Enciclopedia Banatului

Български English Français Deutsch  Magyar Română Српски 

BANATERRA (română)

Site-uri partenere

Copyright © 2006-2015. Asociatia Banaterra. Toate drepturile rezervate.

Ghinea, Cristian - Remember uzinele morţii

Imediat după cea de-a doua conflagraţie mondială, în toată lumea civilizată, greu-încercatele comunităţi evreieşti au cinstit memoria celor ucişi în lagărele de concentrare naziste de la Auschwitz, Maidanek, Dachau sau Lublin. În semn de pioasă aducere aminte, în aproape toată Europa există cimitire care adăpostesc rămăşiţele celor exterminaţi fără milă în anii întunecaţi ai celui de-al doilea război mondial.

Nu oase sau cenuşă stau îngropate sub lespezile acestor monumente, ci sinistre „produse” ale uzinelor morţii, cum ar fi săpunul obţinut din grăsime umană, frânghii din păr omenesc sau cremă de pantofi de aceeaşi provenienţă pentru armata hitleristă. Pe ambalajele originale se putea citi, de pildă, inscripţia „Rein Judisches Fett” ceea ce s-ar traduce prin „săpun curat din grăsime evre- iască”.

Dl. Tobias Schwager, în cartea sa Evreitatea la Lugoj, a menţionat că aceste săpunuri au fost luate de la trupele germane capturate în cel de-al doilea război mondial.  Astfel de rămăşiţe se află şi în cimitirul evreiesc din Lugoj, ne-a declarat dl. Iosif Singer, secretarul Comunităţii Evreieşti din oraşul nostru. Puţină lume cunoaşte destinaţia obeliscului ridicat special în acest scop (operă a sculptorului Francisc Belinţan), dar şi faptul că cimitirul adăposteşte osemintele unor oameni de frunte ai comunităţii, precum şi remarcabile sculpturi funerare, adevărate opere de artă. Printre acestea se numără şi piatra funerară ce simbolizează un fulger, realizată de sculptorul Anton Hanack din Viena. Muzeul din capitala Austriei a vrut să achiziţioneze monumentul pentru o mare sumă de bani, însă, după cum ne spunea dl. Singer, “evreii au un principiu legat de operele dedicate celor decedaţi – mormintele aparţin morţilor şi nu sunt de vânzare, deoarece cu ei nu se poate negocia.” Pe lângă osemintele rabinilor, aici mai odihnesc bunicul savantului Edward Teller şi părinţii lui George Kurtag, marele compozitor de muzică simfonică, stabilit la Paris.

Deşi la ora actuală Comunitatea Evreiască din Lugoj mai numără doar 56 de suflete, în vremurile apuse ea depăşea 2000. În Banat, nu s-au făcut deportări în masă, ele vizând în principal elitele. Bărbaţii au fost duşi la muncă în lagăre din ţară, precum Piatra-Olt şi Râmnicu Sărat. Dintre cei rămaşi, mulţi au emigrat în deceniile de după al doilea război mondial. La sediul comunităţii, dl. Singer păstrează cu sfinţenie registrele cu evidenţa tuturor membrilor, datate încă din anul 1860.

Comunitatea din Lugoj era una dintre cele mai prospere din ţară, ea dispunând de o sinagogă construită la 1843 şi de o şcoală care şi-a închis porţile în 1948, actualul secretar al comunităţii făcând parte din ultima promoţie.  Menţionăm că prima sinagogă a fost construită la Lugoj în 1793, pe un teren cumpărat de comunitate într-o curte pe actuala stradă Cuza Vodă. Aceasta a fost distrusă de un incendiu în 1842. Un an mai târziu, a început construirea, cu faţada spre stradă, a actualei sinagogi. Clădirea, în forma clasică a unei case de rugăciuni, are influenţe ale stilului quasi-maur. Interiorul este format din trei părţi distincte: antreul, sala de rugăciune şi Chivotul Sfânt, care adăposteşte Tora (Sulul Sfânt). Antreul este prevăzut cu un lavoar, operă de artă splendidă, unde enoriaşii sunt obligaţi să-şi spele mâinile la intrarea în sinagogă.

Printre exponatele inedite, dl. Iosif Singer ne-a arătat o copie a partiturii arhicunoscutului vals „Valurile Dunării”, cu dedicaţia autorului, celebrul capelmaistru Iosif Ivanovici, în original către o evreică din Lugoj, domnişoara Sarah Fried.

Domnia sa a ţinut să sublinieze că evreii din Lugoj au participat activ la dezvoltarea oraşului, ei regăsindu-se, alături de români, în momentele de cumpănă ale istoriei. Un exemplu concludent ar fi prezenţa lor pe Câmpia Libertăţii, la Marea Adunare din 1848, în frunte cu rabinul Opperheimer, şi a şefului comunităţii, Deutsch. De altfel, la sediul comunităţii de pe strada Cuza Vodă, există un mozaic cu chenar tricolor, care cinsteşte făurirea României Mari. 

 

Din volumul “Intra muros” – reportaje - Editura Anthropos Timişoara, 2006

Imagine aleatoare

Ohaba Forgaci - sigiliul localității

Sondaj

Sondaj de opinie privind interesul față de istoria recentă a Banatului (1938-1956) - Posibile titluri de cărți:
Română
  • 2196 imagini
  • 4170 articole

Display Pagerank