Enciclopedia Banatului

Български English Français Deutsch  Magyar Română Српски 

BANATERRA (română)

Site-uri partenere

Copyright © 2006-2015. Asociatia Banaterra. Toate drepturile rezervate.

Marineasa, Viorel - Fişe pentru proza următoare

 

„Era numai scoica de mine”, adică: simţeam eu că sunt
o scoică goală.
„La Megie erau, prin anii treizeci, trei mari negustori:
Berwanger, Căpuşă şi Wollarek.” (Megie=Mehadia) Ca să scurteze
drumul, tinerii mergeau, pe bâjbâite, prin cele două tunele.
Veneau la Mehadia pentru a se distra. Fiind linie principală,
trenurile treceau des. Trebuia să te lipeşti de pereţii tunelului.
Într-un rând, s-a dus cu trenciul bej, de-abia cumpărat de M. de
la Orşova. L-a compromis, umplându-l de căneală, de funingine.
A fost nevoit să-l ascundă de ochii lui M., care insista să-l ia la
purtare. Până la urmă a aflat.
„UN ABONAT DIN VOLINTIRI. – E blenoragie. O trataţi
la medic dacă aveţi posibilitatea sau prin spălături cu Rivanol
Bayer şi intern Urococina Laleuf.”
„Weisser Fluss/ POALA ALBĂ/ Feher Folyas/ scurgeri
vaginale cronice, rebele, menstruaţiune dureroasă neregulată,
miros, sudoare, vindecă sigur numai GYNEK, la Drogherii şi
Farmacii. Recomandat de somităţile medicale.” („Gazeta medicală.
Mare ziar de medicină pe înţelesul tuturor”, nr.29, seria
IV, anul XIX, 15 iulie 1930)
„Pentru îndeplenirea postului de învăţător la şcoala
confesională ort. română din Gladna-Română, protopresbiteratul
Făgetului, se escrie concurs cu termin de 30 de zile dela
prima publicare în „Foaia Diecezană”./ Emolumentele:/ 1. Salar
cu bani gata 1000 lei, iar restul întregire dela stat./ 2. Pauşal
scripturistic 50 lei./ 3. Pentru adunarea generală şi conferinţe
dacă va lua parte 36 lei./ 4. Dela înmormântări 2 lei./ Cortel în
natură cu grădină de 0,5 juger./ Alesul învăţător este îndatorat
a cerceta însuşi regulat s. biserică, a purta cantoratul în şi afară
de biserică, a compune socoţile bisericeşti, şcolare şi fundaţionale.”
(„Foaia Diecezană”, nr.37/1920)
Cu dl Livius Ciocârlie – trecem prin Globurău, satul
străbunicilor săi, aflat între Plugova şi Cornereva, pe drumul
către Bogâltin, nu oprim maşina, câţiva moşi ne privesc de pe
bănci, avem impresia că am pătruns, pentru câteva clipe, în alt
timp, în interbelic, poate.
Privindu-şi mâinile numai os: „Astea mai îs mâini de om?”
„Îl fascina şi felul ei, gros, de a face dragoste: guiţa ca
o scroafă căreia i s-a împlântat cuţitul în grumaji.”
„Iară beau şi iar mă-mbăt/ Iar mă freacă cu oţăt” (Mâţu
Stoian).
Îşi lua cafeaua în fiecare dimineaţă pe insula Ada-Kaleh.
Avea cinci kilometri, îi făcea în 20 de minute cu bicicleta
Durkopf; turcul îl trecea cu barca. Îşi consuma tabietul şi îşi
prelua slujba la timp. Moara Graf şi Moara Băcilă. Pamfil Şeicaru,
director la ziarul Curentul, se îndrăgostise de doamna Graf, o
nemţoaică plină de nuri. În ziua de Florii a apărut Nicolae Iorga
în Jupalnic, stătea în picioare, într-un Chevrolet deschis, defila
prin faţa ferestrelor date în lături, soba (camera) mare i se
înfăţişa încărcată de procoviţi (scoarţe, pături) şi de perne,
savantul dicta întruna celor doi secretari, care stenografiau cu
sârg. Şeicaru a ridicat pe deal o mânăstire. Cică prin aceste locuri
era cât pe-aci să moară în primul război mondial. Patriarhia ar
fi refuzat să sfinţească lăcaşul, deoarece mai înainte Şeicaru ar
fi tras un chef de pomină acolo împreună cu amicii. Pe timpul
comunismului au transformat clădirea în tabără de copii, apoi
în crâşmă. Astăzi, mânăstirea Sfânta Ana are o anexă ce găzduieşte
documente despre Pamfil Şeicaru, donate de familie.
La loc de cinste, fotocopia articolului din Scânteia în care Silviu
Brucan cere condamnarea la moarte a „gazetarilor fascişti”.
Iată ce scrie un basarabean, Alexei Marinat, în revista Limba
Română (nr.10-12/2007) din Chişinău: „Era prin 1942, la Valea
Hoţului, în fosta republică autonomă, ce intra în componenţa
Ucrainei sovietice, veneau de la Bucureşti ziarele Universul şi
Curentul. Am dat odată de un articol al lui Pamfil Şeicaru,
directorul ziarului Curentul, şi am rămas cucerit totalmente... (...)
scria atât de liber şi de profund, că-mi ziceam: O să-i trântească
nemţii o bombă asupra redacţiei...(...) Mă îndrăgosteam astfel
de limba română, cultă şi corectă (...). Pamfil Şeicaru gândea
independent şi scria ca şi cum România nici nu intra în blocul
ţărilor Axei...”
„Hai cu mine-n şpais/ Să mâncăm melşpais” (hai în
cămară, ca să halim prăjitură). Invitaţie ambiguă, cu conotaţii
erotice.
Discuţie în troleibuz: „Îl cheamă Răpciugă, nume curat
românesc.”
Am siviu (CV), că încă-s viu.
Papagalul de la Episcopie spune Tatăl nostru şi „Doamne,
miluieşte”. A învăţat de la măicuţe. Următorul pas: să deprindă
logica gepidă şi sintaxa pecenegă.
Primul ins din Orşova ucis în cel de-al doilea război
mondial a fost un evreu, proprietar al unui mic magazin.
Glonţul a venit de pe celălalt mal al Dunării, de la Tekia, unde
sârbii se băteau cu nemţii.

„Orizont”, nr. 5/2008

 

_________________

*Viorel Marineasa - Despre Banat, în registrul normal
Editura Modus P.H.
Reşiţa, 2009

Imagine aleatoare

Sondaj

Sondaj de opinie privind interesul față de istoria recentă a Banatului (1938-1956) - Posibile titluri de cărți:
Română
  • 2196 imagini
  • 4170 articole

Display Pagerank