În data de 25 iulie 2008, ora 10 la Muzeul Satului Bănăţean s-a deschis cea de-a III-a ediţie a Festivalului Condeierilor Plugari, un festival aş zice atipic pentru lumea modernă spre care ne îndreptăm, prea grăbiţi şi aproape nepasători faţă de valorile simple şi, în acelaşi timp, atât de complexe care trec pe lângă noi. Aproape neobservaţi, uneori ridiculizaţi, deseori marginalizaţiei sunt părinţii şi moşii noştri, ţăranii. Şî incă mai simţim ruşine pentru modesta categorie implantată în pământul nostru sfânt de la început de lume....tocmai fiindcă noi, cei actuali, monotorizaţi de un mecanism automat am sărit peste etapele evoluţiei noastre fără a reuşi să le străbatem, să le înţelegem şi să le apreciem, la justa lor valoare. Ne-am trezit deodată în Europa stăpâni pe calculatoare şi accesul neîngrădit al informaţiei. Când privirile nostre se apleacă, totuşi, simţim că singurul vinovat de needucaţia, care volens-nolens ne implică, sunt doar ei, oamenii vechiului sat, cei care nu ştiu nici să epateze şi nici să răspundă nevoilor noastre nestrunite pentru civilizaţie şi gradul de confort la standardele altor ţări vecine. Şi ca şi cum asta nu ar fi suficent nu contenim să defăimăm ruşinea neamului de straiţă. Dar dacă...am avea curajul să ieşim din acest cliseu, total eronat...încotro s-ar îndrepta privirile noastre, pe ce ne-am putea sprijini pentru a da sens rostului nostru, pe plaiul mioritic, spre ce alte valori credibile, în afara datului nostru milenar, ne-am putea opri? N-am fi oare total surprinsi să redescoperim lumina aparte ce pică pe chipul celui mai urgisit şi mai nobil vlăstar românesc, Măria sa, ţăranul român, n-am fi cu adevărat uimiţi de frumuseţe neasemuită, a sufletului neîntinat şi neclătinat, o coloană infinită, şi a chipului, prin care Iisus pare să se nască şi să fie răstâgnit a doua oară.

  Si dacă azi ţăranul român este ameninţat să dipară, aşa cum avea să afime cu mult timp înainte Marin Preda, prin gura ţăranului  Moromete, noi suntem vinovaţi şi condamnaţi cu pierderea propriei identităţi, fiindcă lovind cu pietre în chipul mucenic, nu putem constientiza, cu adevărat ce piedem.

      Ţăranul român în generat şi ţăranul bănăţean, ca o zvâcnire de dumnezeiere şi-au dat din nou mâna, printr-o minunată horă a unirii, a păcii şi a dragostei neostoite pentru frumos, indiferent că frumosul se manifestă sub formă de poezie, cântec, joc  şi voie bună. Condeiereii plugari au dovedit pe parcusul unui veac că pot să mânuiască plugul la fel de bine pe cât de bine pot să mânuiască condeiul, să dirijeze şi să formeze coruri săteşti, să conducă gazete şi să devină publiciştri de renume, animatori culturali, inventatori, buni autodidacţi, pasionaţi de numismatică, etnografie, muzeografie, etc

      Festivalul condeierilor plugari şi-a câştigat şi în acest an dreptul la continuitate, în nevoia de identitate locală şi naţională. În data de 25 iulie 2009 Muzeul Satului Bănăţean şi-a primit din nou oaspeţii dragi, într-o atmosferă de mare sărbătoare. Condeieri plugari din Banat, creatori populari din ţară şi invitaţi speciali din Banatul sârbesc, ne-am reunit semnul dragostei faţă de nobleţea originii noastre ţărăneşti; ne-am sărbătorit cu mare cinste veteranii condeieri plugari, în frunte cu veteranul mişcării Iosif Cireşan-Loga, Ion Vornic; am oferit diploma de Cetăţean de onoare al Festivalului  domnului Ion Colojoară, din Vrani. Am păstrat un moment de reculegere în memoria înaintaşilor, rămaşi între noi prin amintirea sacră şi mulţimea de manuscrise, prin care încercăm de asemenea reabilitarea fenomenului unicat al condeierilor plugari. Vernisarea expoziţiei Casa Muzeu Iosif Cireşan-Loga, restaurarea colecţiei de ceramică a aceluiasi autor, colecţia de port popular Ion Vornicu; lansări de carte sunt doar câteva din punctele care veneau să întregească manifestarea. Tinerele generaţii ne-au pregătit şi în acest an un mic program artistic în semn de mare preţuire pentru bătrânii nostri frumoşi. Duminică în data de 26 iulie, 2009 ne-am deplasat în localitatea Recas, unde gazdele noastre domnul primar Marinel Puşcaş, doamna Veronica Andrusiac, ne-au întâmpinat, în cântec de fanfară cu pită şi cu sare, conform tradiţiei româneşti. Momentul creat la Muzeul localităţii, în faţa prispei româneşti a fost o întâlnire de mare suflet şi frumuseţe inegalabilă, dovedind o dată în plus că profunzinea rădăcinii noastre milenare se sprijină inconfundabil pe acea comuniune de suflet şi simţire românească. Vizita la cramă, interviuri oferite televiziunii Realitatea, vizitarea satului  şi a căminului Herneacova au fost momente de neuitat. La Casa orăsenească am desfăşurat în după-masa zilei de Duminică o sezătoare literară, punctată de frumuseţea cântecului popular, a cântecului religios, a momentelor vesele. Am împărtăşit idei şi bucurându-ne împreună de un festin regal.

      Mulţumim din tot sufletul doamnei Veronica Andrusiac pentru spiritul organizatoric de neegalat, pentru sensibilitaea şi nobleţea atât de aparte, ce o caracterizează, cu speranţa ca întâlnirile de acest fel să  ne reunească şi în noua ediţie a Festivalului 2010.

	Text şi magini: Maria Mândroane