Enciclopedia Banatului

Български English Français Deutsch  Magyar Română Српски 

BANATERRA (română)

Site-uri partenere

Copyright © 2006-2015. Asociatia Banaterra. Toate drepturile rezervate.

Ciocănitoare neagră - Dryocopus martius

Specie cu areal discontinuu în pădurile bătrâne cu frunze căzătoare şi de conifere, este cea mai mare dintre ciocănitorile de la noi, având talia unei ciori. Coloritul complet negru contrastează puternic cu pata roşie de pe creştet. De la această înfăţişare i se mai trage şi numele de negraică (Sviniţa). Masculul are creştet complet roşu, femela doar partea din spate. Ciocul este deschis la culocire, vârful cozii ascuţit şi „în furculiţă". Zborul apare aproape drept, mai puţin săltat ca la suratele sale. Cuibul cu intrare ovală şi-l sapă în trunchiuri, la mare înălţime de sol. Se hrăneşte cu larve şi insecte pe care le scoate din trunchiul copacilor lăsând în urmă găuri mari. Dintre docănitori este pasărea cu cele mai multe şi variate nume date de popor: ciocănitoare-de-munte deoarece cu un veac în urmă era întâlnită mai cu seamă în zonele muntoase cu conifere, (horoi-de-brad, un alt apelativ) - în ultima vreme se observă tot mai des apariţia ei în habitate atipice recimoaşterii iniţiale; chirioară, pe seama sunetului de-a dreptul straniu pe care îl produce, ţipătoare, împăratul-pădurilor, vârdare-neagră, ş.a.m.d.

Poate fi observată mar rar în parcuri, dar este nelipsită în Pădurea Verde, apare uneori în cartierele mărginaşe în arbori înalţi şi bătrâni. Ca şi celelalte docănitori, bate darabana foarte puternic.

 

Foto: Lucian Pârvulescu

 

Sursa: Timişoara şi păsările ei“ – Dan Stănescu – Lucian Pârvulescu

Editura „Tempus“, Timişoara - 2008

 

Imagine aleatoare

Sondaj

Sondaj de opinie privind interesul față de istoria recentă a Banatului (1938-1956) - Posibile titluri de cărți:
Română
  • 2196 imagini
  • 4170 articole

Display Pagerank