde provine. Aceasta însemna mult, mai ales în serile când trebuiau să păzească pepenii. Aceste jocuri copilăreşti l-au făcut pe micuţul Mihailo să-şi pună mereu întrebarea: Ce este sunetul?

Serile le petreceau de obicei pe la taifasuri, unde cei mai în vârstă povesteau întâmplări din viaţă. Lui Mihailo i-au rămas întipărite în minte feţele eroilor satului Idvor veniţi aici ca grăniceri pe la mijlocul secolului XVII sub conducerea patriarhului Arsenie Ciarnoievici, care povesteau marile bătălii la care au participat în armata austro-ungară contra italienilor şi francezilor. Unul din ei, Baba Batikin a participat în lupta de la Aspern, unde Austria a bătut pe Napolen, iar în 1812 a fost în Rusia cu o divizie austriacă contra lui Napoleon. După spusele consătenilor acest erou deţinător a multor medalii a fost şi proroc. Baba l-a cunoscut personal pe marele Karadjordje pe care l-a numit şi domnitorul ţărănimii sârbe, a descris luptele acestuia contra turcilor iar la sfârşitul povestirilor recita sau cânta câte o poezie de vitejie pe care o ştia pe de rost. Ştia să cânte minunat la cimpoi. Cimpoiul - acel instrument minunat care se umfla cu aer pe care apoi cu măiestrie cântăreţul îl slobozea prin nişte găuri - l-a făcut pe micuţul Mihailo să-şi pună din nou aceiaşi întrebare: Cum se transmite sunetul din "sacul" umflat prin nişte găuri cu atâta fineţe ca să fie plăcut la ureche? Şi iarăşi mereu aceiaşi întrebare: - Ce este sunetul?

Poveştile bătrânilor de la taifasuri l-au făcut pe micuţul Mihailo să cunoască istoria trăită de oameni, martorii vii ai vestitelor lupte din marele imperiu austro-ungar. Lecţiile de istorie nu le-a prea ascultat considerând că dascălul le conturbă minţile cu nişte poveşti cu totul necunoscute şi neadevărate, pentru că el mai mult credea în povestea vestitului Bata Bitchin decât a învăţătorului. Pe Mihailo îl interesa altceva: - Ce este sunetul ? - dar la această întrebare învăţătorul satului nu ştia răspunsul aşa că Mihailo considera că, dacă nu poate afla răspuns la această întrebare, nu mai are ce căuta la şcoală. Tot norocul că mama Olimpiada era o femeie ageră de minte deşi analfabetă şi-l convingea pe micuţul Mihailo că trebuie să înveţe carte altfel rămâne orb aşa cum oarbă este şi ea şi semenii ei care neştiind carte nu îndrăzneau să treacă graniţele hotarului Idvor. El va trebui să înveţe mult să ajungă departe şi să le spună ce este acolo dincolo de Idvor.

Mihailo, pleacă din Idvor la îndemnul mamei Olimpiada, cu sprijinul moral al învăţătorului şi preotului satului la şcoli înalte pentru a putea afla răspuns la întrebările puse. La gimnaziul din Panciova, profesorul de fizică, slovenul Simon Kos, a rămas la fel de surprins la întrebarea micuţului păstor din Idvor: - Ce este sunetul? Nu ştia nici el răspunsul la întrebările micuţului păstor, dar ştia multe altele care l-au făcut pe micuţul păstor să cunoască tainele fizicii. Atunci auzise pentru prima dată despre un american cu numele de Franklin care a făcut experimente cu un zmeu de care a legat o cheie şi astfel a descoperit electricitatea. Abia a apucat să ajungă acasă la Idvor să povestească vecinilor despre noile descoperiri auzite la şcoală, cum că tunetul nu este nimic altceva decât descărcări electrice care provine din ciocnirea a doi nori, iar trăsnetul este explozia provocată de străpungerea încălzită a descărcării electrice. Aceasta i-a buimăcit de tot pe bieţii ţărani idvoreni care ştiau prea bine căci trăsnetul provine de la sfânul Ilie şi carul său. Tatăl i-a interzis să se mai ducă la şcoală unde îvaţă numai prostii care buimăcesc lumea cinstită. Mama Olimpiada şi de data aceasta a fost insistentă în apărarea fiului astfel că, după o consultare avută cu preotul i-a spus soţului ei Costa, că în Biblie niciunde nu se aminteşte Sfântul Ilie, aşa că poate că slovenul acela Kos o avea dreptate învăţând copiii toate acele lucruri noi necunoscute...

Asflel că Mihailo şi-a continuat şcolarizarea mai departe plecând în scurt timp la Praga iar de aici peste ocean în America unde nu numai că va afla răspuns la întrebările puse pe păşunile Idvorului, ci va dărui omenirii cele mai preţioase descoperiri din telecomunicaţii.

Pupin a avut mereu imaginile Banatului la orice pas şi aproape că nu era o zi din viaţa lui să nu-şi amintescă în treacăt câte ceva din părticica acestei lumi dusă cu el peste ocean în primăvara anului 1874.

Că Idvorul era o parte nedespărţită a sufletului lui o dovedeşte şi faptul că şi-a adăugat numele de IDVORSKI care va fi parte componentă a personalităţii marelui om de ştiinţă.

Ce însemnătate au avut câmpiile Banatului şi satul Idvor în viaţa marelui savant putem afla din cartea sa ,,From immigrant to inventor'' (De la emigrant la inventator) tradusă în limba sârbă sub titlul ,,Sa paşnjaka do naucenjaka'' (De la păşuni la înţelepciuni). Această carte autobiografică, a dus imaginile vii ale Banatului în lumea de dincolo de ocean, descrise cu atâta dragoste şi pricepere făcându-i pe cititori să simtă şi să înţeleagă mai bine o lume îndepărtată despre care nu se ştia aproape nimic. Plecat din această lume autorul duce cu el o parte a copilăriei sale şi enigmele de pe păşunile Idvorului:

- Ce este sunetul ? ; - Ce este lumina?

A revenit în satul natal de câteva ori mereu reamintindu-şi anii copilăriei lăsaţi pe păşunile de la marginea satului dar purtate veşnic în suflet. Ultima dată când a venit aici la anii bătrâneţii stătea tocmai la taifas cu colegii lui din copilărie când se opri un călăreţ din goană şi-i oferi o hârtie ajunsă din America. Era o ştire îmbucurătoare, astfel că Pupin i-a dat călăreţului 10 forinţi ca semn de mulţumire. Naivi din fire, colegii l-au întrebat dacă e cu putinţă să ajungă o hârtiuţă aşa mică dintr-o ţară de dincolo de acea apă mare numai în decurs de câteva minute. La răspunsul afirmativ, bătrânii se întrebau: "Şi cine a descoperit treaba asta?" "-Americanii!" - le-a răspuns Pupin. "-Tare cuminţi americanii ăştia!" - se mirau bătrânii în timp ce lui Pupin i se umplură ochii de lacrimii de durere. Descoperirile lui din radio-telegrafie prin care se lupta ca fiecare american să fie pus la curent cu lumea, în satului lui, Idvor, colegilor lui suna ca un basm foarte îndepărtat pe care poate nepoţii lor îl vor trăi vreodată.

Pupin a poposit pe pământul american cu 5 dolari în buzunar şi a ajuns unul dintre cei mai bogaţi oameni ai Americii, a avut peste 24 de patente înregistrate, a fost ales profesor de onoare la peste 20 de universităţi din lume, a fost unicul preşedinte al Academiei de Ştiinţă din New York născut în afara Americii, a fost membrul Academiei Naţionale de Ştiinţă a SUA, Franţei, Serbiei, preşedintele Camerei Inginerilor Americani, unul dintre întemeietorii Asociaţiei de fizică şi matematică a lumii de dincolo de ocean, preşedintele asociaţiei pentru promovarea ştiinţei... etc... etc.

N-a uitat Idvorul lui niciodată trimiţând mereu ajutoare materiale. Pe banii lui s-a construit şi Căminul Cultural unde trebuia, după instrucţiunile lui să se ţină prelegeri despre înaintarea agriculturii, viticulturii, pomicultura.... Pupin le ştia pe toate şi ştia cum să împartă bogăţia lui spirituală la toţi cei dimprejurul său. De aceea consider că trebuie să-l cunoaştem mai de aproape pentru că el este omul meleagurilor noastre, omul care a dat omenirii ceva care ce şi azi reprezintă ultimul cuvânt al tehnicii - telecomunicaţia.

Imagine aleatoare

Fizeş, sigiliul localităţii (a)

Sondaj

Sondaj de opinie privind interesul față de istoria recentă a Banatului (1938-1956) - Posibile titluri de cărți:
Română
  • 2196 imagini
  • 4170 articole

Display Pagerank