În noaptea de 17-18 iunie 1951, de Rusalii, au fost ridicate din actualele judeţe Timiş, Caraş-Severin şi Mehedinţi, din 258 de localităţi situate în apropierea frontierei cu Iugoslavia, un numar de 12791 de familii, respectiv 40320 de persoane, care au fost deportate în sud - estul României, în câmpia Bărăganului. Au fost vizate grupuri sociale şi etnice considerate de risc: chiaburi (ţărani înstăriţi), comercianţi, foşti industriaşi, refugiaţi din Basarabia, Bucovina şi Ţinutul Herţa, români, germani, sârbi, bulgari, aromâni, evrei şi alţii.

O familie nu avea la dispoziţie decât un vagon de marfă, pentru transportul propriu, al unor alimente şi al bunurilor din gospodărie care mai încăpeau. După o călătorie de mai multe zile, deportaţii erau coborâţi în mijlocul câmpului, unde lotul de pământ destinat fiecărei familii, pentru construirea casei, era marcat cu ţăruşi. Există mărturii publicate ale celor întorşi acasă, după cinci ani de deportare. Fotografiile cuprinse în albumul de mai jos, provenind din mediul şvabilor bănăţeni, reprezintă documente de neînlocuit despre viaţa acelor oameni, în acele vremuri şi în acele locuri.

O hartă a aşezărilor deportaţilor poate fi văzută aici.

Mulţumim domnului Dipl. Ing. Norbert Neidenbach, originar din Iecea Mare, jud. Timiş, pentru imaginile - document puse la dispoziţia noastră.