Enciclopedia Banatului

Български English Français Deutsch  Magyar Română Српски 

BANATERRA (română)

Site-uri partenere

Copyright © 2006-2015. Asociatia Banaterra. Toate drepturile rezervate.

Broessner, Uwe - Etnicii Germani din Romania in Waffen SS Partea I

 

Stefan StrapatinAugust 1944, pe frontul de la Narwa: De cateva zile, armata sovietica ataca fara incetare netinand cont de pierderi. Singura aparare organizata mai era posibila in zona frontului de aparare al trupelor WaffenSS din div. 23-a Nederland. In aceasta dimineata soldatii obositi si nedormiti de cateva zile au cedat atacurilor repetate si nu au reusit sa respinga in totalitate asaltul tancurilor atat de temute, T-34. Trei dintre ele reusind sa strapunga linia de aparare. Avertizarea celor din linia a 2-a nefiind posibila deoarece linia telefonica a fost intrerupta de un obuz sovietic si soldatii germani erau angrenati in lupte corp la corp sangeroase pentru a arunca soldatul inamic, patruns in transee, neavand posibilitatea de a trimite un curier in spate.

Aceste 3 tancuri a reusit sa ajunga la cativa Kilometrii distanta in spatele liniilor, semanand panica printre soldatii luati prin surprindere. Pericolul era mare ca intregul Parc Auto si cartierul general al diviziei sa fie nimicit complet.In acest moment, care ar putea fi hotarator pentru soarta intregii divizii, un singur soldat si-a pastrat calmul si a pus mana pe un "Panzerfaust" si cateva grenade cu maner legate manunchi. S-a adapostit in sant, la marginea drumului pe care se auzea zgomotul senilelor tancurilor, apropiindu-se de Parcul vehicolelor motorizate. A lasat primele 2 tancuri sa treaca, si din adapostul santului a reusit sa nimereasca ultimul dintre ele, cu Panzerfaustul exact sub turela, smulgand-o si ucigand intreg echipajul. Profitand de momentul de surpriza a alergat langa celelalte doua, plasand la unul din cele ramase un manunchi de grenade si aruncandu-se la adapost. Al treilea retragandu-se in graba pentru a nu avea aceeasi soarta.

 Pentru faptele lui de vitejie si calmul de care a dat dovada, reusind sa evite o situatie care putea pune in pericol intreaga divizie si chiar frontul, pe data de 16.11.1944 i-a fost decernata decoratia cea mai inalta pentru vitejie: Crucea de Cavaler (Ritterkreuz). De ce va relatez aceasta intamplare care pare sa fie decupata dintr-o carte scrisa de Sven Hassel? Este un caz real relatat in raporturile oficiale ale OKW (Comandamentul suprem al Wehrmachtului). Acest soldat se numea Stefan Strapatin, caporal fruntas (Rottenführer), deja decorat cu crucea de fier gradul I si II , cunoscut si apreciat pentru calmul cu care infrunta orice situatie, cat de periculoasa. Sturmmann Stefan Strapatin s-a nascut ( 5 Octombrie 1922 ) si a crescut in satul Ofsenitza din Banat si este unul din mai multi etnici germani nascuti in Romania carora le-a fost decernata cea mai inalta decoratie germana pentru fapte de vitejie. Despre Stefan Strapatin se mai stie doar ca a supravietuit razboiului si a murit in 1990 in Austria.

Poate ca v-ati pus intrebarea cum a ajuns un Banatzan de al nostru intr-o divizie Waffen SS denumita "Nederland"; Voi incerca sa va dau un raspuns si sa va povestesc pe scurt cate ceva despre un capitol ignorat din istoria razboiului mondial care a costat omenirea aproape 60 de milioane de morti. Istoria etnicilor germani din Romania care au luptat alaturi de armata germana pe toate fronturile din Europa.Primii voluntari s-au alaturat trupelor germane din Waffen SS deja in 1940; au fost cateva zeci de tineri din Timisoara si satele populate cu multi etnici germani care au intrat in contact cu membrii Diviziei Waffen SS: Leibstandarte, care era stationata in Timisoara si satele apropiate de Serbia, pregatindu-se de invadarea acestei tari. Unii dintre ei au fost imbracati in uniforma germana pentru a putea parasi ilegal teritoriul Romaniei, altii au parasit tara pe vasele care transportau cereale si alte produse agricole pe calea Dunarii.Heinrich Himmler, realizand potentialul imens, in Romania fiind cateva sute de mii de etnici germani, l-a contactat pe Antonescu, care dupa cateva discutii si-a dat acordul ca 1.000 de etnici germani sa fie recrutati de Waffen SS cu conditia ca acestia sa se intoarca in tara in cazul ca Romania va intra in razboi.Din cei 1.000 de voluntari, circa 700 au fost inrolati in Batalionul 3 al Totenkopfstandarte 16, si trimisi in Germania pentru a absolvi perioada de instructie. Ceilalti au fost transferati la Organizatia "Todt" si 80 dintre ei a ajuns la Regimentul Brandenburg.

Incepand din vara 1942 cand situatia pe frontul de Est nu era chiar favorabila Germaniei, Romaniei si a celorlalte trupe ale axei, etnicii germani care dezertau din Armata Romana cu intentia de a se inrola la cea germana, nu mai erau predati, si inrolati pe loc.Dupa esecul de la Stalingrad numarul dezertorilor primiti crestea constant si Germania risca un incident diplomatic cu Romania deoarece Antonescu insista asupra predarii tuturor dezertorilor.Dupa indelungi tratative, in 1943, Antonescu si-a dat acordul ca toti etnicii germani din Romania nascuti intre anii 1920 si 1925 sa poata fi recrutati si inrolati in Waffen SS, valabil si pentru cei care erau in Armata Romana, exceptie fiind Ofiterii superiori si specialistii din diferite domenii ale armatei.  

Pana la sfarsitul razboiului cifrele etnicilor Germani care au luptat in trupele Waffen SS au ajuns la circa 60:000.Cei mai multi au luptat in urmatoarele divizii: Div.1-a "Leibstandarte", div. a 3-a "Totenkopf", div. a 4-a "Polizeidivision" (care a luptat in Septembrie 1944 in Banat pentru a respinge trupele sovietice si a recuceri Timisoara, trecand si prin Beregsau cum a relatat deja in numarul anterior, prietenul si vecinul meu din Timisoara Alin Lazaroviciu), div. a 5-a "Wiking", div. a 7-a "Prinz Eugen", div. a 8-a "Florian Geyer" div. a 11-a "Nordland", div. a 18-a "Horst Wessel", div. a 23-a Nederland si trupele speciale ale Regimentului "Brandenburg" comandat de celebrul Otto Skorzeny care a organizat si condus eliberarea lui Mussolini pe Gran Sasso si arestarea lui Horthy, spre sfarsitul razboiului avansat comandant al diviziei "Schwedt" in care a luptat si regimentul 1 Romanesc al Waffen SS . Dar despre asta poate in alt articol. 

Sunt putini, cei interesati de istorie, carora le este cunoscut faptul ca ultimii aparatori ai buncarului in care s-a sinucis Hitler au fost in totalitate soldati nascuti in alte tari: Francezi din div. a 33-a "Charlemagne" , Norvegieni, Danezi,  Suedezi si foarte multi etnici germani din Romania, cu totii membrii ai regimentelor "Danmark" si "Norge" din div. a 13-a "Nordland"  Despre aceste divizii voi scrie poate mai amanuntit, daca cititorii acestui ziar vor fi interesati, poate si despre cativa etnici germani care au mai fost decorati pentru vitejia lor, despre ce au patit multi dintre ei care sau reintors in Romania dupa ani lungi de prizonierat in Siberia sau in lagarele de prizonieri americane si franceze.La sfarsit as dori sa va mai relatez o mica intamplare din acele vremuri, petrecuta in Banatul nostru iubit in Septembrie 1944.Pe langa div. a 4-a "Polizeidivision" angrenata in luptele din zona Cenad-Periam-Beregsau-Timisoara a mai luptat un detasament de lupta numit "Kampfgruppe Behrends" numit dupa comandantul lor, Hermann Behrends, care avea functia de "Höherer SS und Polizeiführer Belgrad" in anii 1943-44, adica seful politiei si a jandarmeriei militare germane din Beograd. Un om dubios care nu avea nici un fel de experienta in lupte dar  cu o foame mare dupa decoratii de front cu un dispret total si invidie asupra tuturor veteranilor caliti in transeele Europei, decorati cu crucea de fier si alte distinctii care dovedeau vitejia lor.

Acest detasament de lupta era compus dintr-un grup de Legionari din garda de fier, etnici germani care erau in concediu sau in refacere acasa (surprinsi de evenimentele din August 1944), si cateva sute de civili etnici germani din satele si orasele din Banat, care au fost inarmati cu armament invechit adus din cazarmile germane din Beograd, Novi Sad, Vrsat, etc.Cei mai multi au fost imbracati cu uniforme de instructii (Drillich) ai trupelor Waffen SS si trimisi la lupta, de multe ori, fara nici o pregatire militara. Cu mult noroc, cativa dintre ei au inaintat pana la marginea orasului Timisoara avand schimburi sporadice de foc cu armata Romana. Cu toate ca aceste trupe (mai mult paramilitare) s-au retras dupa cateva ore de lupte din zona, in mod destul de dezorganizat, multi dintre ei s-au retragandu-se la casele lor, Behrends s-a grabit sa raporteze Führerului ca a recucerit in intregime orasul Timisoara.Hitler, la aflarea acestei vesti, i-a decernat "Ritterkreuz", adica crucea de cavaler crezand ca aceasta "Kampfgruppe Behrends" aste compusa din cateva mii de soldati de elita care poate vor ajunge chiar sa recucereasca Romania si campurile de petrol de la Ploiesti.La aflarea adevarului, Hitler a avut unul din binecunoscutele accese de furie si l-a degradat pe "marele luptator" si i-a retras decoratia primita pentru o minciuna. O alta victima a campaniei nereusite de recucerire a Banatului a fost chiar comandantul diviziei a 4-a "Polizeidivision" care a luptat, printre altele, si in Beregsau, Brigadeführer (General-Maior)Fritz Schmedes Fritz Schmedes, care a fost inlocuit cu Standartenführer ( Colonel) Walter HarzerHimmler avea de mult o parere foarte proasta despre Schmedes pe care la numit la o sedinta, in prezenta a mai multor generali, "un caracter slab". Despre drumul diviziei a 4-a pana la sfarsitul razboiului, va voi relata poate in alt articol. Brigadeführer Schmedes  a fost transferat disciplinar la div. a 36-a "Dirlewanger" pentru lasitate, dar si-a pastrat gradul si decoratiile si a fost numit adjunctul si consilierul personal a lui Oskar Dirlewanger. Aceasta divizie era una disciplinara si avea cea mai proasta reputatie din toate unitatile armatei geramane, fiind compusa din criminali, hoti, braconieri si homosexuali. Cunoscuta pentru atrocitatile comise in Rusia si in Polonia.

Despre Polizeiführer Behrends, se spune ca a fost predat la sfarsitul razboiului, guvernului "Tito" si executat prin spanzurare.Stimati cititori, daca acest articol modest v-a trezit interesul si doriti sa aflati mai multe despre Romanii si etnicii germani care au luptat in Diviziile si Regimentele Waffen SS, ma voi simti onorat sa contribui cu o serie de articole la acest ziar local frumos facut cu atata dragoste si munca multa de un Banatzan pentru Banatzenii lui.   

                                                                                                                                                          Uwe Broessner - Timisoara 

 

Text trimis de: Alin Lazaroviciu

Imagine aleatoare

Sondaj

Sondaj de opinie privind interesul față de istoria recentă a Banatului (1938-1956) - Posibile titluri de cărți:
Română
  • 2196 imagini
  • 4170 articole

Display Pagerank