În acest an1,
s-a vorbit mult și constant de un "derbi al Banatului" în cazul
meciului de fotbal FCU Politehnica Timișoara - UTA Arad [2-0] din etapa
XVI-a a Ligii I - Bürger din 18.11.2006. De exemplu, pe Web Site-ul ziarului
Gazeta Sporturilor2 din 12.11.2006 a apărut un material care
prefața această întâlnire sub titlul "Victorie de moral pentru derbiul
Banatului". Știrile sportive ale principalului Observator al postului
TV Antena 1 din data de 15 noiembrie au titrat "Barca (sic!)
-
Real
al Banatului" și au vorbit constant de "derbiul Banatului" pentru
vreo 5 minute pentru a recidiva și ziua următoare. Dar și alte surse de
informare3 au folosit constant sintagma "derbiul Banatului"
în materialele lor.
Prin uzitarea
în exces a sintagmei "derbiul Banatului", cu referire la meciul Poli -
UTA, s-a acreditat ideea [falsă!] că municipiul Arad ar aparține de Banat.
Lucru complet neadevărat. Și sunt argumente solide pentru care nu se
poate susține că orașul Arad face parte integrantă din Banat.
Argumentul
geografic
Teritoriul
Banatului istoric a fost un pătrat aproape perfect cu o suprafață de 28526
km2 și care a avut următoarele granițe naturale:
-la Nord râul Mureș (în aval de Sălciva-Pojoga, jud. Hunedoara)
-la Est munții Poiana Ruscăi și Carpații Meridionali (munții Țarcu,
Godeanu, Cernei)
-la Sud fluviul Dunărea (de la Slankamen, Serbia până la Gura Văii-Vârciorova,
jud. Mehedinți)
-la Vest râul Tisza (în aval de Szeged, Ungaria).
Aceste granițe
naturale sunt ape mari și forme de relief impozante care definesc o regiune
geografică distinctă. După cum spunea geograful Marius BIZEREA4,
"din punct de vedere fizico-geografic Banatul constituie o unitate bine
individualizată". Chiar dacă ambele fac parte din câmpia Tisei, râul
Mureș separă clar câmpia Banatului de cea a Aradului iar câmpia bănățeană
este diferită -prin altitudine, soluri și forme morfologice- de câmpia
arădeană. "Tisa separă morfologic câmpia joasă a Torontalului, de câmpia
înaltă dintre Dunăre și Tisa (câmpia Backa -n.m.) , care domină
pe cea bănățeană cu 50-100 metri" mai spunea Bizerea. Chiar dacă este
legată morfologic de Carpații Sudici prin grupa de munți Țarcu-Godenu,
Banatul este despărțit prin grabenul Timiș-Cerna și coridorul Bistrei de
grupa munților înalți de la est. "Munții Banatului și Poiana Ruscăi
sînt deosebiți tectonic, morphologic și petrografic atât de Carpații Meridionali
cât și de Munții Apuseni", afirmă Bizerea. În sud, fluviul Dunărea
trasează un hotar clar între Banat și Serbia precum o făcuse deja în amonte
între Ungaria și Slovacia și o va mai face în aval între România și Serbia
ori România și Bulgaria.
De aceea, din punct de vedere
geografic, putem afirma, fără nici o ezitare, că nu există vreo legătură
între Banat și orașul Arad. Doar nespecialiștii pot subscrie la teza5
unei geografii moderne care, chipurile, ar demonstra "că munții și fluviile
mai mult unesc decât separă".
Cât de profundă a fost influența
acestor ape și forme de relief ne-a spus-o deja Ioan SLAVICI6
în 1912: "Bănățenii se deosebesc nu numai de ungureni7,
ci și de ardeleni, precum și de olteni. Astfel la Radna8
(la 35 de km est de Arad -n.m.) atât comoara de vorbe cât și rostirea
e mai mult moldovenească9, pe când la Lipova, dincolo
de pod (ul de peste Mureș -n.m.), e bănățenesc și temperamentul,
și portul, și felul de a vorbi".
Argumentul
istoric
Până
la mijlocul sec. XV, comitatul Arad și regiunea Banatului istoric au avut
existențe independente în cadrul regatului medieval maghiar.
În 1552
otomanii cuceresc Banatul de câmpie10 și-l transformă în vilayetul
Timișoara în care este inclus și sandjakul Arad. De acesta aparținea
nu doar "întreg comitatul Arad, ce se întindea de la Mureș spre miazănoapte
și de la valea șoimușului spre apus, ci și câmpia de nord a comitatului
Zărand, întreg comitatul Békés, cu excepția cetății Gyula, și părțile de
nord ale comitaului Csongrád (7500 km2)"11. Această
măsură este oarecum surprinzătoarte pentru că, în general, otomanii păstrau
împărțirea administrativ-teritorială anterioară cuceririi. În 1566, odată
cu cucerirea cetății Gyula, Aradul este retrogradat la rangul de nahiye
în cadrul sandjakului Gyula care aparține de vilayetul Timișoara.
În al
doilea rând, zona situată la nord de râul Mureș a fost eliberată de sub
otomani cu aproape 20 de ani mai repede decât regiunea Banatului. După
pacea de la Karlowitz [1699] regiunea aflată la nord de râul Mureș este
încorporată imediat în Ungaria. Administrația comitatensă12
este reintrodusă rapid iar pământul este înapoiat foștilor proprietari.
Această politică de "restitutio in integrum" nu va fi niciodată aplicată
în Banat. Aici administrația habsburgică va accepta încorporarea regiunii
în Ungaria doar după 60 de ani [în 1778-'79] de presiuni continui din partea
nobililor maghiari.
În al
treilea rând, în timp ce comitatul Arad și orașul liber regesc Arad rămân
în componența Ungariei, Banatul este condus din nou direct de administrația
imperială de la Wien între 4.03.1849 - 27.12.1860, fiind încorporat în
Vojvodatu
Serbico et Temesiensi Banatu (în limba latină).
În al
patrulea rând, colonizarea în câmpia Aradului s-a făcut complet diferit
decât cea din Banat. Cea mai mare diferență constă în faptul că stăpânii
de pământ din Camera Aulică Ungară au constituit agentul colonizator spre
deosebire de Banat unde administrația vieneză a organizat recrutarea coloniștilor
din vestul Europei, transportul acestora și colonizarea lor în sate constuite
special pentru ei. Originea coloniștilor germani din câmpia Aradului nu
este foarte bine studiată dar în limbajul lor se regăsesc elemente ale
dialectului "Hochdeutsch" ceea ce înseamnă că ei au venit din regiuni diferite
decât coloniștii veniți din vestul Europei în Banat. Oricum, doar după
al Doilea Război Mondial, germanii de la nord de râul Mureș au început
să se considere șvabi.
În al
cincilea rând, în timp ce orașul Arad se unise deja cu regatul România
prin Decretul regal privind ratificarea unirii Transilvaniei cu România
din 26.12.1918, armata română intră în Timișoara doar la 3.08.1919. Situația
juridică a Banatului va fi clarificată doar prin Tratatul de pace din 4.06.1920
(art. 27, pct. 3) semnat în marele palat Trianon din Versailles, Franța
între regatul Ungariei și Puterile Aliate (USA, Marea Britanie, Franța,
Italia, Japonia) împreună cu Puterile Asociate (Cehoslovacia, România și
regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor) când regiunea este împărțită
în 3 părți între:
-România (2 / 3;
18966 km2; comitatul Temes își pierde partea sudică);
-regatul Sârbilor, Croaților
și Slovenilor (țară cunoscută după 1929 drept Yugoslavia) (1 / 3
din regiune; 18966 km2; aproape întreg comitatul Torontal; numai
partea de NE a comitatului este alipită județului Timiș din România) și
-Ungaria (284 km2;
zona din jurul orașului Szeged; însemnând 1% din total).
Argumentul
administrativ13
Până în 1920,
comitatele care formau Banatul (Torontál, Temes, Krassó-Szörény) aveau
o formă "pe verticală", întinzându-se fiecare între râul Mureș și Dunăre.
Comitatul Arad avea o formă "pe orizontală", având graniță comună pe Mureș
cu fiecare dintre cele trei comitate bănățene. Din punct de vedere geografic
și istoric, doar regiunea la sud de râul Mureș aparține Banatului. În această
situație se află actualul cartier Aradul Nou, fostul sat și comună șvăbească
Neuarad14 care a fost fondat în 1720 dar colonizat sistematic
doar în 1724 și 1729. Cartierul Aradul Nou este unit de municipiul Arad
prin podul Traian, construit în 1906 după un proiect al inginerul reșițean
TOTTH Róbert15. Neuarad, un sat bănățean prin excelență, a fost
alipit județului Arad doar prin Legea pentru unificarea administrativă
promulgată prin Decretul Regal nr. 1972 / 13 iunie 1925 și doar comuniștii
au fost aceia care l-au transformat [în anul ?]
dintr-o comună cu administrație proprie în simplu cartier al Aradului.
Tot din 1925 au ajuns să
aparțină de Arad și localitățile bănățene: Cruceni, Zădăreni, Șagu, Aluniș,
Zăbrani, Tisa Nouă, Frumușeni, Fântânele, Murășel16 / Zsigmondháza,
Sânnicolaul Mic17 / Kisszentmiklós. În aceiași situație cu Neuarad
/ Aradu Nou mai sunt și fostele localități bănățene Zsigmondháza16
/ Sigmudshausen / Mureșel și Kisszentmiklós17 / Sân(n)icolaul
Mic / Kleinsanktnikolaus care din localități de sine stătătoare vor ajunge
și ele cartiere ale municipiului Arad [Zsigmondháza este inclus azi în
cartierul Aradul Nou].
În transformările
și subordonările administrative din secolul XX se pot găsi germenii rivalității
care există azi între Arad și Timișoara, rivalitate care exacerbează mai
ales în cadrul întrecerilor sportive.
Prin Legea Administrativă,
publicată în Monitorul Oficial nr. 187 / 14 august 1938, a intervenit o
nouă reorganizare a regatului României prin crearea ținuturilor administrative.
Astfel, ținutul Timiș, avea reședința la Timișoara și era format
din județele: Arad, Caraș, Hunedoara, Severin, Timiș-Torontal.
Prin Decretul Lege nr. 228
/ 23 ianuarie 1942 se prevede a nouă împărțire administrativ-teritorială
a regatului României în 44 de județe și municipiul București. Reapare județul
Arad și județul Timiș-Torontal.
Prin Legea nr. 5 / 6 septembrie
1950, România este împărțită, după modelul sovietic, în regiuni / raioane
/ orașe / comune / sate. Există separat regiunea Arad (cu raioanele Arad,
Criș, Ineu, Gurahonț, Lipova) și regiunea Timișoara (cu raioanele Deta,
Lugoj, Sânnicolau Mare, Timișoara). Timișoara era unul dintre orașele de
subordonare republicană iar Aradul era doar un oraș de subordonare raională.
Cu această ocazie, comuniștii împing mai spre sud partea sudică a regiunii
Arad. Astfel, de exemplu, Vinga și Lipova, care până atunci fuseseră legate
întotdeauna de Timișoara vor fi alipite la regiunea Arad unde vor și rămâne
în ciuda tuturor viitoarelor modificări administrative. Tot de atunci au
ajuns să aparțină de Arad și localitățile bănățene: Secusigiu, Munar, Satu
Mare de Timiș, Sânpetru German, Felnac, Călugăreni, Bodrogu Nou, Mailat,
Mănăștur, Hunedoara Timișanâ, Firiteaz, Fiscut, Neudorf, Chesinș, Băile
Lipova, Șiștarovăț, Cuveșdia, Usasău, Varnița, Labașinț, Părtiș, Dorgoș,
Chelmac, Belotinț.
Decretul nr. 331 / 19 septembrie
1952 nu modifică substanțial situația în această parte a țării. Doar raionul
Sânnicolau Mare apare ca parte componentă a regiunii Arad.
Modificări substanțiale
au loc însă la 10 ianuarie 1956 când, în baza Decretului nr. 12, regiunea
Arad se desființează iar raioanele ei componente trec în componența regiunilor
limitrofe Oradea și Timișoara. Astfel, raionul Arad, cu reședința în orașul
Arad, trece în subordonarea regiunii Timișoara.
Legea nr. 3 / 24 decembrie
1960 schimbă denumirea regiunii Timișoara în regiunea Banat iar Aradul
și Timișoara sunt ambele orașe regionale ale regiunii.
Situația se menține până
la data de 17 februarie 1968 când, prin adoptarea Legii nr. 2, teritoriul
României este reorganizat în județe, orașe și comune. Astfel, reapare județul
Arad cu reședința în municipiul Arad și județul Timiș cu reședința în municipiul
Timișoara. Această situație se perpetuează și azi.
Faptul că mai
multe cartiere ale actualului municipiu Arad aparțin de Banat, fiind la
sud de râul Mureș, nu implică faptul că și municipiul Arad aparține18
de regiunea Banat în totalitatea sa. Și aceasta pentru că nu există o tradiție
istorică (cetatea Aradului și orașul vechi sunt la nord de râul Mureș)
care să susțină o astfel de aserțiune.
În final
să mai spunem doar că, oricum, arădenii nu se
consideră bănățeni precum nici locuitorii
Banatului și nici timișorenii nu-i
consideră pe arădeni a fi bănățeni. Iar un derbi al Banatului
la fotbal poate fi doar meciul Poli Timișoara - FCM Reșita.
Timișoara
18.11.2006
P.S.
Pentru amănunte despre autor -i.e. Sorin FORȚIU- consultați "Who's
who în România", ediție princeps, Editura Pegasus Press, București,
2002, 736 pagini, ISBN 973-85848-0-9; pagina 237.
.......................................
NOTE:
* Aparțineverb
intranzitiv [Atestare: Bogdan Petriceicu HASDEU, Istoria Critică
a românilor. Pamântul țărei românești, vol. I-II, București, Imprimeria
statului și Tipografia Antoniu Mănescu, 1875, p. 3 / Prezentul indicativ:
aparțin,
(învechit) ~țiu / Etimologie: (limba) franceză appartenir]
1 A ține de cineva sau de ceva.
2 A fi proprietatea cuiva.
3 (Figurat) A se cuveni.
4 A fi în sarcina cuiva. 5
A face parte din ...
[apud "Micul dicționar
academic (MDA)", volumul I, Literele A-C, Academia Română Institutul
de lingvistică "Iorgu Iordan-Al. Rosetti", Editura Univers Enciclopedic,
București, 2001, 776 pagini, ISBN 973-8240-69-7; p. 100]
1. 2006.
2. dar și pe Web
Site-ul conex violamania.ro
din 11-12.11.2006 ori pe forumuri
sportive.
3. Tot despre "derbiul
Banatului" scrie și Radu Voicescu pe Web Site-ul "Fotbal
Minut Cu Minut" la 12.11.2006.
4. Conferențiar univ.
dr. Marius BIZEREA, Banatul, ca unitate și individualitatea istorico-geografică
în cadrul pământului locuit de români, în Tibiscus - Etnografie,
revista anuală editată de Muzeul Banatului, Timișoara, 1975, 290 pagini;
p. 7-25.
5. Marina LUPAȘ-VLASIU,
Aspecte
din istoria Transilvaniei (ediția a II-a), editura România Press, București,
2001, 320 pagini, ISBN 973-8236-06-1; p. 10.
6. Ioan SLAVICI,
Românii
din Ardeal, București, 1912, p. 23-24.
7. în mod normal
ungurean
înseamnă, mai nou, român din Transilvania dar aici are înțeles de
român
din părțile ungurești, adică din Partium.
8. Radna este o localitate
la nord de râul Mureș iar Lipova la sud de același râu. Cele două localități
sunt unite de un pod. Azi, Lipova, Radna și satul Șoimoș formează orașul
Lipova.
9. Ioan SLAVICI numește
greșit graiul din bazinul Crișurilor moldovenesc. În fapt, este
vorba de graiul crișenesc.
10. 2/3 din Banatul
istoric.
11. Cristina FENEȘAN,
Cultura
otomană a vilayetului Timișoara (1552-1716), Editura de Vest, Timișoara,
2004, 263 pagini, ISBN 973-36-0388-0; p. 39.
12. între 1699 -
1741/29.10.1750 a existat o graniță militară pe râul Mureș compusă din
24 de sate și aproximativ 9000 de grăniceri, în majoritate sârbi. Aceștia,
după ce granița militară a fost desființată, vor emigra în Rusia între
1750-'60.
13. Pentru documentare
au fost consultate lucrările lui Valeriu URECHE:
-Administrația județului
Timiș la 30 de ani (1968-1998), Editura Augusta, Timișoara, 1998, 300
pagini, ISBN 973-8481-3-3.
-Organizarea administrativ-teritorială
a României 1918-1999, Editura Augusta, Timișoara, 2000, 512 pagini,
ISBN 973-8039-71-1.
14. Aradu(l) Nou
sau Neuarad, Neiarad [în germană] ori Ujarad, Uj Arad [în
maghiară], Neo Aradinum [în latină] a fost un sat eminamente șvăbesc
fondat în 1720 dar colonizat sistematic doar în 1724 și 1729.
15. * 1856-'57;
30.05.1913, Budapest.
16. Localitate fondată
înainte de 1815. Azi localitatea este inclusă în cartierul Aradu(l) Nou.
Românește: Mureșel, Murășel,
Jigmondhaz, Schela;
Ungurește: Zsigmondháza,
Kiszsigmondháza, Nagyzsigmondháza, Zsigmondház;
Germană: Siegmundshausen,
Sigmudshausen.
17. Prima mențiune
documentară în 1471, recolonizat după 1789.
18. Am întâlnit des
opinia că municipiul Arad aparține de Crișana. Fals! Aradul aparține
doar de Câmpia Aradului, care este o subunitate a Câmpiei de Vest (așa
se numește Câmpia Tiszei în România) definită de râurile Mureș la sud -
Crișu Alb la nord - granița cu Ungaria la vest - Munții Zarandului la est.
Iar câmpia Aradului este o zonă tampon între Crișana și Banat. În limba
germană zona se numește Arader Land (ținutul arădean, regiunea Aradului). |