Pasăre nocturnă cioful, ciuhuretele sau ciufurezul trăieşte în zona de câmpie şi deal unde-şi găseşte ascunziş şi hrană suficientă în pădure. Culoarea de fond a penelor este crem-ruginie cu striaţii longitudinale întunecate. Deasupra ochilor există două grupe de pene care formează aşa- numitele „urechi" vizibile de la distanţă. Are ochii mciri roşii-gălbui. Picioarele sunt îmbrăcate în pene. Pierzându-şi complet obiceiul construirii cuibului, foloseşte pentru depimerea ouălor şi clocit cuiburile vechi de cioară sau de coţofană.

Se hrăneşte exclusiv cu rozătoare mici, motiv pentru care pasărea se aţine în apropierea culturilor agricole. Cum Timişoara este o adevărată enclavă într-un cuprins agrar, ciufii au ales ca loc de staţionare şi protecţie pe timp de iarnă şi nu numai, inima oraşului. Grupuri de sute de exemplare, pot fi observate atunci în copacii înalţi din incinta curţii Muzeului Banatului dar şi în arborii care marchează exteriorul acestei instituţii de cultură. în serile de iarnă, curiosul privitor al cerului oprit bunăoară pe scările Teatrului Naţional, poate observa imaginea fantomatic luminată a siluetelor lor de zbor care pentru câteva clipe alunecă peste bolta cu sau fără stele a lumii, spre margini de urbe, către locuri promiţătoare în pradă şi vânăţie.

Foto: Dan-Sorin Bandacu

Editura „Tempus“, Timişoara - 2008