Este o specie al cărei areal s-a extins dinspre sud, statomicindu-se la noi tot anul. Penajul este foarte asemănător cu cel al docănitoarei-pestriţe-mari, deosebindu-se de al acesteia prin faptul că are obrazul şi gâtul albe, fără dungă neagră între ele. Cuibăreşte în scorburi cu intrarea rotundă. Adâncitura şi-o sapă singură, de obicei în trunchiul copacilor din parcuri unde este o apariţie obişnuită dar nu atât de curentă ca a speciei precedente.

Hrana constă din diferite larve şi ouă de insecte dar şi din sâmburi.

Editura „Tempus“, Timişoara - 2008

Foto: Cosmin-Ovidiu Manci