Este frecventă în toată ţara, mai puţin în regiunea alpină. Corpul este cenuşiu, capul, coada şi aripile, negre. Cuibăreşte în perechi izolate, pe arbori în păduri, plantaţii sau la marginea şoselelor. Cuibul este format din crengi cătuşit cu lână, bucăţi de hârtie, fire de păr şi nu este acoperit. În unele părţi ale ţării este cunoscută ca cioară-fumurie sau cioară-vânătă.

Mănâncă variat, aproape orice, adesea prădând de ouă cuiburile altor păsări.

În Timişoara este mai rară decât cioara-de-semănătura, este mai puţin gregară, apare în parcuri, grădini, curţi sau în preajma pubelelor.

Foto: Lucian Pârvulescu

Editura „Tempus“, Timişoara - 2008