Denumire actuală
Furnal (nr. 2)
Denumiri anterioare
„cuptoarele” Franzikus şi Josephus, „Furnal înalt”, „Furnale înalte” sau „Furnalele înalte”
Cod de monument istoric (dacă este cazul)
cod CS-II-m-A-10900
Localizare, judeţ, localitate, stradă, cod poştal
judeţul Caraş-Severin, localitatea Reşiţa, strada Traian Lalescu nr. 36, număr poştal 320050
Destinaţie actuală
Furnal conservat fără producţie actuală
Destinaţie iniţială
Furnal înalt 700 mc
Alte destinaţii anterioare
Furnal înalt 700 mc
Datare (exactă, perioada, interval de date)
Începutul construcţiei furnalelor iniţiale: octombrie1769; terminate în 1771; inaugurate în 3 iulie 1771 şi denumite, după obiceiul timpul, Franciscus şi Josephus
Proprietar actual
S.C. TMK Reşiţa
Proprietari anteriori
Erariul (1771 - 1854) perioada în care uzinele au aparţinut fiscului austriac care îşi exercita conducerea şi controlul prin intermediul Direcţiei miniere bănăţene cu sediul la Oraviţa.
1. St.E.G. (1850 - 1920) - Consorţiul internaţional St.E.G. "K.u.K Oberprivillegierte Staatseisenbahn Gesellschaft", societate privilegiată imperială şi regală a căilor ferate de stat, cu capital francez şi austriac care aveau în proprietate în afara uzinelor din Reşiţa şi alte domenii şi proprietăţi miniere, metalurgice şi feroviare în Banat şi Boemia
2. UDR (1920-1948). În baza Decretului Regal Roman nr.2455/8 iunie 1920, patrimoniul St.E.G. de pe teritoriul României este constituit în societatea " Uzinele de Fier şi Domeniile Reşiţa". În cadrul acesteia s-a constituit "Direcţia atelierelor" care deţinea: mine (de fier, cărbune, cupru), podgorii, drumuri, cariere de calcar, furnale, cocserie, oţelării, laminoare turnătorii forja, fabrica de poduri şi construcţii metalice, fabrica de roţi montate;
3. Proprietari din perioada postnaţionalizare (după 1948) subdivizată, la rândul ei în mai multe etape:
-
Etapa U.D.R.I.N. (1948-1949) – fost UDR
-
Etapa SOVROM (1949-1954) societate mixtă de tip SOVROM – SOVROMETAL
-
Etapa "Combinatul Metalurgic Reşiţa", (1954-1962), în care SOVROMETAL şi SOVROMUTILAJPETROLIFER au fost reunite într-o singura entitate administrativă cu denumirea Combinatul Metalurgic Reşiţa din cadrul Ministerului Industriei Grele (ulterior Ministerul Metalurgiei şi Construcţiilor de Maşini);
-
Etapa Combinatul Siderurgic (1962-1969)
-
CENTRALA INDUSTRIALĂ SIDERURGICĂ REŞIŢA (CISR) -1969- 1990
4. Proprietari în Perioada postprivatizare
-
16 aprilie 1991:S.C . CSR S.A: societate pe acţiuni
-
2000 - 16-08-2003 - Privatizarea C.S. Reşiţa: 94,4891 % din acţiuni sunt cumpărate de Noble Ventures Inc. U.S.A
-
2003 administraţie de către APAPS (Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiunilor Statului)
-
16.01. 2004 (88% din acţiuni) şi până în 2005 (99,88 % din acţiuni) sunt cumpărate de Grup SINARA Handel GmbH, parte a grupului rusesc TMK; din august 2006, compania funcţionează sub denumirea de S. C. TMK Reşiţa
Autori, proiectanţi şi executanţi
Planurile de construcţie au fost elaborate de către Francisc Müller, consilier la Direcţia din Oraviţa şi Iosif Redange, maistru minier la Dognecea. Pentru conducerea lucrărilor de dulgherie au fost însărcinaţi: Peter Korb, maistru dulgher din Oraviţa, iar pentru cele de zidărie Kleschko Martin din Biserica Alba (Bela Crkva din Banatul sârbesc, Serbia). La 1 noiembrie, anul 1769 a început, cu ajutorul iobagilor şi a muncitorilor aduşi de la Oraviţa, Sasca Montană şi Biserica Albă, construirea uzinelor de la Reşiţa
Uzinele din Reşiţa erau proprietate feudală a Curţii Imperiale de la Viena. Construcţia a costat 37.800 guldeni
Istoric – evoluţia construcţiilor, evoluţia tehnologiei
1769-1771 – construirea primelor 2 furnale; primul raport de producţie: 9 martie 1772
1782 – reclădirea unuia
1850 - al treilea furnal
1893 – demolarea celor trei furnale şi construirea a două noi
1910 – al patrulea furnal de construcţie americană
1926 – reconstrucţia celui de-al doilea furnal
1961 – 1962 – modificare de capacitate la cele două furnale (la 700 mc)
1984 – reparaţii capitale;
1988 – modernizare
1991 – încetarea producţiei – furnalul intră în conservare
Descriere
Aspecte materiale
Obiectiv industrial, capacitatea de 700 mc iniţiată în 1959, la 40m distanţa de Furnalele de 250 mc, cu păstrarea unora dintre componentele utilizate de-a lungul timpului, pentru întreaga serie de cuptoare înalte.
Aspecte imateriale
„Panorama uzinelor, de o frumuseţe impozantă, se vede mai bine de pe Dealul Crucii, ce are o înălţime de 325 m deasupra mării. În primul plan de la stânga la dreapta ne apare grupul celor două furnale înalte cu 7 aparate Cowper, 6 cuptoare Martin cu coşurile lor aliniate, având în faţă terase pentru depozitarea coxului şi silozuri pentru minereuri, iar în spate Turnătoria. În planul al doi-lea laminoarele, iar în al trei-lea Fabrica de Locomotive, Forjeria, Fabrica de Maşini şi, în fine, Fabrica de Poduri. Coşurile Fabricii, 23 de zid şi 3 de tabla, ne apar ca nişte ţigări uriaşe din care tâşneşte încontinuu un fum ce pluteşte alene deasupra minunatului oraş.” Ion Păsărică, Monografia Uzinelor de Fier şi Domeniilor din Reşiţa şi frumuseţea naturală a împrejurimilor (Ediţia a 2-a revăzută, cu recenzii şi vederi), Bucureşti, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, Imprimeria Centrală, 1935, p. 88-89
Componente tehnice
- Compartimente interioare: Cuptor (blindaj); sistem de încărcare şi distribuţie; hala troliilor; hala de turnare; posturi de comandă; pat de turnare, cu jgheaburi de scurgere pentru fontă şi zgură;
Anexe: 16 perechi buncăre de depozitare;
- Materiale şi tehnici de construcţie/ structurã: Blindaj – construcţie sudată, cu elemente şi pene de răcire interioară; încărcarea furnalului - cu skip acţionat de troliu; încărcarea materialelor în furnal – distribuitori cu pâlnii, cu acţionarea pneumatică a clopotelor (premieră în România).
Componente arhitecturale
- Arhitectura tehnică şi industrială
Formă învelitoare - Învelitori pentru componente (beton, metal)
Componente artistice
– nu e cazul
Inscripţii
- arhivele păstrează inscripţiile de inaugurare - 1771: „La ordinul augustei Theresia, sub îngrijirea lui Müler şi Redange, s-a ridicat acest furnal”, pe plăci montante la nivelul celor două furnale iniţiale, Franciscus şi Josephus; se păstrează, de asemenea, în arhive, placa aniversară la 100 de ani de funcţionare.
Stare de conservare
Bună, cu menţiuni privind: degradarea părţilor metalice – coroziuni superficiale; dispariţia unora dintre componentele ansamblului, prin acţiuni antropice (furturi, distrugeri)
- monument neglijat de deţinător
Imagini – localizarea exactă a acestora
Alte observaţii relevante
Propuneri de restaurare şi reconversie: Conservare furnal în situ, cu posibilităţi de amenajare a unui circuit de vizitare
Referinţe – Bibliografie, hărţi, imagini, surse cinematografice, surse orale
Autorul fişei – numele şi calitatea acestuia
Alina Albu, asistent de proiect
_________________________________
Sursă: Proiectul Dezvoltarea turismului cultural în Banat – o provocare transfrontalieră
Parteneri: Institutul Intercultural Timişoara, Parlamentul Civic din Vârşeţ (Serbia), Asociaţia 1Banat.eu, CULTOURS – Centrul de Turism Cultural, Timişoara, Mişcarea Europeană din Serbia, Zrenjanin;
Asociaţi: Primăria Municipiului Timişoara, Organizaţia de Turism din Pančevo (Serbia) Muzeul de Artă din Timişoara.
Versiune pentru tipărire
