De aproape şase decenii, la Institutul de Medicină Legală Timişoara, deontologia şi adevărul sunt cuvinte de ordine
„Misterul” vieţii şi al morţii a generat mituri, legende şi fabulaţii dintre cele mai ciudate. Pentru elucidarea sa, indiferent de condiţiile în care decurge, s-au folosit cele mai diverse mijloace, începând de la descântece în vremuri imemorabile şi până la procedee sofisticate în epocile moderne. La Institutul de Medicină Legală din Timişoara o echipă de reputaţi medici legişti trudesc în slujba vieţii şi adevărului.
O istorioară, e drept macabră, a şocat la începutul anilor ’50 populaţia urbei noastre. Se povestea atunci că şoferul unui autocamion, implicat într-un accident rutier, petrecut la intrarea dinspre Arad în municipiul nostru, şi-a pierdut viaţa la scurt timp după nefericitul impact şi ar fi fost depus la prosectura unui spital de urgenţă din apropiere. Trupul inert, înfăşurat într-un cearşaf alb, se spune în aproape incredibila poveste, zăcea pe una din mesele de beton ale încăperii destinate temporar celor plecaţi într-o lume mai dreaptă. Legenda ştiută de unii mai vârstnici ai cetăţii spune că în puterea nopţii, omul s-ar fi trezit din ceea ce lumea medicală numeşte „moarte aparentă”. Se mai zice că omul ar fi reuşit să părăsească încăperea şi ar fi ieşit în stradă, unde, continuă uimitoarea legendă, „stafia” învelită în hlamida bizară din pânză albă ar fi speriat de moarte, la ceas târziu, câţiva cheflii în trecere. Zvonul a făcut în acei ani ocolul oraşului... Într-un roman al celebrelor „colecţii de 15 lei”, gustate în anii dintre cele două războaie mondiale pentru facilitatea scriiturii, se istoriseşte despre „moartea” unui bogătaş care se „trezeşte” în cavoul familiei, descinde din criptă şi se îndreaptă spre casă. Acolo, privind prin fereastră, îşi zăreşte tânăra soţie în braţele unui fante de mahala. De aici, omul a luat drumul pribegiei, uitând de cele trecute... Se spune chiar că marele scriitor rus Nikolai Vasilievici Gogol ar fi fost găsit, după o exhumare, într-o nefirească poziţie, deşi lăsase cu limbă de moarte să fie înhumat doar după o certă confirmare a decesului său. N-a scăpat pare-se de ceea ce-i era sortit... Acelaşi lucru l-au constatat şi reprezentanţii armatei americane, când şi-au exhumat soldaţii căzuţi în ultimul război mondial. Legendă, plăsmuire, adevăr? Cine ştie... Oricum, doamna conferenţiar dr. Alexandra Enache, medic primar de medicină legală şi licenţiat în ştiinţe juridice, membră a echipei de medici de la Institutul de Medicină Legală din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie din Timişoara, confirmă că cele relatate, dincolo de bizareria adesea tragicomică a faptelor, conţin din păcate şi un sâmbure de adevăr dintre cele mai crude, mai cu seamă dacă luăm în calcul condiţiile din vremurile amintite. Tot de la dânsa aflu că asemenea cazuri, e drept mai rare, se semnalează şi acum în ţări din lumea a treia. Cu moartea aparentă, medicii legişti se confruntă adesea în cazuri de traumatisme cranio-cerebrale, în diferite boli, ca holera, sau în cazuri de electrocutare. În mod controlat ea se întâlneşte în practica yoghinilor. Un exemplu concludent îl oferă un tânăr american din New York, care s-a introdus într-un bloc de gheaţă transparent, având toate funcţiile vitale, respiraţia, cordul şi activitatea cerebrală, monitorizate. A reuşit astfel să-şi reducă temperatura corpului sub cea normală, rezistând aproape 8 ore. Cazul a fost intens mediatizat în Statele Unite şi se bazează pe un antrenament riguros, dar riscant, este de părere doamna conferenţiar Enache.
Obligativitatea de a examina o persoană decedată a fost instituită pentru prima oară în secolul al XIX-lea în Franţa şi a fost apoi adoptată în toate ţările civilizate din Europa şi Statele Unite ale Americii.
Obligativitatea de a examina o persoană decedată a fost instituită pentru prima oară în secolul al XIX-lea în Franţa şi a fost apoi adoptată în toate ţările civilizate din Europa şi Statele Unite ale Americii.
Ucigaşul concubinei
Medicii legişti se confruntă în practica lor curentă cu o seamă de alte fenomene mult mai spectaculoase din punctul de vedere al profesionistului deprins, e drept, cu realităţi dintre cele mai cutremurătoare. Ele impun o activitate laborioasă, cuprinzând investigaţii antropologice, serologice, radiologice, teste ADN, sau amprentarea genetică. Într-o asemenea împrejurare medicii legişti timişoreni şi-au dovedit cu câţiva ani în urmă priceperea şi profesionalismul, dar şi tenacitatea în lupta permanentă pentru adevăr, în spiritul unei autentice deontologii. Cazul „asasinului de la Podul Modoş”, pe nume Viorel Graure, a fost una din pietrele de încercare. Fostul şofer de la Abatorul timişorean îşi omorâse cu 8 ani în urmă concubina, pe care tot atunci o tranşase cu o imaginaţie diabolică, rar întâlnită pe meleagurile noastre. Resturile fragmentate ale cadavrului au fost găsite, într-o zi de februarie, pe malul Canalului Bega, în apropierea Podului Modoş, în doi saci folosiţi de regulă în comerţ. Acolo se aflau un fragment dintr-un os abdominal, în altul o gambă şi laba unui picior. După minuţioase cercetări antropologice, la care şi-au dat concursul specialişti criminalişti şi legişti din Capitală, s-a constatat că fragmentele umane au aparţinut unei femei. O investigaţie radiologică a relevat restul: urmele unei fracturi vechi de mai mulţi ani, cu semnele specifice de calcifiere, relevând o vindecare în timp. Rezultatele medicilor legişti obţinute în colaborare cu Poliţia aveau să ducă la arestarea celui pe care colegii de celulă de la Penitenciarul din Timişoara l-au poreclit apoi „Jack Spintecătorul”... În colaborare cu organele de anchetă, medicii legişti şi psihologii au reuşit să creioneze un profil al asasinului de genul lui Viorel Graure şi nu numai... Între 6% şi 9% este un bolnav psihic, dar se găseşte aproape în aceeaşi măsură şi între alcoolici şi boschetari. Poliţiştii susţin că poate fi şi intelectual, semnalat în proporţie de mai bine de 60% în cazuistica de specialitate. El comite asasinatele de regulă în stări de depresie, din motive de ordin material (bani sau alte bunuri), datorită neadaptării la mediu sau incapacităţii de a se alinia la performanţele solicitate la locul de muncă... În urma expertizei dentare şi a testului ADN, la care colaborează şi membrii familiei, identificarea se realizează cu un grad de precizie de peste 90%. De altfel, testul ADN este singurul procedeu ştiinţific care relevă cu precizie relaţia biologică dintre indivizi. Timişoara este al treilea centru din ţară, alături de Bucureşti şi Craiova, unde se fac teste ADN cu aparatură performantă de specialitate.
Medicii legişti se confruntă în practica lor curentă cu o seamă de alte fenomene mult mai spectaculoase din punctul de vedere al profesionistului deprins, e drept, cu realităţi dintre cele mai cutremurătoare. Ele impun o activitate laborioasă, cuprinzând investigaţii antropologice, serologice, radiologice, teste ADN, sau amprentarea genetică. Într-o asemenea împrejurare medicii legişti timişoreni şi-au dovedit cu câţiva ani în urmă priceperea şi profesionalismul, dar şi tenacitatea în lupta permanentă pentru adevăr, în spiritul unei autentice deontologii. Cazul „asasinului de la Podul Modoş”, pe nume Viorel Graure, a fost una din pietrele de încercare. Fostul şofer de la Abatorul timişorean îşi omorâse cu 8 ani în urmă concubina, pe care tot atunci o tranşase cu o imaginaţie diabolică, rar întâlnită pe meleagurile noastre. Resturile fragmentate ale cadavrului au fost găsite, într-o zi de februarie, pe malul Canalului Bega, în apropierea Podului Modoş, în doi saci folosiţi de regulă în comerţ. Acolo se aflau un fragment dintr-un os abdominal, în altul o gambă şi laba unui picior. După minuţioase cercetări antropologice, la care şi-au dat concursul specialişti criminalişti şi legişti din Capitală, s-a constatat că fragmentele umane au aparţinut unei femei. O investigaţie radiologică a relevat restul: urmele unei fracturi vechi de mai mulţi ani, cu semnele specifice de calcifiere, relevând o vindecare în timp. Rezultatele medicilor legişti obţinute în colaborare cu Poliţia aveau să ducă la arestarea celui pe care colegii de celulă de la Penitenciarul din Timişoara l-au poreclit apoi „Jack Spintecătorul”... În colaborare cu organele de anchetă, medicii legişti şi psihologii au reuşit să creioneze un profil al asasinului de genul lui Viorel Graure şi nu numai... Între 6% şi 9% este un bolnav psihic, dar se găseşte aproape în aceeaşi măsură şi între alcoolici şi boschetari. Poliţiştii susţin că poate fi şi intelectual, semnalat în proporţie de mai bine de 60% în cazuistica de specialitate. El comite asasinatele de regulă în stări de depresie, din motive de ordin material (bani sau alte bunuri), datorită neadaptării la mediu sau incapacităţii de a se alinia la performanţele solicitate la locul de muncă... În urma expertizei dentare şi a testului ADN, la care colaborează şi membrii familiei, identificarea se realizează cu un grad de precizie de peste 90%. De altfel, testul ADN este singurul procedeu ştiinţific care relevă cu precizie relaţia biologică dintre indivizi. Timişoara este al treilea centru din ţară, alături de Bucureşti şi Craiova, unde se fac teste ADN cu aparatură performantă de specialitate.
Ghimpele neîncrederii
Un moment delicat în activitatea medicilor legişti timişoreni îl constituie acum şi îndoiala manifestată de o anumită „specie” de taţi, măcinaţi de sentimentul neîncrederii în partenera de viaţă. Ei vin vădit jenaţi, dar ferm hotărâţi să afle un „adevăr” care poate ucide sufletul sau nărui definitiv existenţa unui cuplu. De obicei, ceea ce începe cu o glumă se poate într-o clipă transforma într-un obsedant iureş al suspiciunii: copilul crescut până la o anumită vârstă, este sau nu al tatălui prezumtiv ? Se spune din bătrâni că mărul căzut din pomul vecinului în ograda de alături aparţine celui care l-a ridicat. Într-un fel confirmă şi legea. Doar că relaţia pasageră sfidează legea... Numai în 2004 s-au solicitat 53 de teste ADN pentru tot atâţia taţi din 5 judeţe, cu toţii cu îndoiala în suflet. Doamna conferenţiar Alexandra Enache conchide: „Este un număr destul de redus, dacă ţinem seama de faptul că neîncrederea costă scump: aproape 30 de milioane de lei un test”. Reactivii folosiţi se importă din străinătate şi au preţul lor... În plus, sunt foarte greu de procurat. Un caz ieşit din comun a reţinut cu doi ani în urmă atenţia specialiştilor, şi anume un test de paternitate pentru un... defunct: tatăl prezumtiv şi suspicios al unui copil minor. Doar sângele recoltat din trupul neînsufleţit după accidentul mortal a fost singura probă biologică de pe urma căreia s-a putut stabili cu o precizie de 99% paternitatea, dar, din păcate, nu şi reda liniştea spulberată unui tată plecat din această lume purtând cu sine ghimpele neîncrederii... N-a fost singurul. O seamă de celebrităţi au gustat din cupa cu venin a suspiciunii sau au încercat să se sustragă obligaţiilor paterne: Yves Montand, Charlie Chaplin, Boris Becker, iar cu câteva veacuri în urmă, Thomas Jefferson, al treilea preşedinte american. Pe meridianele noastre, protagoniştii care îngroaşă rândurile celor suspicioşi, fie intelectuali sau oameni simpli din mediul rural, în ordinea prezenţei la casieria instituţiei, provin din judeţele Arad, Hunedoara, Caraş-Severin şi Timiş, de altfel zona de acoperire a Institutului de Medicină Legală din Timişoara.
Institutul realizează încă două feluri de expertize: pe cadavre, fie exhumate, sau autopsiate şi pe persoane. Numărul lor trece în medie de 1 500 anual şi sunt destinate cercetării cauzelor morţii sau stabilirii de culpe în cazuri de vătămare corporală. „E drept că anul trecut au fost semnalate doar 617 morţi suspecte”, spune doamna conferenţiar Enache. Comparaţia pe care o face, raportată la anul 1992, pledează pentru o scădere semnificativă a ratei de infracţionalitate în judeţele arondate... Cazul unor vârstnici dintr-o comună timişeană, maltrataţi cu sălbăticie de un bărbat, intrat cu forţa în locuinţă, cu scopul de a-i jefui, este grăitoare pentru promptitudinea cu care sunt efectuate expertizele de către Institutul de Medicină Legală. Bătrânii, bătuţi, tăiaţi cu cuţitul, legaţi de mâini şi de picioare, femeia cu antebraţul fracturat şi decedată în urma violenţelor, se înscriu în categoria crimelor săvârşite asupra unor persoane de risc. Vulnerabilitatea lor determină efectuarea celei de-a doua categorii de expertize, pe persoane, în regim de urgenţă, pentru descoperirea celor mai periculoşi infractori. Astfel, cele mai frecvente examinări se solicită pentru constatarea violului şi vătămării corporale. Cert este că institutul şi-a făcut datoria la elucidarea unor cazuri dintre cele mai stringente, grăbind de cele mai multe ori identificarea infractorilor.
Un moment delicat în activitatea medicilor legişti timişoreni îl constituie acum şi îndoiala manifestată de o anumită „specie” de taţi, măcinaţi de sentimentul neîncrederii în partenera de viaţă. Ei vin vădit jenaţi, dar ferm hotărâţi să afle un „adevăr” care poate ucide sufletul sau nărui definitiv existenţa unui cuplu. De obicei, ceea ce începe cu o glumă se poate într-o clipă transforma într-un obsedant iureş al suspiciunii: copilul crescut până la o anumită vârstă, este sau nu al tatălui prezumtiv ? Se spune din bătrâni că mărul căzut din pomul vecinului în ograda de alături aparţine celui care l-a ridicat. Într-un fel confirmă şi legea. Doar că relaţia pasageră sfidează legea... Numai în 2004 s-au solicitat 53 de teste ADN pentru tot atâţia taţi din 5 judeţe, cu toţii cu îndoiala în suflet. Doamna conferenţiar Alexandra Enache conchide: „Este un număr destul de redus, dacă ţinem seama de faptul că neîncrederea costă scump: aproape 30 de milioane de lei un test”. Reactivii folosiţi se importă din străinătate şi au preţul lor... În plus, sunt foarte greu de procurat. Un caz ieşit din comun a reţinut cu doi ani în urmă atenţia specialiştilor, şi anume un test de paternitate pentru un... defunct: tatăl prezumtiv şi suspicios al unui copil minor. Doar sângele recoltat din trupul neînsufleţit după accidentul mortal a fost singura probă biologică de pe urma căreia s-a putut stabili cu o precizie de 99% paternitatea, dar, din păcate, nu şi reda liniştea spulberată unui tată plecat din această lume purtând cu sine ghimpele neîncrederii... N-a fost singurul. O seamă de celebrităţi au gustat din cupa cu venin a suspiciunii sau au încercat să se sustragă obligaţiilor paterne: Yves Montand, Charlie Chaplin, Boris Becker, iar cu câteva veacuri în urmă, Thomas Jefferson, al treilea preşedinte american. Pe meridianele noastre, protagoniştii care îngroaşă rândurile celor suspicioşi, fie intelectuali sau oameni simpli din mediul rural, în ordinea prezenţei la casieria instituţiei, provin din judeţele Arad, Hunedoara, Caraş-Severin şi Timiş, de altfel zona de acoperire a Institutului de Medicină Legală din Timişoara.
Institutul realizează încă două feluri de expertize: pe cadavre, fie exhumate, sau autopsiate şi pe persoane. Numărul lor trece în medie de 1 500 anual şi sunt destinate cercetării cauzelor morţii sau stabilirii de culpe în cazuri de vătămare corporală. „E drept că anul trecut au fost semnalate doar 617 morţi suspecte”, spune doamna conferenţiar Enache. Comparaţia pe care o face, raportată la anul 1992, pledează pentru o scădere semnificativă a ratei de infracţionalitate în judeţele arondate... Cazul unor vârstnici dintr-o comună timişeană, maltrataţi cu sălbăticie de un bărbat, intrat cu forţa în locuinţă, cu scopul de a-i jefui, este grăitoare pentru promptitudinea cu care sunt efectuate expertizele de către Institutul de Medicină Legală. Bătrânii, bătuţi, tăiaţi cu cuţitul, legaţi de mâini şi de picioare, femeia cu antebraţul fracturat şi decedată în urma violenţelor, se înscriu în categoria crimelor săvârşite asupra unor persoane de risc. Vulnerabilitatea lor determină efectuarea celei de-a doua categorii de expertize, pe persoane, în regim de urgenţă, pentru descoperirea celor mai periculoşi infractori. Astfel, cele mai frecvente examinări se solicită pentru constatarea violului şi vătămării corporale. Cert este că institutul şi-a făcut datoria la elucidarea unor cazuri dintre cele mai stringente, grăbind de cele mai multe ori identificarea infractorilor.
Amintiri din Revoluţie
Majoritatea medicilor legişti timişoreni rememorează cu oroare clipele marcate de oribilele crime din zilele Revoluţiei. „Atunci am aflat cu prisosinţă cât de fragilă este bariera dintre viaţă şi moarte”, spune astăzi doamna conferenţiar dr. Alexandra Enache. În acele zile, unul dintre zecile de suflete doborâte de gloanţele vrăjmaşe a fost şi studentul de atunci, Constantin Jinga, împuşcat în ambii umeri şi într-un plămân, adus cu şoc hemoragic la Spitalul Judeţean. Verdictul a fost zdrobitor: „Trece-l la decedaţi”, sunt cuvintele rostite de doi indivizi înarmaţi, dar cu un halat alb tras la repezeală peste hainele civile... A fost salvat de doi medici legişti, de serviciu atunci pe culoare. Ei şi-au făcut meseria, respectând cu sfinţenie jurământul lui Hipocrat, salvând un om de la pieire. De atunci, doamna doctor Enache retrăieşte în fiecare an, în decembrie, coşmarul acelor zile. Ştie bine că doar onestitatea, echilibrul moral, echidistanţa şi profesionalismul sunt calităţile care-i conferă ei şi colegilor de nobilă breaslă, care trudesc pentru aflarea adevărului în faţa morţii, prestanţă şi respectul semenilor. „Atunci doar vei şti cât preţuieşte viaţa”, spune distinsul cadru universitar.
Majoritatea medicilor legişti timişoreni rememorează cu oroare clipele marcate de oribilele crime din zilele Revoluţiei. „Atunci am aflat cu prisosinţă cât de fragilă este bariera dintre viaţă şi moarte”, spune astăzi doamna conferenţiar dr. Alexandra Enache. În acele zile, unul dintre zecile de suflete doborâte de gloanţele vrăjmaşe a fost şi studentul de atunci, Constantin Jinga, împuşcat în ambii umeri şi într-un plămân, adus cu şoc hemoragic la Spitalul Judeţean. Verdictul a fost zdrobitor: „Trece-l la decedaţi”, sunt cuvintele rostite de doi indivizi înarmaţi, dar cu un halat alb tras la repezeală peste hainele civile... A fost salvat de doi medici legişti, de serviciu atunci pe culoare. Ei şi-au făcut meseria, respectând cu sfinţenie jurământul lui Hipocrat, salvând un om de la pieire. De atunci, doamna doctor Enache retrăieşte în fiecare an, în decembrie, coşmarul acelor zile. Ştie bine că doar onestitatea, echilibrul moral, echidistanţa şi profesionalismul sunt calităţile care-i conferă ei şi colegilor de nobilă breaslă, care trudesc pentru aflarea adevărului în faţa morţii, prestanţă şi respectul semenilor. „Atunci doar vei şti cât preţuieşte viaţa”, spune distinsul cadru universitar.
Din istoria institutului local
Institutul a fost înfiinţat în 1947 şi s-a aflat la început în clădirea Episcopatului Catolic de pe strada Matei Corvin, mai târziu în clădirea de peste drum de Tribunal, în anii 1970, la Spitalul Judeţean şi în cele din urmă în blocul de garsoniere de pe strada Balanţei, în spatele spitalului. A fost la început o secţie, apoi un serviciu medico-legal şi în final s-a constituit într-un institut de profil, în cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală. Arhiva instituţiei a fost păstrată de la început şi până în prezent şi se completează în continuare. Institutul timişorean efectuează între altele teste ADN, probe serologice, probe HLA (Human Leukocyte Antigen), autopsii şi probe biologice de alcoolemie, la nivel superior, cu aparatură performantă. Testele ADN se efectuează după metoda unui genetician britanic care a aplicat în 1987 pentru prima oară un test de identificare ca probă într-un proces de crimă şi viol.
Institutul a fost înfiinţat în 1947 şi s-a aflat la început în clădirea Episcopatului Catolic de pe strada Matei Corvin, mai târziu în clădirea de peste drum de Tribunal, în anii 1970, la Spitalul Judeţean şi în cele din urmă în blocul de garsoniere de pe strada Balanţei, în spatele spitalului. A fost la început o secţie, apoi un serviciu medico-legal şi în final s-a constituit într-un institut de profil, în cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală. Arhiva instituţiei a fost păstrată de la început şi până în prezent şi se completează în continuare. Institutul timişorean efectuează între altele teste ADN, probe serologice, probe HLA (Human Leukocyte Antigen), autopsii şi probe biologice de alcoolemie, la nivel superior, cu aparatură performantă. Testele ADN se efectuează după metoda unui genetician britanic care a aplicat în 1987 pentru prima oară un test de identificare ca probă într-un proces de crimă şi viol.
Specialitatea şi discipolii ei
Medic legist poate deveni orice student al Universităţii de Medicină şi Farmacie din Timişoara, absolvent de medicină generală, cu condiţia să promoveze examenul de rezidenţiat. Calităţi: stăpânire de sine, spirit de sacrificiu, curajul de a înfrunta vicisitudinile inerente meseriei de medic legist, cunoaşterea legilor ţării, responsabilitate, să fie capabil să-şi înfrângă sentimentele şi resentimentele în clipele când vina şi nevinovăţia se află faţă-n faţă şi să fie nepărtinitor în căutarea adevărului.
În România Institutele de Medicină Legală sunt subordonate Ministerului Sănătăţii şi organizate după model francez... În Anglia ele depind de Ministerul de Interne. În Ţările de Jos nu se pot forma medici legişti. Ei se specializează fie în Anglia, fie în S.U.A.
Medic legist poate deveni orice student al Universităţii de Medicină şi Farmacie din Timişoara, absolvent de medicină generală, cu condiţia să promoveze examenul de rezidenţiat. Calităţi: stăpânire de sine, spirit de sacrificiu, curajul de a înfrunta vicisitudinile inerente meseriei de medic legist, cunoaşterea legilor ţării, responsabilitate, să fie capabil să-şi înfrângă sentimentele şi resentimentele în clipele când vina şi nevinovăţia se află faţă-n faţă şi să fie nepărtinitor în căutarea adevărului.
În România Institutele de Medicină Legală sunt subordonate Ministerului Sănătăţii şi organizate după model francez... În Anglia ele depind de Ministerul de Interne. În Ţările de Jos nu se pot forma medici legişti. Ei se specializează fie în Anglia, fie în S.U.A.
Gerhard Binder
Agenda nr. 20/14 mai 2005
Versiune pentru tipărire
