Enciclopedia Banatului

Български English Français Deutsch  Magyar Română Српски 

BANATERRA (română)

Site-uri partenere

Copyright © 2006-2015. Asociatia Banaterra. Toate drepturile rezervate.

Ghinea, Cristian - Sf. Vasile cel Mare, biruitorul comunismului

Mozaicul de pe faţada fostei Case de copii şcolari-fete de pe strada Caransebeşului este un monument de artă care face parte din patrimoniul naţional. Opera aparţine renumitului pictor academic Virgil Simonescu, fiu al Lugojului, şcolit la Academia de Belle Arte din Munchen. După ce a supravieţuit regimului comunist, mozaicul se pregăteşte pentru confruntarea cu o altă orânduire, cea aşa-zis ”capitalistă”, la fel de originală şi plină de neprevăzut ca şi precedenta. 

Mozaicul de pe faţada fostei case de copii, reprezentându-l pe Sfântul Vasile cel Mare, patronul spiritual simbolic al fostei Şcoli Normale din Lugoj, a fost montat odată cu lucrările de construcţie a clădirii, în anul 1900. Este realizat din sticlă de Murano de către meşteri italieni, după desenul ilustrului pictor neo-bizantin Virgil Simonescu, care poseda şi această artă (rară) a picturii pentru mozaic. Este una din puţinele lucrări de artă monumentală din oraşul nostru şi are valoare patrimonială.

Până în anul 1985, această adevărată comoară a stat ascunsă sub o tablă albastră, decolorată, pe care era desenată stângaci fosta stemă a ţării, cu inscripţia Casa de Fete. Probabil impresionate de frumuseţea mozaicului, autorităţile staliniste au preferat să nu distrugă cu ciocanul această icoană murală (aşa cum s-a întâmplat în alte părţi), ci au găsit soluţia de compromis a ascunderii ei sub o tablă oarecare. Persoana care a acţionat decisiv (şi salutar) în acest sens este d-na Barbăroşie, fosta directoare a Şcolii generale nr. 6 Lugoj, care a acoperit cu var mozaicul ce a fost apoi pus sub tabla respectivă. Paradoxal, tocmai acoperirea lucrării a conservat-o în condiţii demne de invidiat, strălucirea sa impresionând şi astăzi trecătorii care găsesc de cuviinţă să-şi ridice capul spre frontonul impozantei clădiri de pe strada Caransebeşului.

Aşadar, după decenii de întuneric (mai bine de 40 de ani) Sfântul Vasile a ieşit la lumină odată cu importantele lucrări de reparaţii capitale efectuate în anul 1985 şi pentru care s-a cheltuit suma de 500.000 de lei. Suma era foarte mare pentru acele vremuri, când o Dacie costa 66.000 de lei, iar o casă, în jur de 100.000. Directoarea de atunci a instituţiei, prof. Ileana Popârlan, a făcut demersuri pentru a lăsa descoperită lucrarea, demersuri bineînţeles refuzate, însă directoarea s-a făcut că nu aude, nu înlege, schelele au fost date jos… iar lucrarea a rămas la vedere, în plin regim comunist, pe faţada unei instituţii de învăţământ.

Atunci când vine vorba despre marii oameni de cultură ai Lugojului, automat ne vin în minte nume ca Vidu, Grozăvescu sau Filaret Barbu. Mai rar se vorbeşte despre personlitatea lui Virgil Simonescu, picttor de mare talent, care s-a bucurat de simpatia şi încredera unuor oameni cu greutate din Lugoj, care i-au sponsorizat studiile în străinătate. Cursurile la Academia de Arte Frumoase din Munchen au fost finanţate de exemplu de d-rul Mihail Bejan, notar public, pentru care pictorul trebuia să realizezeze copii (reproduceri) după tablouri de Rubens, Van Dyck, Rembrandt, Tizian etc. precum şi de dr, Valeriu Branişte, director al ziarului românesc ”Drapelul”, cu mare influenţă în epocă.

Desigur, doar intelectualii lugojeni nu puteau să acopere costul studiilor, aşa că s-a apelat la sprijinul Bisericii Ortodoxe Române, care-l avea drept cap la Lugoj pe dr. George Popovici, protopop şi om de aleasă cultură. Se ştie că Biserica i-a acordat lui Simonescu o bursă de 400 de coroane, suplimentată ulterior la 600 de coroane, prin consiliul parohial, format din George Popovici, Mihail Bejan, Dimitrie Florescu, dr. George Dobrin (viitorul prim prefect român al judeţului Severin), Nicolae Petrovici, Pahomie Avramescu, dr. Ştefan Popovici şi dr. Cornel Jurca.

În mini-muzeul de artă bisericească a Protopopiatului din Lugoj se păstrează o scrisoare foarte interesantă, din 1 martie 1905, în care Simonescu cere ajutor Bisericii pentru continuarea studiilor: “Mult onorat comitet! Subsemnatul am fost ajutat în decurs de doi ani cu câte 400 cor. din partea Sf. Biserici Greco-Ortodoxe Române din Lugoj ca să pot urma cursul de pictură la Academia din Munchen, având dorinţa a mă perfecţiona în artă. Studiul picturii cere spese enorme, iar eu neavând de unde acoperi aceste spese, rog Onoratul Comitet a-mi majora ajutorul annual cu câte 200 cor., pentru care sumă eu mă oblig a picta pentru Sf. Biserică 40 de iconiţe de aramă. Rog Onoratul Comitet a-mi vota ajutorul sus-amintit ca să pot învinge greutăţile cu care trebuie să lupt pentru a studia arta picturii. Umilit serv, Virgil Simonescu, student arte.”

Cererea i-a fost aprobată de consiliu, cu o condiţie însă: „numitul student să nu-şi mai întrerupă studiile de aici înainte”.

Aşadar, Virgil Simonescu a fost ajutat de biserică nu numai cu binecuvântări duhovniceşti şi urări de bine, ci şi cu o bursă substanţială. Mai mult, i s-a înlesnit un prim contract: a fost angajat să picteze biserica din Boldur – prima biserică pictată de maestrul lugojean.

Moştenirea lui Virgil Simonescu poate fi admirată zi de zi şi azi la Lugoj. Putem spune că Simonescu, care a trăit între anii 1881-1941, nu a murit niciodată. În colecţia de artă a protopopiatului din Lugoj  se află câteva picturi de dimensiuni mari, precum portretul ctitorului bisericii cu două turnuri, Gavril Gurean – copie la scară naturală după originalul din biserică realizată în 1911, ”Pantocratorul” – tempera, 128/128 cm, ”Cei patru evanghelişti” – patru picturi (119/119 cm), ”Biserica mare din Lugoj, înainte de restaurare” (100/70 cm) şi ”Maica Domnului rugătoare” (83/67 cm). Însă cea mai celebră capodoperă a sa va rămâne pentru posteritate pictura Catedralei Române Unite din Lugoj, la cererea episcopului Alexandru Nicolescu. Pictura, inaugurată la 7 octombrie 1934, în ziua congresului Asociaţiunii Generale a Românilor Uniţi, a fost foarte mult apreciată de însuşi Regele Carol al II-lea şi de membri ai guvernului român care au asistat (cinste rară!) la acel dublu eveniment. 

Pictura a fost restaurată între anii 1998-2000 de către pictorii restauratori Ludovic Miltaller senior şi junior (unul de 75 de ani, celălalt de 50 de ani) din Arad, la cererea actualului episcop unit de Lugoj, PSS Alexandru Mesian. Restaurarea s-a făcut centimetru cu centimetru, la toate cotele catedralei, până la înălţimea boltei, folosind guaşe-tempera şi foiţă de aur. PSS Mesian îşi aminteşte că cei doi restauratori, care lucrau zi lumină, până după ora 22, doar cu o pauză de masă, au spus în repetate rânduri că pictura lui Simonescu, realizată în tehnică tempera, de caseină, după reţetele, culorile şi materialele unei fabrici din Dusseldorf, Germania, este una din cele mai frumoase picturi neo-bizantine din toată Europa. Merită menţionat faptul că toate personajele de pe impresionanta boltă a clădirii sunt în mărime naturală, astfel încât cei doi artişti urcaţi pe schele păreau că fac parte din ceata sfinţilor…

În acest fel, opera lui Simonescu a fost salvată şi redată Lugojului pentru încă sute de ani de acum înainte. 

Din volumul “Intra muros” – reportaje - Editura Anthropos Timişoara, 2006

Imagine aleatoare

Sondaj

Sondaj de opinie privind interesul față de istoria recentă a Banatului (1938-1956) - Posibile titluri de cărți:
Română
  • 2196 imagini
  • 4170 articole

Display Pagerank