CADRUL GEOGRAFIC
   Teritoriul Banatului istoric¹² este un pătrat aproape perfect cu o suprafaţă de 28526 km² şi care a avut următoarele graniţe naturale: 
      -la Nord râul Mureş (în aval de Sălciva-Pojoga, jud. Hunedoara) 
      -la Est munţii Poiana Ruscăi şi Carpaţii Meridionali (munţii Ţarcu, Godeanu, Cernei) 
      -la Sud fluviul Dunărea (de la Slankamen, Serbia până la Gura Văii-Vârciorova, jud. Mehedinţi) 
      -la Vest râul Tisza (în aval de Szeged, Ungaria). 
   Aceste graniţe naturale sunt ape mari şi forme de relief impozante care definesc o regiune geografică distinctă. După cum spunea geograful Marius BIZEREA¹³, "din punct de vedere fizico-geografic Banatul constituie o unitate bine individualizată". Chiar dacă este legată morfologic de Carpaţii Sudici prin grupa de munţi Ţarcu-Godenu, Banatul este despărţit prin grabenul Timiş-Cerna şi coridorul Bistrei de grupa munţilor înalţi de la est. "Munţii Banatului şi Poiana Ruscăi sînt deosebiţi tectonic, morphologic şi petrografic atât de Carpaţii Meridionali cât şi de Munţii Apuseni", afirmă Bizerea. Chiar dacă ambele fac parte din câmpia Tisei, râul Mureş separă clar câmpia Banatului de cea a Aradului iar câmpia bănăţeană este diferită -prin altitudine, soluri şi forme morfologice- de câmpia arădeană. "Tisa separă morfologic câmpia joasă a Torontalului, de câmpia înaltă dintre Dunăre şi Tisa (câmpia Backa -n.m.) , care domină pe cea bănăţeană cu 50-100 metri" mai spunea Bizerea. În sud, fluviul Dunărea trasează un hotar clar între Banat şi Serbia precum o făcuse deja în amonte între Ungaria şi Slovacia şi o va mai face în aval între România şi Serbia ori România şi Bulgaria. 
   Doar o mică porţiune a colţului de NE al Banatului se atinge cu SV Transilvaniei pe aliniamentul localităţilor Sălciva - Pojoga - graniţa dintre judeţele Arad şi Hunedoara - graniţa dintre judeţele Caraş-Severin şi Hunedoara, pînă la est de localitatea Băuşar - vârful Pietrii (2192 m) - lacul Gura Apelor - triplex cofiniumul dintre judeţele Caraş-Severin, Gorj şi Hunedoara de lângă vârful Godeanu (2229 m). Acest aliniament, de circa 130 km lungime, trece chiar pe coamele Munţilor Poiana Ruscăi, Ţarcu şi Godeanu şi defineşte o zonă nelocuită¹⁴ pe ambii versanţi ai acestor munţi cu vârfuri de peste 1100 respectiv 2100 metri. De aceea, din punct de vedere geografic, putem afirma, fără nici o ezitare, că nu există vreo legătură între Banat şi Transilvania. Doar nespecialiştii pot subscrie la teza¹⁵ unei geografii moderne care, chipurile, ar demonstra "că munţii şi fluviile mai mult unesc decât separă".
Cât de profundă a fost influenţa acestor ape şi forme de relief ne-a spus-o deja Ioan SLAVICI¹⁶ în 1912: "Bănăţenii se deosebesc nu numai de ungureni¹⁷, ci şi de ardeleni, precum şi de olteni. Astfel la Radna¹⁸, atât comoara de vorbe cât şi rostirea e mai mult moldovenească¹⁹, pe când la Lipova, dincolo de pod (ul de peste Mureş -n.m.), e bănăţenesc şi temperamentul, şi portul, şi felul de a vorbi".   CADRUL ISTORIC
   Ioan Aurel POP specifică că doar după 1541²⁰ am putea vorbi de un Banat înglobat politic-administrativ principatului Transilvaniei. Atunci să vedem ce s-a întâmplat în Banat comparativ cu Transilvania după această dată: 
 

      zi - lună - an

29.08.1526:	bătălia de la Mohács duce la defiinţarea regatului feudal maghiar care se împarte în: Ungaria centrală (din 29.08.1541 Beylerbeylik-ul Budei), "Regatul habsburgic al Ungariei" (circa 1 / 3 din fostul regat feudal maghiar: părţile de vest şi nord, incluzând părţi din Croaţia şi aproape întrega Slovacie) şi voievodatul Transilvaniei.
1526:	şirul banilor de Severin se întrerupe -"honore Banatus vacante"- după dezastrul de la Mohács.
10.11.1526:	voievodul Transilvaniei János I Zápolya / Szapolyai [* 2.06.1487, Szepesvár; † 22.07.1540, Sebeş] este ales rege al Ungariei de majoritatea nobililor unguri fiind încoronat la Székesfehérvár.
17.12.1526:	arhiducele Ferdinand I de Habsburg [* 10.03.1503, Madrid; † 25.07.1564, Wien] este ales rege al Ungariei de o fracţiune minoritară a nobililor unguri (partida magnaţilor) fiind încoronat la Bratislava.  Conflictul militar dintre cele două tabere caracterizează următorii 10 ani iar Transilvania este teatru de război.
26.09.1527:	lupta de la Tokay; János I Zápolya este înfrânt de trupele ferdinandiste şi fuge în Polonia.
19.08.1529:	act de supunere solemnă a lui János I Zápolya în faţa otomanilor.
7.09.1529:	cu ajutor otoman, János I Zápolya recucereşte Buda.
1531:	este atestat un vice-ban de Lugoj-Caransebeş (Ioan Românul / Joanni Oláh, Vicebanus Civitatis Karansebes) dar poate fi doar o confuzie pentru că acesta este nominalizat în altă parte drept Vicecastellanus de Karansebes. Pe de altă parte, acelaşi Ioan Românul este nominalizat din nou drept vice-ban în 1537.
1533:	pace ambiguă, mijlocită de emisarul imperial Cornelius Duplicius Scepper, între Ferdinand I de Habsburg şi János I Zápolya, ratificată prin aprobarea sultanului Soliman Kanunî, ce consimţea verbal la încheierea unui armistiţiu între Înalta Poartă şi Imperiul German.
4.02.1536:	este atestat primul ban de Lugoj-Caransebeş (Mihai de Somlya / Somlyai Mihály, sebesi bán / banus Sebesiensis).
1.11.1537:	Petrus Petrovics de Suraklin preia funcţia de "comitis Temesiensis ac partium inferiorum Capitanei Generalis" [Fábián, 83-84]. Tot el este şi ban de Lugoj-Caransebeş în 1548-'49.
24.02.1538:	Tratatul secret de pace de la Oradea dintre János I Zápolya şi Ferdinand I de Habsburg; la moartea fără urmaşi a primului (urmaşul se va naşte doar la 8.07.1540), Ferdinand devenea automat unic rege al Ungariei şi stăpânul Transilvaniei.
-.12.1539:	episcopul de Oradea George Martinuzzi, viitorul conducător de facto al Transilvaniei, denunţă Tratatul de la Oradea după ce chiar el fusese cel care a negociat această înţelegere în numele lui János I Zápolya cu arhiepiscopul de Vells, reprezentantul lui Ferdinand I de Habsburg.
22.07.1540:	Moartea lui János I Zápolya declanşează o nouă criză politică. Petrus Petrovics de Suraklin, Török Bálint şi George Martinuzzi devin tutorii lui János II Zsigmond István Zápolya.
13.09.1540:	János II Zsigmond István Zápolya este ales rege al Ungariei dar nu va fi niciodată încoronat.
16.10.1540:	diploma otomană de confirmare a lui János II Zsigmond István Zápolya drept rege al Ungariei.
29.08.1541:	Cetatea Buda este ocupată de otomani. Ungaria centrală şi cea de sud este transformată în provincie otomană / eyalet cu centrul la Buda.
4-5.09.1541:	are "loc, în mod formal, acţiunea de instaurare separată, pe provincii istorice, a suzeranităţii Porţii." [Feneşan, 39]  Petrus Petrovics de Suraklin primeşte steagul de învestitură / sandjak pentru Banat printr-un brevet împărătesc / berât-i hümüzun în timp ce János II Zsigmond István Zápolya, printr-un act diferit, este numit simplu guvernator / sandjakbeg al Transilvaniei. Astfel, prin hotărârea sultanului Süleyman "Magnificul" Kanunî [* 6.11.1494. Trabzon; † 5/6.09.1566, Szigetvár], are loc constituirea principatului Transilvaniei şi începutul procesului de cucerire treptată a Banatului.  Nici din punct de vedere otoman, în perioada 1541-'45, Banatul nu aparţine încă Transilvaniei. "Din punct de vedere al componenţei teritoriale, principatul autonom (n.m. al Transilvaniei) nu a fost, în momentul constituirii sale formale (4.09.1541), un stat omogen. Provinciile istorice acordate de sultan lui Ioan Sigismund şi guvernate de Martinuzzi, ca şi lui Petru Petrovici, sub forma de sandjak, nu au constituit o unitate statală date fiind aşezarea lor geografică, realităţile sociale derivînd din formele de proprietate asupra pământului şi cetăţilor, precum şi a impactului diferit al rivalităţii otomano-habsburgice pentru stăpînirea Ungariei." [Feneşan, 92]
18.10.1541:	Dieta de la Debrecen. Reprezentanţii celor trei naţiuni transilvane jură credinţă lui János II Zsigmond István Zápolya.  Tot acum este recunoscută şi suzeranitarea otomană asupra Transilvaniei.
29.12.1541:	Tratatul de la Gilău / Gyalu, jud. Cluj implică cedarea Transilvaniei către Ferdinand I de Habsburg. Tratatul a fost ratificat de ambele părţi dar nu a fost niciodată pus şi în practică.
26.01.1542:	la Dieta de la Târgu Mureş, Martinuzzi devine locumtenens / locţiitor al principelui Transilvaniei.
1.08.1544:	Dieta de la Turda consfinţeşte unirea -pe plan fiscal şi legislativ- a Transilvaniei, Partiumului şi comitatului Timiş într-un stat autonom vasal Imperiului Otoman.  Martinuzzi devine şi supremus judex al Transilvaniei iar Petrus Petrovics de Suraklin este reconfimat în funcţiile sale în care fusese reconfirmat anterior şi de otomani şi de habsburgi.
-.02.1545:	Sultanul Süleyman Kanunî ordonă lui Martinuzzi să pună capăt amestecului transilvănean în posesiunile lui Petrus Petrovics de Suraklin, adică în "cetatea Timişoara împreună cu satele şi cu ogoarele care-i aparţin".
8.09.1547:	întrevederea secretă de la Nyirbátor. Transilvania şi Banatul sunt cedate lui Ferdinand I de Habsburg de către Martinuzzi.
-.06.1551:	trupele ferdinandiste sub comanda generalului Giovanni Battista di Castaldo [* 1493; † >1564] intră în Banat, Partium şi Transilvania.
19.07.1551:	Tratatul de la Alba Iulia prin care regina Isabella Kazimira Jagiello, văduva lui János I Zápolya [* 18.01.1519, Krakow; † 15.09.1559, Alba Iulia] cedează Transilvania către Ferdinand I de Habsburg; în numele acestuia, generalul Giovanni Battista di Castaldo primeşte coroana Ungariei de la regina Isabella.
-.08.1551:	Petrus Petrovics de Suraklin primeşte de la imperiali cetatea Munkačevo în schimbul comitatului Timiş şi a "partes inferiories regni Hungariae".
7.09.-30.10.1551:	intervenţie otomană in Banat. Asediul otoman al cetăţii Timişoara eşuează.
16.12.1551:	Martinuzzi este omorât de secretarul său Marco Aurelio Ferrari.
30.05.1552:	două armate otomane aflate pe Dunăre sunt pregătite să intre în Banat.
26.07.1552:	Cetatea Timişoara capitulează după aproape o lună de asediu.  Otomanii cuceresc tot Banatul până la sfîrşitul lunii august; aproape 2 / 3 din suprafaţa regiunii (partea de câmpie şi deal) este transformată în paşalâc otoman. Se încheie procesul de cucerire treptată a Banatului început în septembrie 1541. Oraşele Lugoj şi Caransebeş se supun fără luptă turcilor şi acceptă plata unui haraci. în estul regiunii se definitivează formarea Banatului de Lugoj-Caransebeş ["Craina, Almăjul, zona montană a Clisurei şi cea de dincolo de munţii almăjeni, până la vărsarea Caraşului în Dunăre" / Muntean, 109] iniţial ca zonă de condominium între principatul Transilvaniei şi provincia otomană cu sediul la Timişoara.
27.03.(7.04.?) 1554:	oraşele Lugoj şi Caransebeş sunt cedate de otomani lui Petrus Petrovics de Suraklin ca sandjak pentru ca în mai 1554 sandjak-ul şi kharadjul să treacă în posesia lui János II Zsigmond István Zápolya.  Astfel ajunge Banatul de Lugoj-Caransebeş în componenţa principatului Transilvaniei.
1555-1556:	trupele ferdinandiste sunt alungate din Transilvania în urma unei răscoale.
8.03.1556:	la Turda, stările privilegiate îl aleg "principe şi rege" pe János II Zsigmond István Zápolya.
12.03.1556:	stările privilegiate prestează şi jurământul de credinţă la Sebeş.
14.06.1556:	Ferdinand I de Habsburg anunţă oficial renunţarea la principatul Transilvaniei.
25.11.-7.12.1556:	Dieta de la Cluj îi jură credinţă lui János II Zsigmond István Zápolya care este astfel reînscăunat principe al Transilvaniei.
16.08.1570:	Tratatul de la Speyer.
11.10.1658:	şi Banatul de Lugoj-Caransebeş (circa 1 / 3 din întreaga regiune) ajunge sub stăpânire otomană.
-.09.1688- -26.01.1699- -.01.1701:	cea mai mare parte a fostului Banat de Lugoj-Caransebeş este din nou sub ocupaţie habsburgică. Zona este caracterizată de o stare permanentă de război şi trece, pentru perioade de timp mai lungi sau mai scurte, de patru ori dintr-o mână în alta.
4.12.1691:	Diploma leopoldină prin care principatul Transilvaniei este subordonat direct curţii de la Wien. Apariţia unei noi forme de guvernare: guberniul.
13.11.1698- -26.01.1699:	Tratatul de la Karlowitz / Sremski Karlovci. Banatul rămâne în stăpânirea otomanilor în timp ce Transilvania şi Partium-ul devin posesiuni ale Casei de Habsburg.
8.07.1704:	Ferenc Rákóczi II [* 27.03.1676, Borsi; † 8.04.1735, Rodosto] este ales principe al Transilvaniei de Dieta de la Alba Iulia. Va domni până în februarie 1711.
-.11.1716:	întreg Banatul este eliberat de sub otomani de armata imperială.
1716-1778:	Banatul este condus direct de administraţia imperială de la Wien (1718-1751 administraţie militară; 1751-1778 administraţie civilă); este corect să spunem că Banatul este o posesiune a Casei de Habsburg.
21.07.1718:	Tratatul de la Passarowitz (azi, Požarevac). Poarta otomană cedează Banatul şi Oltenia Imperiului habsburgic. Banatul devine Kronland / "ţară de coroană" habsburgică.
2.11.1765:	este instituit Marele Principat al Transilvaniei.
1778-1848:	Banatul este încorporat regatului ungar; conducătorul Casei de Habsburg este şi regele Ungariei.
29.05.1848:	Dieta Transilvaniei voteză unirea Transilvaniei cu Ungaria.
4.03.1849:	Promulgarea de către împăratul Francisc Iosif a unei constituţii pentru imperiu.
4.03.1849- -27.12.1860:	Banatul (încorporat în Vojvodatu Serbico et Temesiensi Banatu -în limba latină) este condus din nou direct de administraţia imperială de la Wien.
27.12.1860:	Banatul este încorporat Ungariei (1867 în cadrul dualismului imperial al Monarhiei Austro-Ungare).
1861-1919:	Banatul este formal parte a regatului ungar (după Ausgleich, de fapt doar după 27.12.1867, în interiorul dualismului imperial al monarhiei Austro-Ungare).
6.12.1865:	Dieta Transilvaniei voteză încorporarea Transilvaniei în Ungaria.
17.02.1867:	Pactul Dualist austro-ungar. Transilvania este încorporată Ungariei.
1.05.1869:	Suprimarea Guberniului Transilvaniei.
26.12.1918:	Decretul regal privind ratificarea unirii Transilvaniei cu România.
3.08.1919:	Armata română intră în Timişoara.

Să sintetizăm:
1.08.1544 - vara 1551 (7 ani) / întreg Banatul aparţine Transilvaniei. 
-.08.1552 ? -.11.1716 / regiunea de câmpie şi de deal a Banatului este paşalâc otoman. 
1551 - 1556 / prima ocupaţie habsburgică a Banatului de Lugoj-Caransebeş (doar 1 / 3 din regiunea Banatului istoric). 
-.05.1554 - 11.10.1658 (104 ani) / Banatul de Lugoj-Caransebeş aparţine de principatul Transilvaniei. 
11.10.1658 - 1688 (sfârşitul verii) / Banatul de Lugoj-Caransebeş sub ocupaţie otomană este inclus în eyaletul Timişoarei. 
1688 (sfârsitul verii) - 26.01.1699 / a doua ocupaţie habsburgică a Banatului de Lugoj-Caransebeş. 
26.01.1699  -.11.1716 / Banatul de Lugoj-Caransebeş este din nou sub ocupaţie otomană. 

   În concluzie, dacă ar fi să facem o analiză strict matematică, întreg Banatul istoric a aparţinut Transilvaniei doar 7 ani (1.08.1544 - vara 1551) iar din aproape 340 de ani de existenţă a principatului autonom / guberniului / Marelui Principat al Transilvaniei (1526-1865), doar o zonă reprezentând circa 1 / 3 din Banatul istoric a aparţinut acestuia pentru 111 ani (1.08.1544 - vara 1551 şi -.05.1554 - 11.10.1658). Adică, o treime din Banat pentru o treime din timp (în urmă cu trei-patru secole!). După care, în aceeaşi regiune a Banatului de Lugoj-Caransebeş, urmează ocupaţiile otomană - habsburgică - otomană pentru încă 60 de ani (1658-1718). Acestea vor fi şters şi bruma de influenţă politico-administrativă transilvană care o fi existat în Banatul de Lugoj-Caransebeş între 1554-1658. Apoi urmează tăvălugul reformelor habsburgice din secolul XVIII care au schimbat fundamental şi definitiv Banatul istoric. Deci, nu a mai rămas chiar nimic pentru a susţine azi veleităţile imperiale ale unora! 

   Banatul, aşa cum îl cunoaştem azi, s-a născut doar în secolul XVIII (după 1716), odată cu alungarea otomanilor şi instaurarea dominaţiei habsburgice. El este rezultatul direct al: 
-unui experiment imperial mercantilist, 
-bazat pe o structură administrativă şi instituţională unică în cadrul Imperiului habsburgic, 
-beneficiind de masive colonizări din vestul Europei care au schimbat radical structura populaţiei şi au înfluenţat profund în bine populaţia băştinaşă până la a-i schimba chiar mentalitatea, 
-masivelor lucrări de ameliorări funciare care au dublat²¹ suprafaţa agricolă a câmpie bănăţene şi au legat centrul regiunii / Timişoara de Dunăre printr-un canal navigabil, 
-etc.
Or, din punct de vedere politico-administrativ, în ultimele trei secole Banatul nu a aparţinut în niciun fel Transilvaniei. Din contră, a avut un drum propriu care l-a individualizat printre regiunile care vor fi alipite României după primul război mondial.

   Deci, a afirma că Transilvania include şi Banatul este un neadevăr profund deoarece, aşa cum am văzut, nu există nici un singur argument geografic ori istoric care să susţină această aserţiune.

   Timişoara
   12.11.2006

   P.S. Pentru amănunte despre autor -i.e. Sorin FORŢIU- consultaţi "Who's who în România", ediţie princeps, editura Pegasus Press, Bucureşti, 2002, 736 pagini, ISBN 973-85848-0-9; pagina 237.
..................................

   NOTE:
^* Aparţineverb intranzitiv [Atestare: Bogdan Petriceicu HASDEU, Istoria Critică a românilor. Pamântul ţărei româneşti, vol. I-II, Bucureşti, Imprimeria statului şi Tipografia Antoniu Mănescu, 1875, p. 3 / Prezentul indicativ: aparţin, (învechit) ~ţiu / Etimologie: (limba) franceză appartenir] 1 A ţine de cineva sau de ceva. 2 A fi proprietatea cuiva. 3 (Figurat) A se cuveni. 4 A fi în sarcina cuiva. 5 A face parte din ... 
[apud "Micul dicţionar academic (MDA)", volumul I, Literele A-C, Academia Română Institutul de lingvistică "Iorgu Iordan-Al. Rosetti", Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2001, 776 pagini, ISBN 973-8240-69-7; p. 100]
1. disputat în etapa a VII-a a Ligii I - Bürger din 18.09.2006, scor 3:1. 
2. din 3.03.2006, secţiunea Sinteze, articolul Sate năşite anapoda de Diana LAZ?R. 
3. Ioan-Aurel POP, Români şi Maghiari în secolele IX-XIV. Geneza statului medieval în Transilvania, ediţia a II-a, Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-85893-0-4, p. 14 (Cuvânt înainte). 
4. şi prin omisiune: "Sub raportul întinderii, principatul Transilvaniei cuprindea, în mare, ţinutul din interiorul arcului carpatic. Crişana şi Maramureşul făceau parte din aşa-zisul Partium, care, în unele perioade istorice, a fost în mare măsură sub autoritatea principelui transilvănean. Întregul Banat a făcut parte constitutivă din Principat până în anul 1552 (n.m. în fapt, doar pentru 7 ani, între 1.08.1544 - vara 1551), când sudul şi centrul său au devenit teritoriu otoman" susţine Anton DÖRNER în capitolul Structura puterii. Organizarea teritorial-administrativă a Transilvaniei. Întinderea Transilvaniei din "Istoria Transilvaniei" (vol. 2: de la 1541 până la 1711), coord. Ioan Aurel POP, Thomas NÄGLER, MAGYARI András, Institutul Cultural Român - Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2005, 450 pg., ISBN: 973-7784-06-5; p. 173. 
Am râs cu lacrimi de afirmaţia lui Ovidiu PECICAN din articolul Trecutul transilvan şi foamea de sinteză, publicat în revista Provincia [anul II, nr. 3(11), martie 2001]: "Dar au mai scris sinteze istorice pe tema Ardealului şi A. T. Laurian (Temişana, sau scurtă istorie a Banatului temişan; Die Romänen der österreichischen Monarchie), ...". Curat murdar, coane! 
August Treboniu LAURIAN, Temişana sau Scurtă istorie a Banatului temişan, apărută mai întâi în Magazin istoric pentru Dacia (V, 1847, p. 185-330), iar apoi la Bucureşti (în Universul, IV, 1848, nr. 3-11, 18) precum şi în limba franceză, La Temisiane ou histoire abregée du Banat Timisien, f.1., f.d. 
5. acest aspect este discutabil; a circulat zvonul că Ştefan PASCU [* 14.10.1914; † 2.11.1998] ar fi apelat excesiv la munca "negrilor". Nu ar fi de mirare pentru o persoană care a debutat -direct cu o lucrare de sinteză despre "Istoria Transilvaniei" publicată la Blaj în 1944- publicând, sub nume propriu, chiar notele luate la cursul profesorului Ioan LUPAŞ [* 9.08.1880, Săliştea Sibiului; † 3.07.1967, Bucureşti] după cum îşi aminteşte David PRODAN [* 13.03.1902, Cioara/azi Sălişte, jud. Alba; † 11.06.1992, Cluj] în memoriile sale. 
David PRODAN, Memorii, Text îngrijit şi adnotat, cu o postfaţă de Aurel Răduţiu, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1993, 239 pg., ISBN 973-45-0057-0; p. (172-)176-218. 
6. Ştefan PASCU, Voievodatul Transilvaniei, ediţia a II-a, editura Dacia, Cluj, 1972, vol. I, p. 6-7 (Cuvînt înainte). 
7. cu excepţia unei foarte scurte perioade de timp între 1258-1261. 
8. János II Zsigmond István Zápolya [* 8.07.1540, Buda; † 14.03.1571, Alba Iulia]. 
9. George Martinuzzi / Juraj Utješenović [* 1482, Kamicac, Dalmatia; † 16.12.1551, Vinţu de Jos], episcop de Oradea şi conducător de facto al Transilvaniei. 
10. Petrus Petrovics de Suraklin [† 13/15.10.1557, Cluj]. 
11. Nu ne vom ocupa aici de legătura populaţiei româneşti din Banat cu cea din Transilvania. Este destul să menţionăm că Transilvania nu are un dialect propriu pentru că "partea sud-vestică formează o arie dialectală cu Banatul, partea nord-vestică cu Crişana, cea sudică cu Muntenia şi cea estică cu Moldova" [Lupaş-Vlasiu¹⁵, 44] iar partea nordică cu Maramureşul. 
12. cel de până la Tratatul de pace din 4.06.1920 (art. 27, pct. 3) semnat în marele palat Trianon din Versailles, Franţa între regatul Ungariei şi Puterile Aliate (USA, Marea Britanie, Franţa, Italia, Japonia) împreună cu Puterile Asociate (Cehoslovacia, România şi regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor) când regiunea este împărţită în 3 părţi între: 
-România (2 / 3; 18966 km²; comitatul Temes îşi pierde partea sudică); 
-regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor (ţară cunoscută după 1929 drept Yugoslavia) (1 / 3 din regiune; 18966 km²; aproape întreg comitatul Torontal; numai partea de NE a comitatului este alipită judeţului Timiş din România) şi
-Ungaria (284 km²; zona din jurul oraşului Szeged; însemnând 1% din total). 
13. Conferenţiar univ. dr. Marius BIZEREA, Banatul, ca unitate şi individualitatea istorico-geografică în cadrul pământului locuit de români, în Tibiscus - Etnografie, revista anuală editată de Muzeul Banatului, Timişoara, 1975, 290 pagini; p. 7-25. 
14. cu lăţimea între 10 şi 30 de km. 
15. Marina LUPAŞ-VLASIU, Aspecte din istoria Transilvaniei (ediţia a II-a), editura România Press, Bucureşti, 2001, 320 pagini, ISBN 973-8236-06-1; p. 10. 
16. Ioan SLAVICI, Românii din Ardeal, Bucureşti, 1912, p. 23-24. 
17. în mod normal ungurean înseamnă, mai nou, român din Transilvania dar aici are înţeles de român din părţile ungureşti, adică din Partium. 
18. Radna este o localitate la nord de râul Mureş iar Lipova la sud de acelaşi râu. Cele două localităţi sunt unite de un pod. Azi, Lipova, Radna şi satul Şoimoş formează oraşul Lipova. 
19. Ioan SLAVICI numeşte greşit graiul din bazinul Crişurilor moldovenesc. În fapt, este vorba de graiul crişenesc.
20. 29.08.1541: otomanii cuceresc Buda. Până la această dată regiunea Banatului şi voievodatul Transilvaniei sunt înglobate în regatul medieval maghiar fără a exista o legătură administrativă directă între comitatele bănăţene / banatul de Severin şi voievodatul Transilvaniei. 
21. la începutul secolului XVIII, 1 / 6 din suprafaţa totală a Banatului era o zonă mlăştinoasă, inundată în fiecare an, cu lacuri multe şi întinse. 

Pentru cronologie s-a consultat, în principal, următoarea bibliografie:
-Mihnea BERINDEI, Gilles VEINSTEIN, L'Empire ottoman et les pays roumains 1544-1545: études et documents, Editions de l'Ecole des hautes Études en sciences socials - Paris, Harvard Ukrainian Research Institute - Cambridge, c1987, 366 p., ISBN 0916458237. 
-FÁBIÁN Gábor [* 28.12.1795, Vörösberény; † 10.12.1877, Arad], Arad vármegye leirása, historiai, geographiai és statistikai tekintetben, I rész: Historiai leirás, Buda, 1845, 214 p. 
(Négy rézmetszettel és b. Orczy Lorincz arczk. A II és III kötet kéziratban maradt. Ism. Tud. Gyujt. 1836. II. IV.) 
-Călin FELEZEU, Statutul Principatului Transilvaniei în raporturile cu Poarta otomană (1541-1688), Editura Presa Universitară Clujeană, Universitatea "Babeş-Bolyai" Cluj-Napoca, Teze de doctorat 3, Cluj-Napoca, 1996, 383 p., ISBN 973-9261-09-4. 
-Cristina FENEŞAN, Constituirea principatului autonom al Transilvaniei, editura Enciclopedică, Bucureşti, 1997, 348 p., ISBN 973-45-0201-8. 
-Din cronologia judeţului Timiş, Vasile DUDAŞ (coordonator), Ioan HAŢEGAN, Sorin BERGHIAN, Constantin C. GOMBOŞ, Mariana CERNICOVA, editura Marineasa, Timişoara, 2004, 514 p. ISBN 973-631-134-1.
-Istoria Transilvaniei (vol. 1: până la 1541), coord. Ioan Aurel POP, Thomas NÄGLER, Institutul Cultural Român - Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2003, 373 p. + XII planşe, ISBN: 973-85894-6-3. 
-Istoria Transilvaniei (vol. 2: de la 1541 până la 1711), coord. Ioan Aurel POP, Thomas NÄGLER, MAGYARI András, Institutul Cultural Român - Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2005, 450 p., ISBN: 973-7784-06-5. 
-Vasile V. MUNTEAN, Contribuţii la Istoria Banatului, editura Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1990, 288 p. 
De asemenea, au fost consultate articole şi studii publicate dealungul timpului în reviste de specialitate (prea multe pentru a fi toate menţionate aici).