Este un peşte ce poate trăi aproape în orice fel de apă, de la bălţi cu sau fără vegetaţie până la râuri lente. Suportă foarte bine deficitul de oxigen, nefiind pretenţios la calitatea apei. 
Aspectul corpului este alungit dar robust, curbura dorsală fiind mai evidentă de cât cea ventrală. Solzii mari sunt bruncenuşii pe spate şi argintii pe lateral, cu înotătoarele cenuşii. Se deosebeşte de crap (Ciprinus carpio) care are mustăţi şi de caracudă  (Carassius carassius) mult mai rotunjită. Carasul auriu (Carassius auratus) are forma mai alungită şi culoarea în reflexii aurii. 
Reproducerea este posibilă şi în absenţa masculilor prin capacitatea icrelor de a se dezvolta sub stimularea lapţilor altor specii. În multe locuri, masculii de caras argintiu lipsesc cu desăvârşire. Meniul este diversificat, de la râme, larve şi insecte până la alge şi plante. 
Specie comună în arealul timişorean, o găsim atât pe Bega cât mai ales pe canalele de alimentare sau evacuare a pescăriilor, ori pe vechile canale de irigaţii. Este deasemeni unul dintre cei mai comuni peşti ai eleşteelor.
Statut: specia nu este inclusă
Locaţie: Bega, pescărie Ghiroda, lac Dumbrăviţa
Situaţie actuală: specie foarte comună

Lucian Pârvulescu - Raport cu privire la fauna de pești, amfibieni și reptile din Timișoara și zonele imediat învecinate

Timișoara, 2009

Sursa: Primăria Timișoara (Direcția de Mediu)