Enciclopedia Banatului

Български English Français Deutsch  Magyar Română Српски 

BANATERRA (română)

Site-uri partenere

Copyright © 2006-2015. Asociatia Banaterra. Toate drepturile rezervate.

Ghinea, Cristian - Cum se construia acum 250 de ani

O foarte interesantă broşură de la mijlocul secolului al XIX-lea vorbeşte despre aspecte mai puţin ştiute ale constucţiei bisericii cu două turnuri, bijuterie de arhitectură a Lugojului şi clădire considerată impozantă şi astăzi, darămite la data ctitoririi sale, între anii 1759-1766.

Broşura, apărută la 4-16 august 1859, înfăţişează, într-un limbaj cu parfum de epocă, oraşul de odinioară: “unde stă azi Logojul, era înainte de scăparea de sub jugul turcesc câmpie cu lacuri, şi în depărtare de 200 de stânjeni de cetate se afla biserica zisă “mică”, care era zidită în singurătate în chip de mânăstire. Cât a fost numărul locuitorilor Logojului înainte de scăparea de sub juga de turci, nu se ştie, dară după scăparea lui de aceştia nu au avut mai mult de 600 de suflete, acestea ştim din relaţiunile comisiunelor regnicolare din Banat. Lăţirea şi ridicare a lui preste ruinile căzutei fortăreţe s’au început mai cu sama în începutul împărăţiei augustei Mariei Terezia, şi astăzi numără la 2.000 de case şi la 10.000 de suflete, a căror două treimi sunt şi azi români.”

Iată câteva date de mare însemnătate cuprinse în acest document istoric: preponderenţa populaţiei româneşti şi numărul locuitorilor, circa 10.000, care făcea din Lugoj un oraş important la vremea aceea (1856).

Iată ce mai aflăm din documentul respectiv în legătură cu frumoasa construcţie care domină şi azi Lugojul: “Biserica aşa numită mare, s’au început a se rididca prin zeloşii cetăţeni români sub manu-ducerea oberknezului a oraşului Logoj, Gavrilă Gureanu, la anul 1759 şi s-au săvârşit la anul 1766. Biserica aceasta care cuprinde în sine ca. 12 stânjeni lăţime, 25 în lungime şi vreo 10-12 în înălţime, s’au ridicat în şapte ani, numai prin spesele şi jertfele locuitorilor români din Logoj (…) ca să vadă mădularii comunităţii bisericeşti de acuma, cum, şi între ce împrejurări, şi prin cine s’au ridicat şi s’au înfrumuseţat acea biserică, carea au fost totdeauna şi este spre lauda oraşului şi lăcuitorilor.”

La enumerarea darurilor aduse de credincioşi, sunt cuprinse diverse sume în monezile vremii – florini şi coroane: “Dela lăcuitorii oraşului Logoj, care se află în protocolul zidirii s’au adunat în bani gata 8.260 fl. 19 cr.; în natură, vin şi altele vânzându’se s’au adunat 298 fl. 45 cr.; cu tasul s’au adunat în acest scop în decursul zidirii de şapte ani 2.675fl. 21,5 cr.; dela acei lăcuitori, cari în decursul zidirii s’au îngropat la biserică, s’au adunat daruri pentru zidire în sumă de 742 fl. 42 cr.; Magistratul Logojului au dăruit venitul din arânzi preste tot timpul cât a ţinut zidirea în sumă de 5.169 fl. 43 cr.”.  în total, suma adunată pentru biserică era de 22.828 florini şi 54,5 coroane.

La toţi aceşti bani, mulţi pentru acele timpuri (şi care arată că românii din Lugoj aveau o reală putere economică) s-au adăugat donaţiile lui Gavril Gurean (5.038 fl. 5 cr.), ctitor al bisericii, un adevărat Mecena al Lugojului de odinioară: “cel mai mare merit la ridicarea acestei sfinte case îl are fostul atuncea oberknez Gavrilă Gureanu, pre care cu drept îl putem numi întemeietorul bisericii, fiind-că el au fost acela care au cuprins mai nainte ideia aceasta şi cu cea mai mare osteneală şi acurateţă au adus’o la desăvârşire.”

În arhiva bisericii este păstrat un protocol “de însuşi mâna lui purtat, unde tot venitul şi răsipitul, ce au fost cu zidirea bisericii, cu amănuntul e însemnat, ce dovedeşte iubirea lui de dreptate şi sîmţul lui cel creştinesc; dară însă cumcă el nu numai în privinţa aceasta au fost un om meritat dovedeşte împrejurarea aceia, cumcă (după cum se vede portetul lui, care se află în biserică) era decorat cu colaina de aur pentru merite (…) căci acesta e ast-fel de bărbat, care într-adevăr învredniceşte să fie de mustră fiecăruia şi care serveşte spre laudă logojenilor, că am avut cândva aşa un om întreprinător, creştin adevărat şi drept. Dânsul nu s’au îndestulit numai că au jertfit mai toată averea sa  şi s’au ostenit pentru ridicare sfintei case întru mărirea lui Dumnezeu, fiind totodată epitrop dela 1759 la 1771 în decurs de 12 ani, ci au cugetat mai departe la creşterea tinerimei, ridicând el însuşi cu spesele sale şcoala cea bătrână (n.r.  – Şcoala nr. 3 din ziua de azi) care se află şi astăzi în ocolul bisericii, jertfind spre scopul acesteia 1000 de florini.”

Scrierea din 1859 are o mare valoare istorică, pentru că reproduce numele multor familii de lugojeni din acea perioadă, familii care au contribuit după puterile lor pentru ridicarea bisericii cu două turnuri.

În acele vremuri, se pare, solidaritatea şi simţul comunităţii nu erau doar vorbe-n vânt, ci aveau o rezonanţă profundă.

Numai astfel s-a putut trece peste catastrofa din 1842, incendiul care a mistuit o bună parte din oraş, şi care a cuprins biserica abia ridicată, năruind-i falnicele turle.

Iată câţiva dintre binefăcătorii sfântului locaş, pe care merită să-i amintim: “Dima Teodor de la care avem Evanghelia bogată şi cădelniţa de argint dela anul 1790, Toma Vuia şi Costa George, sub a căruia epitropie dela anul 1800-1806, s’or rădicat turnurile, cum or stat înainte de focul de la anul 1842 şi or costat 40.000 florini, care foc nu numai cea mai mare parte din oraş au mistuit, ci şi această sf. Biserică, ce e tuturor încă în trista aducere aminte. Restaurarea bisericei s’au înfiinţat sub epitropia d-lui Iosif Panaiot în 1843-44, prin darurile adunate de la creştini şi comune, între care mai cu samă învredniceşte amintire comuna română din Lipova pentru mărinimoasa ei jertfă, ce au adus-o spre scopul acesta. Iară ce au rămas de împlinit la sf. Biserică pentru folosul şi bunăstarea ei, sperăm dela Constantin Udrea (n.r. –Udria) carele nu numai spre înfrumuseţarea bisericii şi a lucrurilor ei s’au ostenit, ci prin regularea ocolului bisericesc şi adaugerea zidirii şcolare şi un venit anual au câştigat, ce pre toţi ne obligă la mulţămire şi recunoştinţe.”

 

Din volumul “Intra muros” – reportaje - Editura Anthropos Timişoara, 2006

Imagine aleatoare

Forotic, sigiliul localităţii

Sondaj

Sondaj de opinie privind interesul față de istoria recentă a Banatului (1938-1956) - Posibile titluri de cărți:
Română
  • 2196 imagini
  • 4170 articole

Display Pagerank