"Cucul se strigă singur pe nume" este pasărea cu una din puţinele denominaţii unice din ţară şi nu numai. În universul culturii populare se bucură pe deoparte de un renume deosebit ca pasăre plăcută Demiurgului, pe de alta cu faimă ticăloasă căci "intră-n pădure cuc şi iese din ea uliu". Această din urmă judecată se trage din neştiinţa coexistenţei a două linii cromatice: una cenuşie, alta roşcată de unde văzând-o pe prima intrată în codru, pe-a doua ieşită din el, nepriceputul a fabricat legenda. Apoi cucul, pasăre parazită îşi depune ouăle, câte unul în alt şi iarăşi alt cuib străin; puiul ieşit din găoace înaintea fraţilor săi vitregi, îi nimiceşte aruncându-i din propria casă motiv neîndoios de osândire. Când îi cântă omului din faţă este a bine, viaţa-i va fi lungă; când glăsuieşte din spate, mai bine l-ar înghiţi focul gheenei. Cu toate aceste nevrednicii din mintea insului cu duhul strâmt, cântecul de început al cucului îl bucură pe om. Este vestea intrării în drepturi a unei noi renaşteri în care speranţa de bine încolţeşte pretutindeni în straiul ei vernal. Coloritul obişnuit al cucului este cel cenuşiu şi abdomenul sunt alburii cu bare orizontale întunecate, asemeni uliului. Aripile sunt la capăt ascuţite, coada foarte lungă cu puncte albe şi rotunjită la vârf. Zboară drept cu bătăi repezi din aripi. Înainte de a se aşeza, planează. Cântecul este cel ştiut însoţit uneori de un final gutural asonic ieşit parcă din scrâşnetul a două pietre frecate între ele: se vrea ocara masculului adresată masculului rătăcit cu sau fără voie în ogradă străină.

Foto: Luca-Andrei Dehelean

_____________________________

„Timişoara şi păsările ei“ – Dan Stănescu – Lucian Pârvulescu

Editura „Tempus“, Timişoara - 2008

Fotografii şi înregistrări sunete: Les Oiseaux des Parcs et des Jardins (Enciclopedie-Franţa), Het Vogeljaar (Olanda), Dan Stănescu (UVT Biologie - Timişoara)

Sursa: Primăria Timișoara (Direcția de Mediu)