Enciclopedia Banatului

Български English Français Deutsch  Magyar Română Српски 

BANATERRA (română)

Site-uri partenere

Copyright © 2006-2015. Asociatia Banaterra. Toate drepturile rezervate.

Ghinea, Cristian - Acum 85 de ani, Garnizoana Lugojului era franceză

Trupele franceze au ajuns în Lugoj în perioada frământată de la finele primului Război Mondial, la 27 ianuarie 1919, înlocuind, la decizia aliaţilor, trupele sârbe. Acestea au fost evacuate din partea de Banat pe care urma să o primească România, părăsind Timişoara, Lugojul şi Caransebeşul.

Încă din noiembrie 1918, imediat după capitularea Austro-Ungariei, trupele sârbeşti s-au înfiinţat în Banat. În urma Armistiţiului de la Belgrad, armata sârbă a sosit în Banat pentru a asigura, chipurile, liniştea împotriva maghiarilor, în realitate intenţia lor fiind ocuparea Banatului.

Aşadar, Divizia 11 colonială franceză, care luptase în Balcani, s-a stabilit la Lugoj pentru aproape jumătate de an, până pe 20 iulie 1919.

Soldaţii francezi au rămas la noi mai puţin ca în alte oraşe, cum ar fi Aradul, la care maghiarii renunţau cu mare greutate, iar elitele maghiare şi germane duceau o campanie intensă de seducere a armatei franceze, pentru a o atrage alături de cauza lor.

Aşa cum am spus, comandantul trupelor franceze din Banat era generalul Franchet Despray, care avea în subordine alţi trei generali. Despray a jucat un rol important pentru cauza românilor şi retragerea trupelor franceze inclusiv de la Lugoj, ocazie cu care a fost prezent la noi şi celebrul general Berthelot, şeful misiunii militare franceze în România.

La Lugoj, relaţiile localnicilor cu comandanţii francezi au trecut prin două faze: ai noştri l-au apreciat foarte bine pe generalul Lemoigne, ca prieten al românilor, dar nu l-au plăcut pe generalul Leon Farre, care era un apropiat al socialiştilor. Se ştie că pe atunci majoritatea maghiarilor simpatizau cu ideile socialiste, fie că erau mai moderate, ca ale contelui Karoly, fie că erau mai radicale, ca ale lui Bella Kuhn, care instaurase în Ungaria o republică sovietică (?!), cu regim bolşevic. Şi la Lugoj, maghiarii au afirmat cu tărie aceste idei printr-o manifestaţie foarte zgomotoasă de 1 Mai, în timp ce la Timişoara erau încercate tot felul de bizarerii utopice, cum ar fi “Republica Banat” a lui Roth, o aşa-zisă “republică” de salon, care n-a existat în fapt niciodată.

Foarte interesant de amintit în context este jurnalul tânărului Filaret Barbu, celebrul compozitor de mai târziu, care nota în 1919: “Un năcaz mare au fost pe capul nostru, căci au venit din Timişoara generalul francez Farre Leon, care nu a fost prietenul creştinilor, şi chiar al românilor (…) Domnii socialişti foarte bine au trăit sub aceşti domni şi au început să se rădice, cum am văzut pe 15 martie şi 1 mai. Dar s-au gătat şi asta! Căci Bunul Dumnezeu au ascultat rugăciunile noastre şi D. general au fost trimis din Lugoj, măcar că socialiştii tot ce au putut face au făcut împotriva mutării lui. Şi au venit un Colonel francez, căruia Nicolici A. era tolmaciu (n.r. – traducător) şi secretariu. Şi au întors Dumnezeu roata şi mai bine am căpătat ştire că trupele române sosesc nu peste mult timp şi o să preia imperiul român (teritoriul de peste Carpaţi care se va uni cu vechiul regat)”. Şi, într-adevăr, trupele române au intrat în Lugoj la 22 iulie 1919, iar ganizoana militară a devenit românească.

Dr. Dan Traian Demeter, cel care ne-a pus la dispoziţie aceste date, precum şi fotografii rarissime de epocă din colecţia personală, a precizat că “fără a putea fi considerat un “inamic” al românilor, generalul Farre a dat socoteală în faţa Curţii Marţiale Franceze, care l-a pedespsit aspru pentru excesele sale de la Lugoj în cadrul unui proces desfăşurat în anii ‘20”.

Din volumul “Intra muros” – reportaje - Editura Anthropos Timişoara, 2006

Imagine aleatoare

Sondaj

Sondaj de opinie privind interesul față de istoria recentă a Banatului (1938-1956) - Posibile titluri de cărți:
Română
  • 2196 imagini
  • 4170 articole

Display Pagerank