Este o pasăre comună zonelor umede cu vegetaţie bogată. Rămâne în ţară atunci când iernile sunt blânde. Ambele sexe au un colorit dominant negru-cenuşiu cu aripi brune şi o dungă albă de-a lungul laturilor corpului. Coada neagră, scurtă, ţinută vertical, contrastează puternic cu penele subcodale albe. Picioarele, ca şi vârful ciocului, sunt verzi-gălbui iar restul ciocului şi o mică prelungire a acestuia pe frunte, roşii. Cuibăreşte în vegetaţia de la marginea bălţilor şi tot aici, uneori, în arbori. Foloseşte pentru depunerea ouălor chiar şi cuiburi vechi de mierle ori gaiţe. De înotat, înoată cu mişcări ritmice ale capului şi cozii căutând hrana formată din diverse grăunţe sau plante acvatice dar se şi scufundă după larve de insecte, râme sau moluşte mici.

Poate fi văzută dar mai des auzită prin glasul ei puternic: „corrr" (de unde şi numele de corla) venit din stufărişul râului Bega, alteori din vegetaţia palustră, deasă. Este o pasăre sperioasă.

Foto: Luca-Andrei Dehelean

Editura „Tempus“, Timişoara - 2008