Enciclopedia Banatului

Български English Français Deutsch  Magyar Română Српски 

BANATERRA (română)

Site-uri partenere

Copyright © 2006-2015. Asociatia Banaterra. Toate drepturile rezervate.

Ghinea, Cristian - Vizita de lucru şi sapa „subversivă”

Obişnuiţi cu stilul alert şi direct al preşedintelui Băsescu, cu cel populist-zâmbitor al preşedintelui Iliescu (pendulând între extremele “măi dragă” şi “măi animalule”, în intervalul în care nu era deranjat de “sula din coaste”), dar şi cu “strălucirea” prin absenţă a prezidentului-geolog Emil Constantinescu (autointitulat “lider regional”), românii au pierdut noţiunea “vizitelor de lucru” – sport îndrăgit de celebrul cuplu Odi şi Sini (Odiosul şi Sinistra lui soţie), adică Nicolae şi Elena Ceauşescu. Ca pilulă de aducere aminte, vă propunem să rememorăm pe ce coordonate se desfăşurau deplasările în teritoriu ale liderilor comunişti.

Nivelul de trai mai ridicat, apropierea de Occident, dar şi o conştiinţă civică ce nu a putut fi îngenunchiată, îi făcea pe Nicolae Ceauşescu & Co. să nu vină cu prea mare entuziasm în provincia “subversivă” Banat. Aşa cum scriam cu alt prilej, Întâiul tovarăş al ţării ne-a scutit de onoarea de a vizita Lugojul (se pare, cu excepţia unei mici escapade în anii 50, când cizmarul amator din Scorniceşti s-a lovit de concepţiile mic-burgheze ale breslaşilor noştri, prea puţin receptivi la noile idei comuniste).

Şi totuşi, Ceauşescu a fost la Lugoj, cu prilejul a două vizite, la mijlocul anilor ‘80, dar s-a oprit la porţile oraşului, pe platforma industrială, aranjată ca pentru paradă.

Obiectivul vizat a fost, în ambele cazuri, Intreprinderea de Utilaje de Ridicat şi Transport (IURT), condusă pe atunci de directorul Radu Bungescu. IURT-ul avea pe atunci 2.500 de angajaţi şi era în elita industriei socialiste, fiind considerat “unitate de gradul 1” (imediat după marile combinate, precum Galaţiul, conserate de grad zero).

Intersant este faptul că o serie de utilaje, strunguri etc., învechite şi care nu trebuiau văzute de Cârmaci în halul în care erau, au fost îngropate (!!) pur şi simplu în curtea fabricii. Pentru că drumurile interioare erau… din pământ pământ bătătorit, toate aleile au fost betonate în intervalul record de două săptămâni, premergător primei vizite (în mod normal, operaţia putea să mai aştepte… vreo 15 ani). Mobilizarea generală a cuprins şi elevii şcolilor lugojene, care l-au întâmpinat cu flori (cum altfel?!) pe conducătorul iubit. Surpriza micuţilor a fost că, după ce au aşteptat o zi întreagă pe iarba din curtea fabricii, buchetele de flori le-au fost înlocuite în ultima clipă cu altele, bine verificate de băieţii de la “secu”, pentru a nu conţine cine ştie ce miasme otăvitoare.

Un episod de-a dreptul hilar s-a consumat pe terenul de sport (asfaltat) al Liceului Agricol, unde aceiaţi securişti, extrem de vigilenţi, au făcut o descoperire cu ajutorul detectorului de metale: sub terenul de sport se afla îngropat un obiect metalic! Poate o armă, care să atenteze la viaţa tovarăşului?! Au început săpături febrile, asfaltul a fost spart, dar până la urmă s-a dovedit că întreaga tevatură era pentru o… sărmană sapă ruginită.

La ambele vizite, traseul era “purecat” din trei în trei ore de către ofiţeri ai Direcţiei a V-a, consilieri prezidenţiali şi chiar viceministrul industriilor de atunci, a cărui sarcină, se vedea bine, nu era ideea de industrie performantă, ci verificarea traseului Tovarăşului. Operaţiunea începea cu două zile înaintea vizitei de lucru şi avea ca scop înlăturarea oricăror obiecte cu potenţial periculos de pe marginea drumului (cuve, coşuri de gunoi, etc.). Fiecare ştia la perfecţie ce are de făcut, totul se raporta din trei în trei ore.

Desigur, nu lipseau “băieţii cu cagule”, care nu sunt, aşa cum cred unii, o invenţie a capitalismului nostru original de după 1990. Respectivii trăgători de elită, adevăraţi profesionişti (martorii oculari îşi aminteau de trei astfel de luptători în costume specifice) îşi luau în primire posturile de pe acoperişurile halelor cu două zile înaintea evenimentului. Desigur, pe traseu, dar şi printre “aplaudacii” aduşi cu japca, erau destui securişti în civil, capabili să acţioneze la fel de rapid ca şi uslaşii de pe acoperişuri.

Ştiută fiind obsesia Cârmaciului pentru sănătate, toată liota din jurul său se străduia să-i fie pe plac, ajungându-se la situaţii extreme.

De pildă, toţi elevii care l-au întâmpinat la Lugoj, deşi unii nu au fost mai aproape de 50 de metri de le, au fost supuşi în prealabil unor controale medicale amănunţite (virusul capitalist, pe care aveau să-l “contracteze” mai târziu, a scăpat nedetectat).

Mai mult, s-a considerat că liniile de demarcaţie ale traseelor din secţiile IURT-ului, pe lângă aspectul neplăcut produs de albul lor murdar, mai erau şi periculoase! Specialiştii de la Direcţia V a Securităţii Statului au tras concluzia că respectiva vopsea conţine substanţe toxice, care i-ar fi putut dăuna lui Ceauşescu (nu se punea problema că muncitorii stăteau toată ziua cu nasul acolo). Aşa că au adus – de la Bucureşti (!) – o vopsea specială, sănătoasă, de culoare galbenă, cu care s-au revopsit traseele.

Culmea paranoiei, care i-a exasperat pe organizatorii locali, a fost pretenţia lui ceauşescu de a-i fi amenjat un cabinet medical cu toate dotările necesare, pentru cazul în care ar fi vreo… urgenţă. Cabinetul a fost amenajat la intrarea de la parterul IURT-ului, acolo unde Nicoale şi Elena Ceauşescu vor opri maşina prezidenţială (un ARO decapotabil, aflat până acum câţiva ani în proprietatea Administraţiei Prezidenţiale, apoi vândut ca… automobil de epocă).

Cabinetul respectiv era funcţional cu trei zile înaintea vizitei de lucru. Avea sală de primire (!), fotolii, toată aparatura necesară în caz de urgenţă şi un personal medical (medic şi asistentă) prezent acolo în trei schimburi, evident, sub atenta supraveghere a “băieţilor cu ochii albaştri”.

Întreaga acţiune a fost atent monitorizată de cadrele de partid, care s-au îngrijit de cele mai mici detalii, inclusiv amenajarea unor microexpoziţii pe traseele din secţii, unde Ceauşescu putea admira, ca la fgaleria de artă, ditamai roţi dinţate, osii, ansambluri sudate etc.

Desigur, deşi era prezentat de propaganda de partid şi de stat la televiziunea unică şi alb-negru ca un atoate ştiutor (sunt celebre “indicaţiile preţioase” pe care le dădea în aceste vizite de lucru, fie că era vorba de minerit, agricultură, cecetare ştiinţifică sau cultură), Ceauşescu era departe de a pricepe prea bine ce i se arată. Din fericre, şi anturajul său era la fel de opac. A rămas celebră o vizită la Institutul Politehnic din Timişoara, când lui Ceauşescu i-au fost arătaţi nişte roboţi industriali care n-au apucat să funcţioneze vreodată într-o fabrică. Spre disperarea decanului Facultăţii de Mecanică, roboţii nu prea… mişcau, cu o zi înainte, iar noaptea dinantea vizitei prezidenţiale a fost apocaliptică: roboţii TREBUIAU să funcţioneze, altfel ar fi căzut capete grele, în frunte cu tovarăşul “prim” de la judeţ. Până la urmă, toate au decurs bine. Roboţii au mişcat perfect braţele în faţa lui Ceauşescu, dar a doua zi… s-au defectat din nou!! Oricum, nu mai conta. Vizita a fost un succes, iar printre studenţi se răspândise bancul că maşinăriile s-ar fi pus în mişcare din frică.

Cei care au drumuri prin centrul universitar timişorean îşi amintesc probabil de o construcţie bizară, în formă de avion, care trona pe acoperişul sediului nou al Facultăţii de Mecanică. Obsedat cum era de criza energetică (îi spunea “penurie”, vă mai amintiţi?), Ceauşescu era impresionat de tot ce producea energie din… nimic. La fel şi cu instalaţia eoliană de pe acoperişul universităţii, despre care i s-a spus că ar fi acţionată de vânt şi ar produce energie electrică. La ora vizitei, totul părea să mergă perfect, elicea maşinăriei învârtindu-se de mama focului, de gândeai că acuşi-acuşi “avionul” o să decoleze de pe acoperiş.

Ceauşescu a plecat mulţumit, fără să ştie un amânunt: respectiva elice nu producea electrictate măcar cât un fir de păr, ci era acţionată electric, că altfel nu s-ar fi învârtit aşa grozav!

Din volumul “Intra muros” – reportaje - Editura Anthropos Timişoara, 2006

Imagine aleatoare

Sondaj

Sondaj de opinie privind interesul față de istoria recentă a Banatului (1938-1956) - Posibile titluri de cărți:
Română
  • 2196 imagini
  • 4170 articole

Display Pagerank