| [ back ] |
|
Mimo Obradov Viata muzicala din Timisoara
|
| Timisoara a deschis si a
trasat mai multe directii in domeniul muzicii rock in acceptiune larga,
cuprinzand o multitudine de subgenuri si stiluri, de la beat pana la jazz
simfonic, de la Sfintii, denumire pe care as pastra-o si pentru perioada
beat si primele doua discuri EP (Vremuri/ Canarul? Lady Maddona/ Friday
On My Mind respectiv Nebunul cu ochi inchisi/ Totusi ca voi sint/ Floarea
stancilor...) si pana la lucrarile fulminante in domeniul jazzului simfonic
semnate de Richard Oschanitzky. Dar unde este rockul? Cred ca prima trupa
serioasa de rock care a reusit sa impuna o expresie cat de cat proprie
(caci vrem nu vrem, trebuie sa recunoastem ca in acest domeniu aproape
tot ce s-a facut la noi s-a bazat pe copierea unor expresii deja consacrate,
sa zicem in proportie de 80%) a fost Clasic XX, cu Harry Corradini la voce
si Ladislau Herdina la chitara, care s-a transformat apoi in Progresiv
TM. Au mai fost Univers, Amicii si inca doua-trei trupe care cantau "la
dans". Apoi a aparut formula a doua Phoenix cu o fuziune de rock si elemente
folclorice foarte bine asimilate spre deosebire de "livrarea" execrabila
(acum am putea spune, manelista, dar pe-atunci nu exista acest termen)a
celor de la Savoy, carora insa Electrecordul le scotea discuri pe banda
rulanta. Primele trei albume Phoenix sint de referinta - de la rockul arhaic
cu accente pagane de pe "Cei ce ne-au dat nume" prin fluidizarea muzical-textuala
atat de bine reusita incat curgea ca un vin vechi licoros obtinuta pe "Mugur
de fluier" si pana la un fel de progressive metal inteligent de pe "Cantafabule".
De atunci nimeni nu a mai reusit o combinatie atat de buna intre muzica
si text, pentru care meritul le apartine poetilor Serban Foarta si Andrei
Ujica. Pro Musica a incercat ceva cu rock-ul baroc si a fost pe aproape
de a se impune cu acest stil pe care si la insusit si caruia i-a imprimat
o nota de originalitate. Abra ne-a dat un folk rock cu usoare accente de
progressive datorate, in primul rand virtuozitatii chitaristului Adrian Dinu care a castigat cativa ani la rand premiul intai pentru cel mai chitarist acustic la festivalul Primavara baladelor. Abra si-a vazut in sfarsit muzica publicata pe un CD scos recent la casa A&A, o restituire ce merita ascultata. Timisoara a avut si o scena folk, i-as spune studenteasca cu Eugen Eliu, Adina Dumitriu (are si un EP), Mircea Baniciu... Pro Musica, in prima faza, a sublimat tot ceea ce insemna folk, folk rock in Timisoara fiind, practic, un colectiv largit de creatie prin care au trecut multe nume... Un grup interesant insa cu doar cateva concerte a fost Colegium, condus de folkistul Marius Iacovania si Tudor Voda (la pian), grup care a ramas in memoria celor care au asistat la concertul exceptional sustinut la Casa Studentilor prin 1978 sau '79... Aparitii meteorice au fost si cele ale grupurilor Kamadeva, KPK (Dixi Krauser, Boian Perin, Nic Krakovsky), Impact s.a. Noul val a impus doua trupe: Metamorf (cu Adi Popescu, Tibi Gajdo, Laur Morun...) si Autostop (Adi Barar, Mircea Nedelcu si Mircea Jebelean); au mai fost si altii, dar surubul cenzurii s-a tot strans si neavand libertate de exprimare multi au renuntat. Alte nume: Logaritm, Black Rose, Peti tocak ( A cincea roata, singura trupa de expresie sarbeasca de aici, care a reusit - prin Casa studentilor - sa intreprinda chiar si un turneu si al carei lider Steve Lazici a cantat la concertele de la clubul Electromotor impreuna cu Autostopul lui Adi Barar). Dupa '89 am avut parte de ultimele aparitii Pro Musica pentru ca apoi liderul grupului Ilie Stepan sa prefere creatia de tip inchis, de studio, insa de mare finete si puternica incarcatura sensuala si emotionala. S-au lansat in mare forta Cargo, condusi in prima faza de Tavi Iepan, autorul majoritatii textelor si melodiilor de pe albumul de debut Povestiri din gara, un mix de rock clasic si rock "proaspat" (new wave) cu elemente muzicale balcanice (influenta yugo rockului) si cu texte inspirate, ludice dar si de atitudine. Aparitia cea mai impresionanta, cu o chimie interumana ametitoare pe scena a fost cea a grupului Survolaj. Aproape toti cei care i-au vazut in concert au fost de acord ca aceasta va fi noua forta a rockului timisorean. N-a fost sa fie, ne-a ramas amintirea, doua discuri LP si un CD Chin. Apoi Neurotica, dupa albumul de debut, a reusit cel mai bun disc de rock contemporan - Bio si cel mai bun videoclip (regizat de Florin Iepan), nedepasite nici pana astazi. Toti acesti oameni care au contribuit la formarea unei scene muzicale rock de expresie timisoreana sint (cu mici exceptii) activi si ACUM. Chiar si Harry Corradini are de gand sa revina in Timisoara si sa cante in cluburi cu Bujor Hariga si alti colegi de breasla, poate chiar sa refaca acel legendar Clasic XX!? Ilie Stepan lucreaza la cel de al treilea Stepan Project, Abra revine, daca nu mai este Neurotica ii avem, iata pe Bio, Adi Barar tine steagul sus cu un Cargo care demonstreaza ca rockul inca mai are si potential comercial, ca se poate vinde bine, folkistul Marius Iacovania, inconjurat de cativa prieteni compune si pregateste ceva, Quo Vadis, pe care nu i-am mentionat in segmentul anilor '90 cand s-au lansat, dupa plecarea lui Jo Gaspar s-au... relansat, Implant pentru Refuz nu renunta la lupta si vor lovi in curand cu un Monolith, apar trupe noi... De Phoenix (insa eu), ce sa zic, au scos un album nou la standardul ridicat cu care ne-au obisnuit si, dupa spusele lui Covaci, urmeaza inca doua! Scena este vie, multi sint cei care vor sa cinte si sa transmita ceva, dar buba este altundeva. Daca se poate organiza, cu sprijinul CJT, CLT etc, de 15 ani incoace, cu mijloace relativ modeste dar cel putin sigure, o Gala de Blues Jazz fara nume mari dar cu mult suflet, nu vad de ce nu s-ar putea organiza si un Festival de rock ( candva am avut Tim Rock-ul, o vreme cel mai apreciat festival de gen din tara) tot asa, modest, fara mari pretentii la inceput, dar care sa creasca de la an la an. Adevarul este ca cei care au dare de mana si conduc afaceri prospere ar putea acorda un sprijin material, multi dintre ei crescand in spiritul culturii urbane cu un soundtrack colorat cu cantecelor unor Beatles sau Stones... Mass media s-ar putea implica mai profund in promovarea si sprijinirea rockului timisorean, dar pentru a o face trebuie sa aiba un un obiect, un eveniment doua, nouazeci si noua. Totul se leaga si, personal, consider ca se poate face mai mult si mai bine. La urma urmei, depinde in mare masura si de cei care fac rock pentru ca oferta lor sa fie luata in seama. Nu e suficient sa te joci doar, sa parcurgi un trip in care sa te crezi vedeta, cu chitara sub buric, e nevoie de multa cultura muzicala, multa munca dar si ceva talent si putina originalitate. Mai e nevoie si de un PR puternic caci astazi conteaza enorm si ambalajul (dar in rock a contat dintotdeauna, nu?). Vad pe scenele din zona multe trupe modeste, nepregatite, motivate doar de inchipuirea ca s-ar putea intampla o minune si ar atinge succesul dar succesul nu mai vine asa, din intamplare... |
| _________________________________________________________________________ |
|