Enciclopedia Banatului

Български English Français Deutsch  Magyar Română Српски 

BANATERRA (română)

Site-uri partenere

Copyright © 2006-2015. Asociatia Banaterra. Toate drepturile rezervate.

Friedmann, Günther - Königsgnad-ul de ieri - Tirol-ul de astăzi Scurtă retrospectivă istorică

 

Astăzi, localitatea Tirol din România priveşte în urmă asupra a 200 de ani de istorie frământată. În cele ce urmează se vor prezenta, într-o manieră sumară, etapele evolutiei satului, de la apariţia sa şi până în zilele noastre. Satul bănăţean Königsgnad, sinonim cu Tirol-ul de azi, îşi datorează existenţa revoltei din regiunea austriacă Tirol din anul 1809.   Premize istorice  Sfârşitul secolului al XVIII-lea este caracterizat de războaiele purtate de megalomanul  împărat francez Napoleon  în mai toate colţurile Europei. Nici landul Tirol al acelor vremuri nu a  fost  ocolit  de vâltorile acestei conflagraţii. Împăratul austriac Franz I semnează în aceste condiţii cu Napoleon,  în 1805, la Pressburg un act, conform  căruia cedează regiunile Voralberg  şi Tirol Franţei  şi aliatului acesteia, Bavaria. Vremuri grele se abat asupra Tirol-ului ca urmare a acestui pact, oamenii fiind nevoiţi să îndure multe neplăceri. Impozitele mari, recrutările în armata bavareză, precum şi diverse regulamente bisericeşti au cauzat profunde nemulţumiri în rândul populaţiei băştinaşe.  „Es ist Zeit!“, „A sosit clipa!“ Cu acest strigăt de luptă au ieşit trupele austriece pe străzile oraşului Linz pe 9 aprilie 1809. În urma sângeroaselor lupte purtate cu armata francezo-bavareză, ambele părţi s-au ales cu pierderi grele.  În zilele următoare, armata tiroleză reuşeşte însă să obţină victorii răsunătoare, provocând inamicilor o grea înfrângere la 12 aprilie pe dealul Isel,  în apropiere de Innsbruck. În ciuda victoriei repurtate, trupele de ocupaţie nu au putut fi totuşi alungate din  ţară. Acestea se regrupeaza  şi revin  în luna mai  în număr  şi mai mare, reuşind să  recucerească Innsbruck-ul. Ca urmare a acestei pierderi, împăratul Franz I încheie pe 14 octombrie 1809 la Viena un tratat de pace cu Napoleon, cedând Tirol-ul Bavariei.  Andreas Hofer, conducătorul revoltei, împreună cu alţi fruntaşi ai luptei de independenţă sunt urmăriţi, ameninţati cu pedeapsa la moarte, iar împăratul austriac se vede în imposibilitatea de a-i ajuta. În aceste condiţii, Hofer se ascunde în munţi, fugind de la un sălaş  la altul din faţa urmăritorilor. Această  fugă  se va termina la  ’’Pfandleralm’’, pe 28 ianuarie 1810, ca urmare a trădării compatriotului său, Franz Raffl. Arestat de trupele de ocupaţie, Andreas Hofer este dus la Mantova şi executat la 20 februarie 1810, în urma ordinului dat de Napoleon. Alături de Hofer s-a aflat în decursul luptelor de eliberare  şi Josef Speckbacher care, la rândul său, e căutat cu febrilitate de trupele de ocupaţie. După ce iniţial a încercat să se ascundă, acesta hotărăşte în final să fugă din ţară. Reuşeşte să ajungă in cele din urmă la Viena, unde un număr tot mai mare de familii tiroleze caută adăpost la Curtea împăratului Franz I.  Înfiinţarea satului și geneza numelui  Josef Speckbacher primeşte  în luna mai 1810 din partea  împăratului Franz I sarcina de a-i conduce pe refugiaţii tirolezi în Ungaria sudică (astăzi Banatul românesc) şi de a le înfiinţa acolo un loc de şedere. Conform înregistrărilor din matricola bisericii, cei mai mulţi colonişti au ca provenienţă  Tirolul Nordic, fiind  menţionate următoarele localităţi: Alpbach, Berwang, Bichlbach, Fügen, Galtür, Hall, Hopfgarten, Innsbruck, Rietz, Sterzing, Terfens, Schwaz şi altele. Administraţia camerală din Banat le oferă  tirolezilor un loc, pe care  însă Speckbacher şi adjutantul său Thalguter  îl refuză  ca fiind neadecvat. Abia la cel de-al treilea loc oferit, aceştia se decid să  îl accepte  şi să înfiinţeze colonia. De la Viena, via Budapesta, pe Dunăre, apoi canalul lui Franț, Tisa şi Bega, coloniştii ajung în trei etape în Banat. După staţionări intermediare în Deta, Moritzfeld (Măureni) şi Fizeş, aceştia ajung în cele din urmă în barăcile provizorii construite pentru ei la destinaţie. Condiţiile catastrofale de sănătate au făcut însă deja de la început ravagii în sânul populaţiei, mulţi oameni murind de tifos, malarie şi infecţii ale tractului intestinal. Deosebit de ridicată a fost şi mortalitatea infantilă. În ciuda vitregiilor fazei iniţiale, colonia s-a dezvoltat rapid, transformându-se în scurtă vreme într-un sat mai mare.  Pe data de 16 septembrie 1812, pe când colonia număra 31 de case, împăratul Franz I scoate un certificat  în care hotărăşte ca noua colonie să fie denumită Königsgnad, în traducere „Graţia împărătească“. Câteva zile mai târziu, pe 29 septembrie, avea să se sărbătorească inaugurarea aşezării. De-a lungul timpului au circulat diverse nume ale satului, ca de pildă Tirol, Satul tirolez, Tirolul Nou, Loialitatea  tiroleză  sau Tyrol. Numele Königsgnad s-a păstrat până  în anul 1888 când, ca urmare a maghiarizării, a fost transformat în Királykegye.  În urma tratatului din Trianon din 1920 cea mai mare parte a Banatul istoric a intrat în componenţa României şi din 1927 satul va fi denumit oficial Tirol şi încorporat judeţului Caraş-Severin. Conform Legii minorităţilor din România din anul 2001, pe indicatorul localităţii reapare şi numele iniţial Königsgnad.   Emigrare şi imigrare  În ciuda facilităţilor fiscale  şi a ajutorului  împărătesc,  coloniştii au fost nevoiţi să  lupte  în permanenţă  pentru a supravieţui, suferind tot timpul nu doar de boală, ci şi de foame. Deja  în anul 1813 mulţi săteni au părăsit locurile natale, din cauza recoltelor proaste. Cei rămaşi au plecat la rândul lor în 1818, sub conducerea preotului lor, Johann Matheus Stuefer, stabilindu-se în cartierul timişorean Josefstadt. Strada pe care s-au aşezat, astăzi Ciprian Porumbescu, a fost denumită „Tiroler Gasse“. O singură familie, Zauner, a rămas statornică în Tirolul care, în aceste condiţii , avea să  fie un proiect eşuat: casele părăsite, colonia  în pragul distrugerii. Aşa se face că  Administraţia camerală  nu are  încotro  şi hotărăşte să  amelioreze  regulile rigide anterioare, pentru a atrage noi colonizatori la Köngisgnad. Drept urmare, deja începând cu 1814 încep să sosească familii din Dognecea, Steierdorf-Anina, Giarmata, Nitzkydorf, Măureni, Timişoara, Vârşeţ, Zichydorf  şi din alte părţi, urmate  în 1817 de o grupă  din Württemberg, Germania.  În 1823 au venit alţi colonişti din Bavaria, Boemia, Moravia, Austria,  Şlezia  şi numeroase familii din satele craşoveneşti ale Comitatului de Caraş, aşa că în anul 1840 Köngisgnad număra 943 de locuitori, devenind un adevărat conglomerat multicultural. În ciuda provenienţei atât de diverse a membrilor săi, limba vorbită în sat rămâne, în mod curios, germana, iar viaţa culturală  a acestuia va fi marcată de aceleaşi tradiţii  şi obiceiuri germane. Către sfârşitul secolului al XIX-lea, ca urmare a  înrăutăţirii situaţiei economice, unii din locuitorii satului   s-au decis să emigreze  în Lumea Nouă, în special în Statele Unite ale Americii, pentru a-şi clădi o nouă existenţă. O parte din emigranţi  avea să se întoarcă însă după câţiva ani.  Începutul secolului al XX-lea  În septembrie 1912 s-a  sărbătorit primul  centenar  al  satului, ocazie  cu  care  s-a ridicat în parcul bisericii o  coloană comemorativă. La izbucnirea primului război mondial, 268 de bărbaţi din Tirol au fost luaţi la oaste. 44 soldaţi nu s-au mai întors. Începând cu anul 1924 satul a beneficiat de o dezvoltare rapidă, atât pe plan economic, cât şi cultural. În perioada 1925  -  1945,  pe  raza  localităţii (la 1223 locuitori  în anul1930)  îşi desfăşurau activitatea 9 magazine, 3 măcelării, 10 bărbieri, 6 zidari, 5 fierari, 5 croitori, 6 pantofari, 5 căruţaşi, 6 dulgheri, 4 birturi (două cu popicării, două cu săli de dans). Mai existau o asociaţie ţăranească, o cooperativă de lapte, o moară, un sediu de vânzare a lemnului de construcţie, o fabrică de cărămizi, 2 distilerii de ţuică şi doi producători de apă gazoasă. Până în 1935 s-a practicat cultura viermilor de mătase,  iar albinăritul s-a practicat în mod susţinut de-a lungul timpului, până  în zilele noastre. Viticultura a fost o activitate importantă, desfăşurată  încă  din  primii  ani  ai  înfiinţării satului, vinul obţinut fiind deseori premiat pentru calitatea sa  şi devenind o carte de vizită  a localităţii. Tradiţia cultivării viţei de vie  se mai practică şi în prezent. Viaţa culturală a fost reprezentată, printre altele, de Uniunea de cântări, de formaţii de muzică şi dansuri. Fără îndoială, anii `20- `30 ai secolului trecut au reprezentat perioada de glorie a localităţii Tirol.  Al doilea Război Mondial  Primul voluntar din Tirol s-a înrolat în 1941 în armata germană, urmat în 1943 de alţii. 51 de soldaţi din sat au căzut victime  războiului. După ce în august 1944 România a întors armele, pentru minoritatea germană au început vremuri grele. Conducătorii organizatiilor militare  şi civile locale au fost arestaţi, femei din categoria de vârstă  între 18 şi 33 ani , bărbaţi între 17 şi 45 ani au fost deportaţi la muncă forţată în Uniunea Sovietică, în ianuarie 1945. 124 persoane din Tirol au fost lovite de această  soartă  crudă. Munca deosebit de grea, foametea, frica  şi  dorul de casă  au fost însoţitorii lor permanenţi  în această  perioadă  care a durat până  în 24 decembrie 1949, când s-au  întors ultimii deportaţi acasă. Nu puţini însă au plătit cu viaţa, lăsând familii îndurerate şi nefericite în urma lor. A urmat perioada deportării în Bărăgan, în iunie 1951. 72 persoane din Tirol au fost  nevoite  să  petreacă  acolo  cinci  ani  în  condiţii deosebit de vitrege. Ca şi în Rusia, şi aici unii au murit din cauza condiţiilor grele. Tirolul postbelic și actual  După cel de-al doilea  Război Mondial, la conducerea  ţării a venit Partidul Muncitoresc, transformat ulterior  în Partidul Comunist Român. Firmele, societăţile particulare şi instituţiile bancare au fost trecute în proprietatea statului. Agricultura a fost restructurată  şi ea, la  Tirol fiind înfiinţate o cooperativă  agricolă  de producţie  şi o gospodărie agricolă  de stat. Graniţele  ţării au fost  închise, călătoriile  în străinătate fiind aproape imposibile. Populaţia era  în permanenţă  controlată de Securitate  şi dirijată de organele de Partid. Măsurile draconice de  economisire  şi situaţia economică dezastruoasă au provocat în cele din urmă izbucnirea Revoluţiei din Decembrie 1989. Începând cu 1990 o mare parte a minorităţii germane a emigrat, stabilindu-se în special în Germania. Doar puţini dintre ei au mai rămas în sat. Începând cu anul 1996, când s-a  înfiinţat Asociaţia concetăţenilor din Königsgnad /Tirol, se organizează din doi în doi ani întâlniri ale consătenilor. Dat fiind faptul că cei mai mulţi germani au emigrat, limba germană nu se mai aude aproape deloc pe străzile satului, care a început a fi populat cu oameni veniţi din alte părţi, fără  legături cu istoria şi vechea viaţă a Tirol-ului. Întreaga localitate e în continuă schimbare. Biserica Catolică, sfinţită în 1850, casa preotului precum şi nou construita Casă a întâlnirii (1998), împreună cu amenajările social-pastorale sunt îngrijite de trei surori din mănăstirea Wernberg, Austria. După Revoluţie s-au construit alte două biserici, una ortodoxă şi una baptistă. În plus, în 2002 a fost clădită o şcoală nouă.  În prezent, satul este cuprins în cadrul proiectului „Tirol pentru Tirol” , localnicii fiind recunoscători pentru sprijinul primit. Pe 3 octombrie 2010 s-a organizat în cadrul Zilelor culturale ale Forumului Democratic al Germanilor din Banatul Montan - festivitatea de aşezare a pietrei de temelie. Alte informații detaliate cu referire la cele prezentate mai sus pot fi citite  în monografia  “TIROL in Rumänien“  scrisă  în  limba germană de Günther Friedmann,  apărută  în editura Berenkamp 2012 (ISBN 978-3-85093-286-8). În 29 septembrie 1812 s-a inaugurat satul „Königsgnad“, Tirolul de astăzi. În 29 septembrie 2012 s-a sărbătorit 200 de ani de la înfiinţarea satului Königsgnad/Tirol.  Cine nu îşi cinsteşte înaintaşii Nu îşi merită nici viitorul! 

Imagine aleatoare

Sondaj

Sondaj de opinie privind interesul față de istoria recentă a Banatului (1938-1956) - Posibile titluri de cărți:
Română
  • 2196 imagini
  • 4170 articole

Display Pagerank