Este al doilea fluviu în Europa ca lungime si debit, dupa Volga. Are 2860 km, iar suprafata bazinului hidrografic este de 817 mii kmp, din care 221,7 mii kmp pe teritoriul României. Izvoraste din E Muntilor Schwarzwald (Padurea Neagra) din Germania, prin pâraiele Breg si Brigach. Pe teritoriul României intra prin localitatea Bazias. De la Silistra si pâna la confluenta cu Prutul, Dunarea curge numai pe teritoriul României, iar de aici si pâna la gura Bratului Chilia, formeaza, mai întâi, pe o mica portiune, granita cu Republica Moldova. Sectorul inferior al Dunarii (cel românesc), în lungime de 1075 km, începe cu un spectaculos si impresionant defileu (Portile de Fier), lung de 144 km, care strabate SV Carpatilor Meridionali, având pe o portiune de 9 km lungime (numita Cazane) caracter de vale transversala, cu versanti calcarosi, abrupti. Aici a fost construit nodul hidroenergetic si de navigatie Portile de Fier I, care cuprinde lacul de acumulare Portile de Fier I si o mare hidrocentrala cu o putere instalata de 2100 MW. Între Drobeta-Turnu Severin si Calarasi, Dunarea se largeste, având malul drept mai înalt si cel stâng mai coborât, unde se dezvolta o lunca larga (populata cu numeroase lacuri) si circa 4-5 niveluri de terase, bine conturate, ce alcatuiesc o buna parte din câmpurile fertile ale sudului Câmpiei Române. În cadrul albiei Dunarii exista mai multe ostroave vechi, neindundabile (Ostrovu Corbului, Ostrovu Mare, ins. Simian, ins. Ada-Kaleh s.a.). Între malul de V al ins. Ostrovu Mare si al loc. Mihailovac (pe malul sârbesc) s-au construit lacul de acumulare si hidrocentrala Portile de Fier II (216 MW). De la S de Calarasi si pâna la Hârsova se afla Balta Ialomitei, zona în care se afla un complex de poduri feroviare si rutiere între Fetesti si Cernavoda. În aval de com. Giurgeni (jud. Ialomita) în arealul careia a fost dat în folosinta un pod rutier ce asigura legaturile între litoralul Marii Negre si restul tarii, Dunarea se despleteste în doua brate principale: Dunarea (la V) si Dunarea Veche (la E), care închid între ele Balta Brailei, precum si în alte doua brate secundare (Vâlciu si Cremenea) care curg paralel. De la Braila si pâna la prima despletire a Dunarii, cunoscuta sub numele de primul ceatal (Ceatalul Chiliei, unde Dunarea se ramifica în bratele Chilia si Tulcea), Dunarea curge pe o singura albie, prezentând coturi mari care favorizeaza formarea zapoarelor de ghiata în timpul primaverii. În aval de municipiul Tulcea, bratul Tulcea al Dunarii se desparte din nou, la al doilea ceatal (Ceatalul Sfântu Gheorghe) formând bratele Sulina si Sf. Gheorghe, astfel încât Dunarea se varsa în Marea Neagra prin trei guri principale (Chilia, Sulina si Sf. Gheorghe) care formeaza, totodata, Delta Dunarii. Regimul hidrologic al Dunarii este complex, ea aducând în Marea Neagra, în medie, un debit de apa de 6,5 mii mc/s si 79 mil tone de aluviuni anual. Pe anumite portiuni Dunarea îngheata în iernile aspre. Are peste 300 de afluenti directi, dintre care cei mai importanti sunt: Inn, Morava, Vah, Hron, Drava, Sava, Tisa, Timis, Timok, Jiu, Olt, Arges, Ialomita, Siret, Prut s.a. Dunarea este navigabila de la Ulm si pâna la varsare, iar canalele Main-Dunare si Dunare-Marea Neagra asigura o legatura navigabila între Marea Nordului si Marea Neagra. Porturi principale: Ulm, Linz, Viena, Bratislava, Budapesta, Belgrad, Orsova, Drobeta-Turnu Severin, Calafat, Turnu Magurele, Giurgiu, Ruse, Calarasi, Cernavoda, Braila, Galati, Tulcea, Sulina.