Badnjak - Arderea
badnjakului - tradiţie de Ajun de Crăciun (Badnji dan) la sârbii ortodocşi
de rit vechi, care are loc pe 6 ianuarie după calendarul gregorian, respectiv
pe 24 decembrie după calendarul iulian.

Sunt multe obiceiuri frumoase
de Crăciun, însă dacă nu se merge în ziua de Crăciun la Sfânta Liturghie,
totul rămâne un simplu joc. În Ajun de Crăciun  (Badnje veče), se
aprinde badnjakul, un trunchi de stejar tânăr, ce se tăia pe vremuri din
pădure. În zilele noastre, este doar un mănunchi de crengi de stejar, însă
semnificaţia este aceeaşi: acest lemn tânăr îl simbolizează pe Isus Hristos
şi intrarea Lui în lume, în inima şi-n casa noastră. Iar fapta arderii
badnjakului reprezintă căldura iubirii lui Hristos. În al doilea rând,
badnjakul aminteşte de lemnul pe care l-au adus păstorii în peştera cea
rece şi pe care l-a aprins Iosif pentru a-l încălzi pe Fiul Domnului, abia
născut. Şi mai are o semnificaţie şi anume prevestirea Golgotei. Paiele
ce se aduc în casă de către gospodine amintesc de paiele pe care L-a aşezat
Maria pe abia născutul Hristos. Ritualurile de Crăciun, în casă şi în biserică,
au o simbolistică profundă, sunt semn al credinţei în Dumnezeu şi al amintirii
despre acea minunată noapte când au pălit stelele cele mari de deasupra
Palestinei, acoperite fiind de una singură, mare, aşa cum nu s-a mai văzut
până atunci. De steaua care a pus într-o lumină nouă prorocirile Vechiului
Testament, deoarece a însemnat prorocita naştere a Mântuitorului, a unor
noi vremuri, a Noului Testament şi a unei noi lumi.