Enciclopedia Banatului

Български English Français Deutsch  Magyar Română Српски 

BANATERRA (română)

Site-uri partenere

Copyright © 2006-2015. Asociatia Banaterra. Toate drepturile rezervate.

Călin, Claudiu - Biserica și comunitatea romano-catolică din Giulvăz

 

În Protocolul Vizitațiunii Episcopale din 27 octombrie 1838 se spune că Giulvăzul, ”possesio vallachica” era la acea dată filială a parohiei Peciul Nou, alături celelalte comunități din Diniaș și Parța. Aici trăiau în acel an 18 suflete de confesiune romano-catolică.

În cuprinsul Conscripției Parohiale din 4 august 1848, aflăm că parohia Peciul Nou mai avea drept filiale doar Diniașul și Giuvăzul. Patronatul era exercitat de Fiscul Regal Maghiar. Filiala Giulvăz, unde trăiau 30 de romano-catolici, era la o oră de mers pe jos distanță de mater, adică de reședința parohială din Peciul Nou. La Giulvăz, ca și în mater, se vorbea între credincioșii catolici limba germană, nefăcându-se la această dată nici o referire la limba maghiară.

Deși nu cunoaștem detalii privind anul construirii sau locul mai vechiului lăcaș de cult romano-catolic din Giulvăz, anterior bisericii actuale, știm însă că acesta a existat și că avea deja în anul 1902 un clopot sfințit de episcopul József Németh, și turnat în cinstea sfintei Ecaterina de Alexandria la data de 12 decembrie a aceluiași an. În localitățile cu populație catolică mai mică, era adesea ridicată mai întâi o mică școală confesională, uneori ulterior trecută în proprietatea statului, în care duminica, prin unirea a două săli de clasă, preotul sosit din comunitatea parohială cea mai apropiată, celebra sf. Liturghie la un altar mobil sau improvizat. În anul 1903, învățătorul, angajat al statului, Adam Wolf, totodată și cantor al comunității catolice, făcea o amănunțită recenare a populației catolice din Giulvăz, care la acea dată număra 113 familii cu un total de 475 de suflete. Această informație este interesantă în contextul în care Schematismul Diecezan din anul 1900 ne vorbește de doar 360 de romano-catolici, 1100 ortodocși, 1 reformat-calvin și 20 de evrei. Despre școala din Giulvăz știm, de exemplu, că în anul 1928 era deservită de un învățător catolic, fiind frecventată de 48 de elevi catolici.

În inventarul capelei romano-catolice din Giulvăz, din 20 septembrie 1906, distingem printre mai multe obiecte de cult o piatra de altar cu relicvii, 6 sfeșnice de altar, o icoană de altar a sf. Fecioare Maria, o statuie a sf. Fecioare Maria, una a sf. Anton de Padova și un armoniu vechi, pentru acompanierea cântului bisericesc. Tot din acest an apare, din partea preotului Ödön Tokody și a credincioșilor din Giulvăz, inițiativa ridicării unei biserici propriu-zise. Aceasta este luată la cunoștință și aprobată de căre Ordinariatul Episcopiei Romano-Catolice de Timișoara la 26 mai 1906 și reaprobată în 1910. Perioada 1910-1915 cunoaște o preocupare crescândă pentru construirea unei biserici, izbucnirea Primului Război Mondial însă, face ca toate planurile să fie temporar abandonate. Totuși o activitate mai susținută și mai vivace în vederea construirii bisericii distingem între anii 1926-1938. În ședința adunării generale a comunității bisericești din 16 ianuarie 1927 se constata că veniturile comunității bisericeștii fuseseră în anul anterior de 13.155 lei, cheltuielile de 9.629 lei, rămânând un rest de 3.526 lei. Din arenda terenurilor agricole bisericești s-a obținut însă suma de 7750 lei, care urma să fie folosită, cu aprobabrea episcopiei, la cumpărarea a 3500 de cărămizi pentru reparații la mai vechea capelă deja existentă, dar și la ridicarea unei biserici noi. După alți cinci ani, comunitatea bisericească romano-catolică din Giulvăz, adresa consiliului comunal local cererea de a aproba susținerea construirii noii biserici romano-catolice cu suma de 120.000 lei, eșalonată pe patru ani consecutivi. Cererea se baza pe faptul că în acea perioada 60% din dările către stat erau plătite efectiv la Giulvăz de către credincioșii de credință romano-catolică, dar și pe faptul că aceștia contribuiseră în ultimii ani împreună cu românii la ridicarea Casei Naționale Române și a gardului bisericii ortodoxe române. Un răspuns la această cerere nu cunoaștem, nepăastrându-se nici un document în acest sens. Totuși cererea este repetată la 27 aprilie 1937, când preotul paroh de Peciu Nou, Dr. Lothar Unterweger solicita primăriei suma de 60.000 lei, precizând că se strânseseră deja, în contul comunității 100.000 lei. Astfel biserica din Giulvăz putea fi ridicată. În același an, 1937, planurile noii biserici au fost realizate de antreprenorul de construcții Franz Somogyi din Deta și prezentate Ordinariatului Episcopiei Romano-Catolice de Timișoara spre aprobare, fapt care s-a și materializat. Valoarea proiectului era de 420.000 lei, din care urma să fie ridicată biserica. La 28 februarie 1938, adunarea generală a comunității bisericești, sub prezidiul Pr. Adam Schicht, paroh de Peciul Nou, a hotărât acceptarea ofertei, urmând ca la suma de 220.000 lei, deja existenți, să fie adăugat un împrumut bancar de 200.000 lei ce trebuia stins în următorii trei ani. Cu au decurs lucrările la biserică nu se reflectă prea bine în documentele existente, însă scrisoarea episcopului de Timișoara Dr. h.c. Augustin Pacha, cu numărul 4992 din 5 octombrie 1938 constată cu deosebită plăcere că lucrările la bisericuța din Giulvăz au fost încheiate, astfel că fostul paroh de Peciul Nou, la acel moment deja canonic al Capitlului Catedral de Timișoara, Dr. Lothar Unterweger, a fost însărcinat cu binecuvântarea bisericii nou edificate la data de 16 octombrie 1938. Hramul urma să fie acela al Maternității Fericitei Fecioare Maria, o sărbătoare mariană specifică romano-catolică, ce urma a fi serbată în fiecare a doua duminică a lunii octombrie.

În afară de biserica din localitate, catolicii din Giulvăz au obținut în 1907 fondarea unui cimitir propriu, până atunci ei folosind cimitirul comunal, comun cu celelalte confesiuni, în special cu cea ortodoxă.

La 16 martie 1894, judele din Pardani (azi Međja, în Serbia) Hertelendő, cerea ca în fața noii școli din Giulvăz, să nu fie ridicată o nouă cruce, dar să fie mutată cea existentă deja în fața edificiului școlii celei vechi, fapt acceptat de parohul din Peciul Nou, Ödön Tokody, de cantorul-învățător Adam Wolf și de președintele comunității bisericești, Johann Hoffmann. O altă cruce, în afara satului, la holde, a fost ridicată de văduva Katharina Becker, pe terenul ei arabil, această cruce fiind sfințită de Pr. Dr. Lothar Unterweger, paroh de Peciul Nou la finele lunii septembrie 1934. Crucea urma a fi îngrijită și ținută în stare demnă de către membrii și urmașii văduvei care a ridicat-o.

Despre populația catolică din Giulvăz, din punct de vedere statistic, putem face unele comparații. Dacă la doar doi ani de la ridicarea bisericii, adică în 1940 trăiau aici 448 romano-catolici, alături de 12 greco-catolici, 1330 ortodocși, 6 reformați-calvini și 4 evrei, în anul 1948, deci după cel de-al Doilea Război Mondial și după deportarea populației germane la munca forțată, de reconstrucție în URSS, mai trăiau în această așezare 260 de romano-catolici, 10 greco-catolici, 1162 ortodocși și 6 reformați-calvini. Anii grei ai comunismului au dus la emigrarea masivă a populației germane și implicit la desființarea multor parohii, astfel că și filiala Giulvăz a fost rearondată de la 1 ianuarie 1992, împreună cu parohia Peciu Nou, la parohia Timișoara VII Freidorf, așa cum și filiala Ivanda, împreună cu parohia Johannisfeld, au fost rearondate parohiei romano-catolice din Otelec. Comparativ însă cu biserica din Ivanda, cea din Giulvăz a putut fi îngrijită și renovată în ultimii ani (2007-2008), astfel că ea se regăsește azi într-o stare bună de conservare.

Claudiu Călin

arhivist diecezan

 

 

 

La redactarea acestui material au stat la bază datele regăsite în Schematismele Diecezane din anii 1900, 1940, 1948, Inventarele parohiale din 1948/1949 și documentele referitoare la filiala Giulvăz, ce se regăsesc în Fondul Parohial Peciul Nou, din Arhiva Diecezană Romano-Catolică de Timișoara.

Imagine aleatoare

Sondaj

Sondaj de opinie privind interesul față de istoria recentă a Banatului (1938-1956) - Posibile titluri de cărți:
Română
  • 2196 imagini
  • 4170 articole

Display Pagerank