Enciclopedia Banatului

Български English Français Deutsch  Magyar Română Српски 

BANATERRA (română)

Site-uri partenere

Copyright © 2006-2015. Asociatia Banaterra. Toate drepturile rezervate.

Ghinea, Cristian - Aviatorul Butoiescu – „nebunul” care s-a luptat de unul singur cu comunismul

În anii 50, puţinii români care au avut curajul de a înfrunta comunismul au făcut-o în cadrul aşa-zisei „rezistenţe armate din munţi”, denumire improprie, pentru că rezistenţa nu s-a limitat doar la zona montană. În ediţiile trecute vorbeam despre cei 13 luptări anticomunişti care au fost executaţi în Dealul Viilor, undeva între Km 7 şi km 9, un episod întunecat al istoriei Lugojului, petrecut în 1950 şi despre care încă sunt multe lucruri de aflat. Aminteam că la Lugoj au mai existat forme de rezistenţă activă - cum ar fi grupul avocatului Valeriu Streinu (din care mai făceau parte, printre alţii, preotul ortodox Petru Vasilescu şi soţia acestuia, precum şi avocatul Alexandru „Sandi” Peţa) care introduseseră arme în ţară, via Iugoslavia, cu mituirea vameşilor, în vederea unei insurecţii armate anti-comuniste. Grupul a fost descoperit întâmplător, prin arestarea unei doctoriţe care făcea parte din complot... Pe lângă rezistenţa colectivă, istoria Lugojului consemnează şi forme de rezistenţă individuală. Dr. Dan Traian Demeter, un bun cunoscător al istoriei „neoficiale” a Lugojului, ne-a vorbit despre curajul unui aviator din cel de-al doilea Război Mondial, care s-a internat ca „nebun” la Spitalul Neuro din Lugoj.

Nebunii, aliniaţi cu fundul la gard de 1 Mai!

„Numele aviatorului Gh. Butoiescu era rostit în şoaptă, cu teamă dar şi cu admiraţie, de către lugojenii care-i ştiau isprăvile. Butoiescu a făcut parte din escadrila eroului român al aerului, locotenentul Horia Agarici. Se spunea că Butoiescu ar fi pilotat şi avionul mareşalului Antonescu atunci când acesta se deplasa pe front”, spune dr. Dan Traian Demeter. Alte surse (col. Papp Arpad) spun că ar fi fost chiar aviatorul personal al lui Antonescu. În perioada imediat următoare războiului, căpitanul Butoiescu a fost internat la Spitalul de Boli Cronice Psihiatrice din Lugoj, unde purtările sale nebuneşti l-au făcut „celebru” în oraş. De pildă, avea obiceiul să-i tragă o mamă de bătaie oricui i-ar fi spus „tovarăşe”, şi cu Butoiescu, care era un tip înalt, atletic şi în plină formă fizică, nu era bine să te pui! În rest, îşi petrecea timpul pescuind cu undiţe improvizate din aţă medicinală.

Una din „nebuniile!” lui Butoiescu a avut loc chiar de 1 Mai. Datorită staturii sale, el era recunoscut ca un fel de „lider” al celor internaţi la Neuro. Aşa că le-a pictat cu vopsea pe fese câte o literă, ca să formeze textul „Trăiască 1 Mai”, apoi i-a aliniat pe nebuni cu fundul la gardul cu zăbrele al spitalului, formând astfel o... lozincă vie! Şi-a pus o cunună cu spini pe cap şi a încălecat pe un măgar care era folosit în spital la transportul alimentelor, spunând că vrea să participe la parada Zilei Internaţionale a Oamenilor Muncii, la care asistau, se spune, şi reprezentanţi ai Armatei Roşii. „Nebunul” nu a mai ajuns la demonstraţie, fiind oprit în zona Podului de beton.

Cum a cântat şeful Securităţii din Lugoj Imnul Regal cu pistolul la tâmplă

Desigur, astfel de manifestări au atras atenţia comandantului Securităţii lugojene din acea vreme, maiorul Zoltan Kling. După spusele dr. Demeter, acesta a venit la spital, într-o zi de vizită generală, şi l-a chemat într-o încăpere pe Butoiescu, pentru o „evaluare” între patru ochi. Ceea ce a urmat a fost o surpriză totală: „Fără nici un fel de introducere, dintr-un salt, Butoiescu a sărit asupra lui Kling, care era destul de mărunţel, i-a luat pistolul pe care acesta îl purta asupra lui şi i l-a pus la tâmplă. După care i s-a adresat cu apelatul „domnule Kling” - după cum am spus, avea oroare de cuvântul „tovarăşe” – l-a scos cu capul pe geam şi l-a îndemnat să cânte Imul Regal. Având în vedere că incinta era plină de lume, fiind zi de vizită, situaţia era foarte umilitoare pentru Kling, care a refuzat iniţial”. Atunci Butoiescu i-ar fi spus: „Dacă trag, tu eşti un om mort, iar eu un nebun liber. Iar dacă nu trag, tu eşti un om viu, iar eu tot un nebun liber. Alege!”

Kling i-a făcut pe plac, dar nu l-a uitat. L-a supravegheat mereu, visând la clipa când avea să-l dovedească întreg la minte şi să-l arunce în temniţă. A aflat astfel că Butoiescu trăia cu o doctoriţă din cadrul spitalului. Simţind că e urmărită, aceasta l-ar fi avertizat pe fostul aviator, care a dispărut într-o nopate. Acest eveniment a dus şi la arestarea doctoriţei în cauză, acuzată că ar fi participat la complot şi tăinuire. De atunci, despre ea nu s-a mai ştiut nimic. Cât despre Butoiescu, el nu a apărut o vreme Lugoj.

Împuşcat pe la spate, pe malul Timişului...

După trei ani, doi miliţieni, Kovacs şi Lucaci, făceau un control de rutină pe malul Timişului, în zona restaurantului „Acapulco” de astăzi. Cei doi erau de fapt agenţi de ordine, care patrulau noaptea. La câţiva metri dincolo de Podul de beton, l-au întâlnit pe Butoiescu, îl ştiau pentru că îl filaseră din podul unei case. Butoiescu era dat în urmărire generală pe ţară, fiind considerat trădător. Ajunşi în faţa lui, l-au întrebat de acte, iar acesta, în loc de răspuns, a luat-o la fugă pe malul Timişului. Urmărit de miliţieni, s-a oprit brusc, spunând că şi-a amintit că are buletinul la el. A reuşit să-şi scoată pistolul din buzunar şi l-a împuşcat drept în frunte pe cel aflat mai aproape. Acesta se numea Beniamin Kovacs. Când să-l elimine pe cel de-al doilea, pistolul i s-a blocat. Dar şi miliţianul, care avea o armă automată românească Oriţa (după numele inventatorului ei, căpitanul Marin Oriţa), rămăsese împietrit de groază! Atunci Butoiescu l-a înşfăcat de după ceafă şi l-a băgat cu capul în apă, urmând să-l înece. Zbătându-se să scape, acesta cere îndurare, spunând că are copii casă. Butoiescu îl lasă, fuge, miliţianul îşi recuperează arma şi-l împuşcă pe la spate, cu o rafală de armă automată.

O avansare şi o placă – răsplata „eroilor” democraţiei populare

„32 de cartuşe am băgat în el şi tot venea spre mine”, avea să povestească acest Lucaci mai târziu. Faptul este plauzibil, pentru că, după unele surse (Papp) fostul aviator descărca vagoane în gară ca să se ţină în formă. Cât despre Lucaci, acesta, şocat de evenimente, se cam „ţăcănise”. Văzându-l aşa de marcat,  superiorii, l-au mutat la Arad, nu înainte de a-l fi avansat la gradul de sublocotenent.

„Beniamin Kovacs a avut o placă comemorativă în holul de sus al localului Miliţiei din Lugoj, la intrarea în cabinet, placă ce a fost dată jos la Revoluţie” – spune col. Arpad Papp, fost comandant al Miliţiei Lugoj, până în decembrie 89. El adaugă că „iniţial, Lucaci era să fie trimis în faţa Tribunalului Militar, dintr-un motiv... procedural: cei doi nu-i făcuseră în prealabil percheziţia corporală lui Butoiescu”! Până la urmă, Lucaci a fost lăsat în pace. În logica acelor vremuri – ţara avea nevoie de „eroi care şi-au făcut datoria”. După unele surse (Kotraba) evenimentele s-ar fi desfăşurat undeva prin 1956 sau după „contrarevoluţia” maghiară.

Înmormântat la cimitirul săracilor

D. Dan Traian Demeter îşi aminteşte, ca şi copil, de cadavrul ciuruit de pe malul Timişului. „Aviatorul Butoiescu a fost înmormântat la cimitirul săracilor, situat undeva spre bariera Jabărului, la ieşirea din oraş. Acolo erau înmormântaţi săracii, nebunii, cei care n-aveau pe nimeni. Locul a fost excavat cu buldozerele prin anii 80, atunci când s-a construit sediul CAP”, spune Vasile Belinţan, actualul preşedinte al Corporaţiei Meseriaşilor din Lugoj. Versiunea este confirmată de N. Kotraba, care era ucenic la un atelier de reparat motociclete din oraş. Cum posesorii de motociclete erau persoane importante în anii 50, el a auzit o interesantă poveste ce nu poate fi confirmată, dar care pare plauzibilă: „Pe acea vreme pompele funebre erau încă la bazarul vechi din faţa Bisericii Adormirea Maicii Domnului (n.r. – cele două aripi ale bazarului au fost demolate între timp). Acolo aduseseră cadavrul lui Butoiescu şi se vrobea despre asta, era un eveniment. La un moment dat, a sosit un copil cu o platformă cu două roţi mari, ca la gară. A dus acolo un sicriu din cel bun şi coroane de flori fără inscripţii. Deşi Securitatea a făcut cercetări, nu au dat de urma celui care plătise aceste funeralii”.

Prin faptele sale, aviatoul Butoiescu a încercat să lupte de unul singur cu hidra regimului stalinist. Din păcate, n-a avut parte nici de recunoaştere şi nici de un mormânt creştinesc. Ar fi nimerit ca numele său să apară pe un viitor monument al Rezistenţei anticomuniste de la Lugoj...


Cristian Ghinea („O istorie neconvenţională a Lugojului” – volum în pregătire)

Imagine aleatoare

Sondaj

Sondaj de opinie privind interesul față de istoria recentă a Banatului (1938-1956) - Posibile titluri de cărți:
Română
  • 2196 imagini
  • 4170 articole

Display Pagerank