Enciclopedia Banatului

Български English Français Deutsch  Magyar Română Српски 

BANATERRA (română)

Site-uri partenere

Copyright © 2006-2015. Asociatia Banaterra. Toate drepturile rezervate.

Ilin, Milan - Şi la Timişoara, pe timpuri, se făceau insigne

 Ca şi în celelalte domenii, respectiv economic, cultural, sportiv, Timişoara a avut  unele priorităţi în secolele XIX şi XX şi în domeniul fabricării insignelor, acestea fiind la modă nu doar la purtat, ci şi la confecţionat. Dacă în antichitate, evul mediu şi epoca modernă insignele au fost confecţionate de artişti bijutieri, gravori şi conceptori, la ora actuală se realizează totul mult mai uşor, bineînţeles tehnicizat, cea ce a scăzut cu mult valoarea artistică a lor. 

Cu toate că Timişoara nu a fost un centru sau nu a creeat oşcoală în domeniul gravării  şi confecţionarii insignelor aşa cum e cazul Aradului, unde a funcţionat chiar şi o fabrică de insigne, a doua  după Monetăria Naţională a României,  şi care a beneficiat de aportul unor artişti renumiţi, voi prezenta câteva insigne realizate la Timişoara de către familia Ostern.
Insigna sfinţirii steagului Corului Meseriaşilor (industriaşilor) din Timişoara, în două variante, este concepţia bijutierului aurar Ostern Maximilian, în vârstă de 34 de ani, locuitor al oraşului, str. Dacilor nr. 29. E făcută din metal alb presat cu patriţa şi matriţa, de 8,40 grame, cu înălţimea, respectiv lungimea totală de 9,8 cm. cu anexe, şi lăţimea pe orizontală de 3,2 cm. Insigna propriu-zisă are 5,40 cm, înălţime-lungime şi 3,2 cm lăţime, de care atârnă anexele. 
În cimier (partea cea mai înaltă a insignei), avem presată o liră cu trei coarde, iar sub liră, o lebădă cu aripile desfăşurate, care susţine lira, cu o parte din gât şi capul acoperind jumătatea de jos a lirei. Lebăda este aşezată pe trei frunze de stejar. Partea epigrafă a insignei are imprimat în câmpul central, pe patru rânduri, următoarele: rândul superior, arc închis - IPAR OSSZANG; rândul doi orizontal - ZASZLO SZENTELES; rândul trei orizontal  - EMLEKERE;  rândul patru în forma de arc deschis - TEMESVAR 1906. În traducere avem: ARMONIA MESERIASILOR SFINTIREA STEAGULUI TIMISOARA 1906. 
În continuare, câmpul imprimat prin presare este înconjurat de o eşarfă aranjată artistic ce  înconjoară câmpul în forma literei „u“. Capetele superioare ale eşarfei au câte un vârf de ramură de măslin. Eşarfa are în partea de jos a literei „u“ un cartuş în forma de arc deschis, imprimat în relief pe două rânduri: rândul de sus - OSTERN MICSA(MAXIMILIAN) şi rândul de jos - TEMESVAR. Cartuşul din eşarfă şi eşarfa sunt aşezate pe încrucişarea mânerului celor două ramuri de măslin, legate cu un vrej subţire. 
Reversul insignei, anepigraf (sau urmele patriţei) are un ac specific de insignă, în unghi de 90 grade de 4,40 cm, lung şi ascuţit la vârf. În partea de jos a reversului, avem o bară  orizontală de 0,8  mm diametru şi de 3,05 cm  lungime-lăţime, ca şi suport pentru panglica textilă a insignei. 
Anexele insignei: panglica textilă din pânză subţire este un tricolor pe verticală (roşu-alb-verde), înaltă-lungă de 4,50 cm şi lată de 3,20 cm,  care  e cusută cu aţă albă de  bara suport din reversul insignei propriu-zise. Capătul de jos al panglicii tricolore are prinsă prin presare simplă o placă metalică (tablă galbenă), imprimată în partea superioară cu un rând de romburi cu bilă în mijloc, iar partea inferioară cu franjuri. Placa este în formă de dreptunghi orizontal, lungă-lată de 3,2 cm şi înaltă de 1,6 cm. (foto 1). 
 
 
Insigna a doua, ca şi variantă, are corpul propriu zis al insignei similar cu cel descris anterior, doar că are panglica din moar tricolor (roşu, alb şi verde), dar mai lungă, de 5,50 cm şi cu o îndoitură de 3,30 cm, fiind de fapt continuarea panglicii din faţă, dar situată dedesubtul ei şi având  în loc de placa presată franjuri galbene lungi-înalte de 3,3 cm şi late de 3,05 cm. De asemenea, şi greutatea diferă, fiind de 8,94 gr (foto 2). 
 
Insignele nu sunt de mare raritate, dar sunt totuşi bune ca vestigii ale vremurilor de odinioară (foto 3).
  
Mai există o insignă de aceeaşi factura (ca aspect, mărime şi chiar perioadă de timp), făcută cu prilejul sfinţirii steagului unui cor din Vârşeţ, realizată probabil de bijutierul-aurar Ostern (Micsa) Maximilian din Timişoara. 
La 21 iulie 1901, la Timişoara, str. Dacilor nr. 29, se naşte Ostern Viliam Friderich (fiul bijutierului-aurar Ostern Maximilian), care absolvă Liceul Real Maghiar de Stat din Timişoara în data de 14 iunie 1919, devenind ulterior giuvaergiu şi continuând astfel tradiţia familiei. 
Iniţial, lucrează cu tatăl său, care, în 1919, înfiinţează un atelier de articole din aur şi argint, cu circa 25 de lucrători. 
În 1927, Ostern Maximilian dă faliment, pierzând totul. Totuşi lucrează la domiciliul propriu, producând articole metalice, renumitele închizători (tuchite) şi având multe comenzi. Ulterior, cu încă cinci lucrători, fiii Ostern Friderich şi Ostern Otto înfiinţează un atelier nou în cadrul Fabricii de lanţuri (spaţiu închiriat). 
Începând cu 1 octombrie 1933, în Timişoara, str. Şcolii nr. 12, ia fiinţă firma OST–METAL, Societate pe Acţiuni Română.  Firma se mută într-un spaţiu concesionat mare,  imobil de 2 280 mp,  din  Piaţa Aurel Vlaicu nr. 3. Având o suprafaţă utilă de 315 mp, putere instalată de 13 cai putere şi 30 lucrători, obţinne Autorizaţia Definitivă de Funcţionare de la Regiunea VIII Industrială din Timişoara sub nr. 825 din 7 septembrie 1936, pentru producerea articolelor din aur, argint şi metal cu aurire, argintare, nichelare şi arămire. 
În perioada de maximă înflorire economică, firma avea 80 de lucrători şi producea renumitele închizători, pomenite mai sus, care au fost exportate şi în Elveţia, alături de alte articole metalice şi chiar lămpi de petrol PRIMUS. De remarcat că unitatea avea şi automobil propriu. Consiliul de Igienă al Municipiului Timişoara îi acordă Autorizaţia  de Funcţionare cu nr. 699 din 20 octombrie 1936. La data de 14 aprilie 1946, societatea avea 1 000 de acţiuni a câte 1 000 de lei fiecare, deci un capital social de 1 000 000 lei, repartizat pe acţionari astfel: Kertes Ladislau - 390 000 de lei, Ostern Friderich – 350 000 de  lei, Cavaropol Teodor - 90 000 de lei, Teodoreanu I. N. -  50 000 lei, dr. Szilard Pavel - 50 000 de lei, Glauber Leo - 20 000 de lei, dr. Ligeti Samuel - 20 000 lei, dr. Magalas Dumitru - 20 000 de lei şi Solomon Ladislau - 10 000 de lei. 
Societatea avea şi un depozit de distribuţie produse şi materiale în Bucureşti, str. Puţu cu plopi nr. 17, cu doi salariaţi. 
Pe baza Decretului 135, publicat în Monitorul Oficial nr. 23 din 28 ianuarie 1949, al Ministerului Industriei şi Economiei Bucureşti, condus de Gheorghe Georghiu Dej, firma OST–METAL, avându-l ca director numit în l948 pe Bajus Mihai, se comasează cu Fabrica „Ambalajul Metalic“ Timişoara (fosta Fabrică de Articole din Tinichea FRAŢII MECHER). La data respectivă, OST–METAL avea o datorie de 2 991 893 de lei, beneficiind totuşi un capital de mijloace de bază, materii prime, materiale şi semifabricate în valoare de 5 342 430 de lei. 
   Producţia de accesorii metalice a OST–METAL a fost transferată la Întreprinderea „Bela Breiner–GUBAN“, a cărei secţie de sccesorii, bineînţeles extinsă, a fiinţat până nu demult. 
    Sub firma OST–METAL se obţine şi dreptul la panson propriu. Astfel, pe două rânduri orizontale, avem rândul de sus OSTERN, iar dedesubt, puţin mai lung, TIMISOARA. Acest panson apare pe două insigne din colecţie prezentate în continuare. 
   Insigna  Asociaţiei Voiajorilor Comerciali din Timişoara  (realizată între cele două războaie mondiale din secol. XX) este din metal galben (alamă), având greutatea de 3,94 gr, înălţimea–lungimea de 1,9 cm şi lăţimea maximă 1,7 cm. Talpa, cu înălţimea–lungimea de 2,2 cm şi depăşind aversul piesei, are lăţimea de 0,95 cm şi e sudată pe o rondelă (pastilă)  cu diametrul de 1,23 cm. Această rondelă este cositorită de corpul insignei. 
   Aversul insignei are forma unui scut stilizat, cu colţurile superioare în formă de arc deschis, cu un cartuş de-lungul conturului cu email roşu-bordo, având în partea dreaptă a scutului  trei litere suprapuse (pe verticală) A V C (Asociaţia Voiajorilor Comerciali din Timişoara), în colţul inferior al cartuşului pe două părţi literele în arc deschis V R K (Uniunea Voiajorilor Comerciali din România, în limba germană) şi în partea stângă a scutului în cartuş litere suprapuse U K E (Asociaţia Voiajorilor Comerciali, în limba maghiară). 
    Reversul, în lungul vertical al tălpii, pe două rânduri, inclus cu patriţa, avem OSTERN şi paralel, dar mai lung, TIMISOARA. 
    Din cele patru exemplare din colecţie putem observa la emailul roşu-bordo  nuanţe de culoare, deci nu se poate spune că activitatea  firmei OST-METAL a fost preponderant de producere a insignelor, ci o activitate anexă. (foto  4). 
 
    Insigna Patrulaterului de Gimnastică 1923 este rotundă, realizată din cupru, cu diametrul de 4,3 cm şi având greutatea de 25,62 gr. Aversul reprezintă un cerc continuu exterior în relief şi, la 0,4 cm, un cerc interior continuu, acestea două formând un cartuş circular. Cercul interior este întrerupt de un pătrat cu laturile în arce deschise şi închise, care creează patru cartuşe în arc cu denumirile statelor participante, cu litere mari în relief realizate prin matriţă. Astfel, în cartuşul deschis superior avem trecută POLONIA; în partea laterală dreapta în cartuş deschis avem trecut JUGOSLAVIA,  în partea laterală stânga  în cartuş deschis avem trecut CEHOSLAVIA (inscripţie greşită, în loc de CEHOSLOVACIA), iar în cartuşul inferior închis este trecut ROMÂNIA. 
    Între cercul interior şi partea dreaptă a arcului deschis al pătratului avem milesimul 19(1900), iar în partea stângă a arcului deschis şi cercul interior avem milesimul 23(anul 23);  în partea de jos între arcul închis al pătratului şi cercul continuu interior avem gravat  în relief STEIN  (de fapt, numele gravorului). 
    În interiorul pătratului arcuit, în colţuri, avem literele: în colţul dreapta sus F (Federaţia), în colţul stânga sus S (Societăţilor), în colţul dreapta jos S (Sportive), şi în colţul stânga jos R (din România). În mijlocul câmpului central avem o sportivă gravată în relief, care execută un exerciţiu de gimnastică la sol. 
    Reversul  insignei dispune un ac de siguranţă specific insignelor, cositorit de corpul insignei, amplasat orizontal. Trebuie menţionat că acul de siguranţă este de 4 5 cm, deci mai mare ca diametrul insignei. 
    În partea de jos a reversului avem pansonul firmei producătoare inclus pe două rânduri: pe orizontală OSTERN, lung de 0,9 cm, iar dedesubt TIMISOARA, lung de 1 cm. (foto 5). 
 
    Probabil că s-au făcut mai multe insigne de către această firmă, dar încă nu am avut ocazia să le obţin. 
 
 
    Timişoara,  la 13 noiembrie  2009  
 
   
   
   
        
 
 

Imagine aleatoare

Belinț - Costum popular din 1945 (1)

Sondaj

Sondaj de opinie privind interesul față de istoria recentă a Banatului (1938-1956) - Posibile titluri de cărți:
Română
  • 2196 imagini
  • 4170 articole

Display Pagerank