Enciclopedia Banatului

Български English Français Deutsch  Magyar Română Српски 

BANATERRA (română)

Site-uri partenere

Copyright © 2006-2015. Asociatia Banaterra. Toate drepturile rezervate.

Călin, Claudiu - Biserica Romano-Catolică „Sfânta Ecaterina de Alexandria“ din Palanca Mare (demolată cca. 1756-1761)

 

O biserică cu certe fundamente medievale, situată în vechea subur­bie „Palanca Mare", în apropierea fortificaţiei turceşti a Timişoa­rei, a fost cea închinată Sfintei Ecaterina de Alexandria, fecioară şi martiră (locaţiei îi corespunde azi zona delimitată de Poşta Mare, Liceul „Carmen Sylva" şi hotelul Continental). În cripta acestei biserici medievale a fost înhumată în anul 1317 regina Maria Ecaterina a Ungariei, soţia regelui Carol Robert de Anjou, decedată în perioada în care curtea regilor angevini se afla la Timişoara. În timpul ocupaţiei otomane bise­rica a supravieţuit ca şi edificiu, dar a fost transformată şi ea, ca şi alte biserici, în moschee. După anul 1716, pentru o scurtă vreme, aici a fost adăpostit oficiul de sare şi apoi un depozit de praf de puşcă. La scurt timp însă, în 1718, ea a fost refăcută, „reconciliată" (curăţită şi resfinţită) şi redată cultului ca şi biserică catolică. Ea a fost dată în folosinţă ca şi lăcaş de cult, cu o mănăstire adia­centă (se pare tot atunci ridicată), călugărilor franciscani observanţi, aşa zişi de strictă observanţă, ai provinciei monastice Sanctissimi Salvatoris (numele lor complet: Patres Ordinis Minores Reformatorum S.P. Francisci Provinciae Hungariae S.S. Salvatoris). Această veche biserică, după îndelungate negocieri cu Administraţia Banatului Timişan începute în 1722, a fost însă demolată după 1756, datorită construirii cetăţii (lucrări începute oficial în 1723), călu­gării mutându-se în centrul oraşului, pe actuala stradă Bolyai Janos (fosta Pie­trosul) unde vor construi între anii 1753-1756, pe locul unei foste mori, o nouă biserică. Călugării franciscani, care până atunci deţinuseră biserica şi mănăsti­rea aceasta, au descris în amănunt în cronica lor momentul ultimului serviciu divin din această biserică şi plecarea, în procesiune, cu făclii, a franciscanilor, iezuiţilor, dar şi a episcopului şi membrilor Capitlului Catedral, precum şi a membrilor administraţiei militare şi civile locale şi a credincioşilor spre noua biserică, cu acelaşi hram, din cetate. Astfel, la 16 iunie 1756, episcopul Franz Anton Engl von Wagrain a transferat Sfântul Sacrament şi plăcile de altar, în cadrul unei fastuoase şi simbolice ceremonii, din biserica veche în cea nouă.

Despre felul cum a arătat această biserică şi mănăstirea adiacentă, azi dispărute, precum şi succesoarea ei, din Cetate, la momentul transferului, în anul 1756, ne vorbeşte şi o imagine a unei părţi dintr-o piesă de mobilier, la rândul ei pierdută pe la începutul secolului trecut. Această piesă de mobilier - se pare chiar tăblia unei mese din refectoriul călugărilor (sala de mese), rea­lizată în anul 1761 - existentă cândva în mănăstirea franciscanilor menţionaţi aici, a fost mai apoi păstrată în seminarul teologic (lângă biserica Sfântul Gheorghe). Ea prezenta o frumoasă lucrătură în tehnica intarsia, care reda vechea mănăstire şi vechea biserică din Palanca Mare, alături de urmaşele ei, mai noi, mănăstirea şi biserica din cartierul Cetate.

Pe locul vechii biserici s-a ridicat în 1763 un obelisc din rocă de gresie, care să amintească timişorenilor de personalităţile înmormântate acolo. Obeliscul a fost mutat în jurul anului 1935 datorită lucrărilor edilitare de lărgire a străzii în cimitirul din Calea Lipovei, acolo unde poate fi văzut şi astăzi.

 

Din volumul: Matei Barbu - Timișoara - Biserici și temple / Kirchen und Tempel / Churches and Temples

Imagine aleatoare

Sondaj

Sondaj de opinie privind interesul față de istoria recentă a Banatului (1938-1956) - Posibile titluri de cărți:
Română
  • 2196 imagini
  • 4170 articole

Display Pagerank