Enciclopedia Banatului

Български English Français Deutsch  Magyar Română Српски 

BANATERRA (română)

Site-uri partenere

Copyright © 2006-2015. Asociatia Banaterra. Toate drepturile rezervate.

Ghinea, Cristian - Un act de naştere rătăcit de poşta imperială

Înfiinţarea bisericii greco-catolice la Lugoj a avut o istorie oficială şi una mai puţin oficială. Cu ajutorul unor ilustrate rare de epocă şi urmărind firul trasat de arhiereul Ioan Boroş în anul 1917, renumitul colecţionar dr. Dan Traian Demeter a reconstituit perioada naşterii acestui cult în oraşul nostru. Mai mult, el se află în posesia unui document extrem de important: scrisoarea trimisă de la Vatican viitorului episcop, dr. Alexandru Dobra, prin care se acordă un împrumut de 2.266 florini (rambursabili în 100 de ani!) comunităţii greco-catolice din oraşul nostru. Practic, ne aflăm în faţa actului de naştere al acestui cult la Lugoj.

Iată ce ne-a declarat dr. Demeter: „Comuna bisericească greco-ortodoxă română a avut două biserici: una numită a Sfântului Nicolae, zidită la începtul sec. XV (după unele surse încă de la la 1402) şi alta cu hramul Adormirii Maicii Domnului, ridicată la 1759-1766. Cea dintâi a fost demolată în anul 1884, cu excepţia turnului care poate fi zărit şi azi în vecinătatea Liceului Iulia Hasdeu. În anul 1830, un grup de lugojeni au fost acuzaţi de autorităţi că au înfiinţat o societate secretă numită „Constituţia” în casa lui Tudor Nedelcu, conducătorul acestei societăţi. Printre cei arestaţi cu această ocazie s-au numărat: Tudor Nedelcu, Ioan Faur şi parohul Ştefan Bercean. Conflictul a luat proporţii, acuzatorul fiind protopopul ortodox Ştefan Athanasievici. Atunci Ştefan Bercean, împreună cu un grup de lugojeni au format o delegaţie care s-a dus la episcopul romano-catolic de Timişoara, Iosif Lovonits, prezentându-i o declaraţie de aderare, prin care membrii societăţii îşi exprimau dorinţa de a se afilia Sfintei Uniri cu Biserica Catolică. În acest scop, Ştefan Bercean şi-a amenajat în casa lui, pe data de 5 februarie 1836, prima capelă greco-catolică din oraş.

Aceasta a fost semnalul începerii unei lupte acerbe între clericii greco-catolici şi cei greco-orientali. Greco-catolicii au solicitat Biserica Sf. Nicolae, dar ortodocşii nu au fost de acord. S-a ajuns până acolo că aceştia din urmă nu au mai permis înhumarea greco-catolicilor în cimitirul comunal. Pe data de 11 iulie 1837 s-a aprobat, în sfârşit,  construirea unui locaş de cult greco-catolic la Lugoj, dar până la anul 1842, slujbele s-au ţinut în capela improvizată din casa părintelui Bercean”.

O lovitură neaşteptată avea să răscolească cursul istoriei: marele incendiu de la 21 iulie 1842, care a pornit de la casa juratului Ilie Ghiţă şi a mistuit 321 de case, printre care şi cele două biserici greco-orientale, reşedinţa preotului Şt. Bercean, cu tot cu capelă şi Casa Comitatului, aflată pe locul unde azi este primăria.

Dr. Dan Traian Demeter ne-a spus că „decizia de a se construi Catedrala greco-catolică în piaţa oraşului a fost luată pe 2 noiembrie 1838, iar decretul regal emis la 28 noiembrie 1841 a pus capăt tuturor controverselor, hotărârea rămânând definitivă. Piatra fundamentală a fost sfinţită în 1844, cu ocazia sărbătoririi Sfinţilor Petru şi Pavel. Tărăgănarea construcţiei a durat până în 1854.

În anul 1852, pe 20 iulie, împăratul Franz Josef a venit la Lugoj şi cu această ocazie a vizitat biserica aproape terminată. Altă vizită importantă a fost pe 24 octombrie 1855, când biserica i-a primit pe Cardinalul Viale Prela, împreună cu arhiereii Alexandru Csajaghy, episcopul Cenadului, Vasile Erdely, episcop unit de Oradea, Alexandru Dobra şi Ioan Alexi, noii episcopi de Lugoj şi Gherla.

Primul episcop greco-catolic al Lugojului, dr. Alexandru Dobra, a fost întronizat la 21 septembrie 1856. Manifestările au prilejuit un prânz festiv la care au luat parte 300 de persoane în edificiul dicasterial, casa veche a comitatului, care exista în locul unde a fost construit sediul administraţiei financiare, astăzi primăria oraşului. Pe data de 3 iunie 1856, de Sfintele Rusalii, se consemnează un fapt inedit: episcopul Alexandru Dobra a ieşit în cimitirul comun românesc de pe strada Făgetului, unde a ţinut rugăciuni pentru cei decedaţi, cu toate că, pentru a face aceste slujbe, a fost nevoit să forţeze poarta cimitirului, care era încuiată”. Dl. Demeter ne-a prezentat un document cu mare valoare istorică: scrisoarea trimisă de la Vatican în anul 1855 viitorului episcop Dobra, pe atunci secretar al Episcopiei Greco-Catolice de la Oradea. „Această scrisoare a fost expediată de la Roma pe data de 23 februarie 1855, fiind francată cu o marcă poştală de 8 baj, spre a fi trimisă la Oradea, al cărei nume latin era M. Varadimus. Scrisoarea a tranzitat oraşului Leibach (Ljubliana) şi a fost dirijată greşit spre localitatea Varajdin, unde ajunge pe data de 5 martie. De acolo a fost redirijată la Oradea, unde ajunge pe data de 10 martie 1855.

Din conţinutul acestei scrisori reiese că, prin bunăvoinţa Sfântului Scaun Apostolic, se acordă un împrumut de 2266 florini de argint, rambursabili în 100 de ani, preconizatului episcop de Lugoj, dr. Alexandru Dobra, sumă de bani destinată probabil finalizării construcţiei catedralei greco-catolice de azi şi înfiinţării Episcopiei unite a Lugojului.”

 

Din volumul “Intra muros” – reportaje - Editura Anthropos Timişoara, 2006

Imagine aleatoare

Sondaj

Sondaj de opinie privind interesul față de istoria recentă a Banatului (1938-1956) - Posibile titluri de cărți:
Română
  • 2196 imagini
  • 4170 articole

Display Pagerank