Enciclopedia Banatului

Български English Français Deutsch  Magyar Română Српски 

BANATERRA (română)

Site-uri partenere

Copyright © 2006-2015. Asociatia Banaterra. Toate drepturile rezervate.

Coștei (Serbia) - Biserica Ortodoxă Română

Focar al credinţei şi culturii

 

Coşteiul, de-a lungul anilor, a avut trei lăcaşe sfinte: o biserică construită din lemn (bârne), una din piatră (până la streaşină) şi actualta – clădită din cărămidă şi beton.

 

Prima biserică din Coştei dăruită satului Petrila

 

După alungarea turcilor şi ocuparea Banatului de către austrieci, în anul 1717, Coşteiul avea 100 de case, un număr impozant pentru acele vremuri, reprezentând un sfert din numărul caselor celor 23 de localităţi din apropiere. În anul 1735 Coşteiul a avut deja 300 de case, o biserică şi doi preoţi.

Referitor la biserică, iată ce stă scris pe o tablă din lemn care se păstrează şi astăzi la muzeul din Timişoara: „Credincioşii din Comuna Coştei au hotărât să doneze satului Petrila (jud. Caraş-Severin) biserica lor din lemn, în locul căreia Coşteienţii şi-au zidit o biserică nouă. Biserica din lemn a fost demolată la Coştei şi transportată cu carele cu boi la Petrila. Acolo a fost încheiată pe locul străvechii mănăstiri, primind şi ea numele de mănăstire”.

Acest document a fost descoperit de preotul prof. Gheorghe Mihailovici, care a fost paroh la Petrila.

Se cuvine să amintim că în actuala biserică păstrăm o icoană care pare a fi foarte veche, datând din timpuri îndepărtate. Avem, de asemenea, un tetrapod, acesta fiind împodobit cu o candelă şi zugrăvit cu icoane pe toate laturile, chiar şi pe deasupra. Este deci cu totul deosebit, nesemănându-se cu nici unul din cele mai noi. Se presupune că aceste relicve au fost păstrate ca amintiri scumpe şi valoroase ce aparţineu bisericii din lemn.

Biserica din lemn dăruită satului Petrila a devenit loc de pelerinaj chiar şi pentru străini, fiind demolată abia în anul 1930, iar în locul ei s-a zidit o capelă. În capela zidită în 1930 se mai păstrează pavajul sfântului altar şi piatra cu moaşte, ambele din fosta biserică. Spre a se convinge că prima biserică a Coşteiului a fost dăruită satului Petrila, coşteianul Ion Maiogan (n.1931- d. 2000), care a cercetat trecutul istoric al acestei localităţi, s-a deplasat acolo şi a stat de vorbă cu preotul Gheorghe Mihailovici, spre a-i confirma faptele amintite mai sus.

 

Biserica din piatră

De remercat că în acelaşi an, 1778, este zidită biserica din piatră în centrul satului. În următorul an, 1779, se termină lucrările de zugrăvire şi pictură a bisericii din piatră. Maestrul zugrav – pictorul prinicipal al iconostasului – a fost George Diaconovici, bunicul distinsului cărturar Constantin Diaconovici-Loga. Iconostasul se păstrează şi în actuala biserică, zidită cu 160 de ani mai târziu. Prin urmare, iconostasul terminat în urmă cu 231 de ani reperzintă şi astăzi un document de înaltă râvnă sufletească şi o operă de artă cu care se mândresc credincioşii din Coştei.

Institutul pentru Protejarea Monumentelor Istorice din Voivodina de la Novi Sad a declarat iconostasul drept monument istroic privilegiat. Graţie acestui fapt, acelaşi institut a procedat, între anii 1976 – 1882, la restaurarea iconostasului.

 

Biserica actuală cu, hramul: Sf. M. M. Teodor Tiron

 

Actuala biserică este zidită între anii 1928 – 1940. În acest răstimp serviciile divine se făceau în sala actualei Case de cultură. De ce au durat atât de mult lucrările la construirea bisericii? Anume, banii pentru zidire au fost depuşi la Banca românească „Luceafărul” din Vârşeţ. Criza economică mondială din acele vremuri a influenţat asupra fondurilor Băncii, astfel că, din lipsă de mijloace băneşti, lucrările au încetat. Supapa de ieşire a fost totuşi găsită. O delegaţie din trei persoane a plecat la Bucureşti. Cu sprijinul deplin al dr. Avram Imbroane, pe atunci secretar general în Ministerul Cultelor, de altfel om care s-a născut şi a copilărit la Coştei, delegaţia obţine un însemnat credit de la Banca Naţională din Bucureşti, credit trecut pe contul Băncii „Luceafărul” din Vârşeţ. Cu banii primiţi au fost terminate lucrările. Atât doar că în interior biserica nu a fost pictată ci zugrăvită în alb. În aceste condiţii s-a oficiat slujba duhovnicească timp de aproape 40 de ani. La iniţiativa lui Ionel Pitic, care a îndeplinit funcţia de preşedinte în perioada aceea, cu sprijinul deplin al Comitetului Parohial, precum şi cu ajutorul sătenilor, biserica a fost renovată şi pictată aşa cum se cuvine.

Oficiul parohial din Coştei, sprijinit de săteni, a zidit clădirea şcolii primare în anul 1868. Incinta a servit elevilor şi cadrelor didactice timp de 115 ani, până la zidirea, în 1983-1985, a noului edificiu şcolar.

Potrivit datelor scrise, corul bisericesc a fost înfiinţat în anul 1869. Dar unii dintre bătrânii satului povesteau că au auzit de la bunicii lor, precum că la Coştei, în biserică, a cântat un cor înfiinţat în îndepărtatul an 1840.

Biserica din Coştei, împodobită şi pictată a fost sfinţită de arhiereu. La 21 octombrie 1984, episcopul –vicar Timotei, împreună cu Petru Dorobanţu, consilier cultural al Mitropoliei Banatului şi cu preoţii Vicariatului nostru, au sfinţit biserica. În ultimii ani la Coştei, a devenit preot permanent Aurel Străin, fiu al satului.

Biserica are organizaţia „Oastea Domnului” cu o casă de rugăciune.

La ora actuală se poate mândri cu multe realizări frumoase.

 

ICONOSTASUL BISERICII DIN COŞTEI

 

În biserica din Coştei, terminată în preajma anului 1940, s-au instalat mobilierul din biserica veche, inclusiv şi iconostasul care într-adevăr este o adevărată galerie de artă din secolul al XVIII-lea. Acest iconostas a împodobit biserica veche şi a fost instalat în sala Casei Culturale, de la demolarea bisericii vechi până la terminarea noului edificiu (1828-1939). Începând cu anul 1940 iconostasul împodobeşte actuala biserică a Coşteiului, în stare în care se afla atunci, restaurat fiind în anul 1888.

La iconostasul din Coştei se păstrează pisania bisericii despre însăşi iconostasul de deasupra uşilor împărăteşti scrisă în anul 1779, fiind iscălit de zugravul George.

După toate cercetările care s-au făcut, studiindu-se originea şi activitatea pictorilor bănăţeni din secolul al XVIII-lea şi comparând lucrările, tragem concluzia că acest George este fiul Irodiaconului Vasile Alexievici, fondator al unei şcoli ţărăneşti de pictură, semnalată la Sredişte în anul 1736. Originar din Oltenia, venit cu încă 50 de familii româneşti din preajma Tismaniei ca să populeze regiunea Vârşeţului devastată de turci, Irodiaconul Vasile lucrează după maniera artiştilor feudali, cooperând cu ajutoarele lui, recrutate unele chiar dintre membrii familie sale.

Fiul lui Vasile Alexievici, George Diaconovici născut în anul 1736 la Sredişte, pictează unele biserici din Banat printre care cea de la Cheveriş şi cea de la Clopodia, împreună cu tatăl său Vasile, cu Ioan Popovici, Radu Lazarevici şi cu ucenicul său Stancu. Meşteşugar modest, el se mulţumea să repete tipare gata ştiute, copiind în special sau mărind şabloanele icoanelor pe care obişnuia să le zugrăvească tatăl său, Vasile Alexievici-Diaconu. Iconostasul bisericii din Coştei este opera zugravului George, însă nu ştim ajutoarele lui cu care coopera, căci nu se aminteşte nimic în nici un document.

În anul 1960 şi mai târziu este vizitat de o mulţime de specialişti care au studiat vechimea lui şi în anul 1968 este declarat monument istoric, privilegiat, fiind dat sub îngrijirea Institutului pentru protejarea monumentelor istorice din Voivodina, cu sediul la Novi Sad.

În anul 1976, o comisie specială a venit de la Novi Sad şi a demolat unele zone de la iconostas transportându-le acolo, pentru a fi restaurate în ateliere speciale. Ulterior au mai dus ceva acolo, iar unii din echipa lor se deplaseză la Coştei lucrând la faţa locului. Aceste lucrări, cu mare pauze între ele, au durat timp de şase ani.

La 8 noiembrie 1982 au venit la Coştei echipa maiştrilor de la Novi Sad aducând toate lucrările restaurate în atelierele lor, pentru a fi puse la loc. În cele patru zile cât au stat aici, de data aceasta au încheiat zona a doua şi au pus la punct tot ce a fost neterminat.

Spălându-se icoanele la Novi Sad au descoperit însemnările zugravului George din anul 1770 deasupra uşilor împărăteşti şi o însemnare la tronul Maicii Domnului, care arată că aceasta s-a împodobit aşa cum este în anul 1804, la 1 august. Acest text este scris cu litere cirile, dar în limba română, peste un alt text tot cu litere cirile, dar în limba slavonă. Acest text nu este descifrat.

Echipa maiştrilor care şi-a dat contribuţia la această lucrare a fost formată din: Arvaniditis Sterios, pictor conservator, purtătorul lucrărilor, Milan Ulić, pictor conservator, prof. istoria artelor, Petar Balbanović, pictor conservator, Branka Ivanović, pictor conservator, Katarina Pivničić-Tinka, maestru fotografie, Momčilo Petrović, sculptor conservator, Boris Ivančev, sculptor conservator şi Halid Hađić, ing. măsar conservator.

Despre pictură am aflat că a fost realizată de George Diaconovici, însă despre sculptură nu avem date precise, chiar dacă lucrarea este o adevărată comoară artistică.

 

RELICVELE PAROHIEI DIN COŞTEI

 

Cu privire la documentele Arhivei Parohiale din Coştei, se cuvine să amintim cele patru exemplare de evangheilii din patru secole, care îşi află adăpostul în această Arhivă.

Prima: Evanghelia tipărită la Moscova în anul 1693, cu litere cirile, în limba slavă veche. Aceasta a fost pusă în uz pe meleagurile noastre la începutul secolului al XVIII-lea când, probabil, în toate bisericile din acest spaţiu se oficia slujba în limba slavonă.

Cea de-a doua: Evanghelia tipărită în anul 1742, tot cu litere cirile, cuprinsul fiind românesc, deci slujba bisericească oficiindu-se în limba română.

Cea de-a treia: Evanghelia tipărită la Buda (actuala Budapesta), în anul 1812, cu aceleaşi litere cirilice şi, de asemenea, în limba română. De menţionat că din această „carte” s-a propovăduit în Biserica din Coştei timp de aproape 100 de ani. Evanghelia este în stare foarte bună şi se păstrează pe „tetrapod”.

Cea de-a patra: Evanghelia tipărită în anul 1903, cu caractere latine. A fost cumpărată în perioada de timp în care la Coştei oficia slujbele religioase preotul Avram Corcea. Acelaşi, a donat bisericii nou zidite din Vârşeţ, un alt exemplar, cumpărând şi făcând cadou altor lăcaşuri sfinte mai multe evanghelii. Unele dintre acestea au fost primite din România şi de la Mitorpolia Banatului.

 

Mariana STRATULAT

 

Bibliografie:

- Monografia Corului din Coştei (1869 – 1969), Ediţia Societăţii culturale „Mihai Eminescu”, Coştei, 1969

- Contribuţii la istoria satului, manuscris, de Ion Maiogan-Măruţu, Coştei, 1980

- Arhiva săptămânalului „Libertatea”, Panciova

 

 

  Foto. Mariana Stratulat

Imagine aleatoare

Sondaj

Sondaj de opinie privind interesul față de istoria recentă a Banatului (1938-1956) - Posibile titluri de cărți:
Română
  • 2196 imagini
  • 4170 articole

Display Pagerank