Enciclopedia Banatului

Български English Français Deutsch  Magyar Română Српски 

BANATERRA (română)

Site-uri partenere

Copyright © 2006-2015. Asociatia Banaterra. Toate drepturile rezervate.

Claudiu, Călin - Biserica Romano-Catolică Sfântul loan Nepomuk'', din cartierul Cetate (demolată în 1909)

 

Ordinul Fraţilor Minori, adică cel al călugărilor franciscani, a avut în oraşul Timişoara, de secole, o prezenţă bogată şi plină de tradiţii, prin călugării şi mănăstirile sale. Franciscanii din provincia monastică „Bosna Argentina" au fost cei care i-au păstorit, nu fără multe şi grele riscuri, pe catolicii timişoreni. Eliberarea Timişoarei în 1716 ca şi cea a Banatului de sub otomani, face ca şi aceşti călugări să îşi reorganizeze activitatea în oraş. Sub ocupaţia otomană, vechea lor biserică fusese şi ea transformată în moschee, iar în timpul asediului din octombrie 1716, canonada tunurilor habsburge ruinase şi ceea ce rămăsese din vechiul lăcaş. Abia în anul 1733, la data de 19 martie, s-a putut pune piatra de temelie pentru o nouă biserică, ce urma a se ridica pe locaţia celei vechi, în piaţa cunoscută nouă azi sub numele de „Piaţa Libertăţii", lângă clădirea Magistratului German (Primăria Veche). Odată cu biserica s-a ridicat şi o nouă şi frumoasă mănăstire în care urmau să fie adăpostiţi călugării, edificiul care se poate vedea şi azi pe strada Emanuil Ungureanu. Fosta mănăstire găzduieşte azi Şcoala Populară de Artă şi Centrul de Cultură şi Artă al Judeţului Timiş.

Biserica, ridicată într-un frumos şi unic - pentru Timişoara - stil baroc italian, a fost terminată în anul 1736 şi binecuvântată în ziua sărbătoririi Imaculatei Concepţiuni, la 8 decembrie, în acelaşi an, de către episcopul de Cenad, Adalbert von Falkenstein. Sfântul patron al bisericii, loan de Nepomuk, a fost ales în această postură, cu precădere datorită faptului că, încă din anul 1722, fusese proclamat ca patron al Banatului, în piaţa adiacentă clădirii Magistratului German existând şi o statuie a acestui sfânt. Conducerea germană a urbei şi marea parte a membrilor administraţiei, proveniţi din Boemia, erau fervenţi cinstitori ai acestui sfânt, încă din anul 1727 ei având o confrerie, asistată spiritual de franciscanii bosnieci, şi anume confreria „Imaculatei Concepţiuni şi a Sfântului loan Nepomuk", care îşi propunea promovarea cultului acestui sfânt şi a moravurilor bune.

Altarul principal al acestei biserici, realizat într-un bogat stil baroc, avea deasupra sa o pictură de mari dimensiuni, reprezentându-l pe loan Nepomuk, în slavă, înconjurat de îngeri, având la picioarele sale oraşul Timişoara, aşa cum apare el în gravurile veacului al XVIII-lea şi a celor anterioare. Despre această pictură s-a vorbit mult, considerându-se că a fost destinată iniţial Domului şi că a fost concepută (schiţată) de Michael Angelo Unterberger, directorul Şcolii de Arte Frumoase din Viena, care de altfel a pictat în 1754, pentru altarul Domului, icoana Sfântului Gheorghe. Se pare însă că ipoteza doar a schiţării imaginii Sfântului loan Nepomuk şi a nerealizării acesteia - pentru Dom - rămâne neconcludentă, de vreme ce din documentele fotografice păstrate reiese o asemănare mai mult decât frapantă între schiţa atribuită lui Unterberger, mai susmenţionată, şi pictura altarului principal al bisericii franciscanilor bosnieci. În plus, altarul principal mai prezenta un tabernacol baroc, flancat de două picturi, de mici dimensiuni, una reprezentând-o pe Sfânta Fecioară şi cealaltă pe Sfântul Arhanghel Gabriel, împreună ele formând scena Buneivestiri, şi o pictură, la fel, de mici dimensiuni, o copie a Icoanei Miraculoase de la Maria ladna, copie realizată la finele lui 1750 şi care însă îl cuprindea într-o parte a sa şi pe canonicul Johannes Szlezak, cel care a condus, în acelaşi an, procesul de recunoaştere canonică a locului de pelerinaj marian de la Radna. Din păcate, atât imaginea de mari dimensiuni a Sfântul loan Nepomuk, cât şi cea mică, a Sfintei Fecioare Maria de la Radna s-au pierdut fără urmă.

La data de 13 mai 1770 biserica Sfântul loan Nepomuk s-a bucurat de vizita co-împăratului austriac losif al Il-lea, care era prezent în oraş pentru a doua sa vizită în Banat. în acea zi, fiind ziua de naştere a împărătesei Maria Theresia, mama monarhului, acesta a luat parte în biserica franciscanilor la o sfântă Liturghie după dorinţa împărătesei. Ca urmare a reformelor împăratului losif al Il-lea, măsuri care n-au ocolit nici ordinele călugăreşti, călugării franciscani bosnieci sunt nevoiţi, în anul 1788, să părăsească Timişoara. Biserica şi mănăstirea lor au fost atribuite călugărilor piarişti, la rândul lor mutaţi aici în acelaşi an de la Sântana (judeţul Arad). Aceştia îşi încep activitatea la Timişoara în 1789, deschizând aici, în mănăstirea alăturată bisericii, un gimnaziu ce va deveni renumit în întreaga zonă. ÎI menţionăm aici, dintre mulţii elevi iluştri ai liceului, pe cunoscutul clasic al literaturii române Ioan Slavici, originar din Şiria. Un alt moment important din istoria acestui lăcaş de cult a fost adăpostirea, în 1809, în timpul grelelor războaie ale Austriei cu Franţa napoleoniană, a coroanei şi însemnelor Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană, în cripta bisericii Sfântul loan Nepomuk din Timişoara. Miliţia orăşenească, întemeiată cu doar un an înainte, în 1808, a păzit cu străşnicie lăzile tezaurului austriac, fără ca măcar să ştie ce obiecte nepreţuite şi pline de simbolism ocrotesc.

În biserica Sfântului loan Nepomuk, de acum a piariştilor, a avut loc în data de 10 mai 1801 cea de-a doua consacrare episcopală în oraşul de pe Bega, mai precis cea a lui Ladislaus Köszeghy de Remete, precum şi cea de-a treia, în 1829, a lui Antonius Török, ambii episcopi de Cenad cu reşedinţa la Timişoara.

Deoarece vechea biserică de secol XVIII era într-o stare deplorabilă, că­lugării piarişti îşi vor construi în 1909 o nouă biserică împreună cu magnificul complex şcolar de pe actualul bulevard Regele Ferdinand I, la numărul 3. Vechea biserică va fi preluată de municipalitate şi dărâmată în 1911, din cripta ei fiind mutate 261 de schelete ale unor personalităţi, călugări, dar şi ofiţeri de rang înalt şi soldaţi austrieci, dintre care unii au apărat oraşul pe timpul asediului din anul 1849. Interesant de menţionat este faptul că aici a fost identificat mormântul no­bilei Johanna von Honrath, soţia lui Karl von Greth, comandantul cetăţii Ti­mişoarei. Johanna von Greth a fost prima iubire a lui Ludwig van Beethoven...

Din volumul: Matei Barbu - Timișoara - Biserici și temple / Kirchen und Tempel / Churches and Temples

Imagine aleatoare

Sondaj

Sondaj de opinie privind interesul față de istoria recentă a Banatului (1938-1956) - Posibile titluri de cărți:
Română
  • 2196 imagini
  • 4170 articole

Display Pagerank