[ back ]

Sorin Forțiu

DE CE MUNICIPIUL ARAD NU APARȚINE* DE BANAT ? 


În acest an1, s-a vorbit mult și constant de un "derbi al Banatului" în cazul meciului de fotbal FCU Politehnica Timișoara - UTA Arad [2-0] din etapa XVI-a a Ligii I - Bürger din 18.11.2006. De exemplu, pe Web Site-ul ziarului Gazeta Sporturilor2 din 12.11.2006 a apărut un material care prefața această întâlnire sub titlul "Victorie de moral pentru derbiul Banatului". Știrile sportive ale principalului Observator al postului TV Antena 1 din data de 15 noiembrie au titrat "Barca (sic!) - Real al Banatului" și au vorbit constant de "derbiul Banatului" pentru vreo 5 minute pentru a recidiva și ziua următoare. Dar și alte surse de informare3 au folosit constant sintagma "derbiul Banatului" în materialele lor.
   Prin uzitarea în exces a sintagmei "derbiul Banatului", cu referire la meciul Poli - UTA, s-a acreditat ideea [falsă!] că municipiul Arad ar aparține de Banat. Lucru complet neadevărat. Și sunt argumente solide pentru care nu se poate susține că orașul Arad face parte integrantă din Banat

   Argumentul geografic
   Teritoriul Banatului istoric a fost un pătrat aproape perfect cu o suprafață de 28526 km2 și care a avut următoarele granițe naturale: 
      -la Nord râul Mureș (în aval de Sălciva-Pojoga, jud. Hunedoara) 
      -la Est munții Poiana Ruscăi și Carpații Meridionali (munții Țarcu, Godeanu, Cernei) 
      -la Sud fluviul Dunărea (de la Slankamen, Serbia până la Gura Văii-Vârciorova, jud. Mehedinți) 
      -la Vest râul Tisza (în aval de Szeged, Ungaria). 
   Aceste granițe naturale sunt ape mari și forme de relief impozante care definesc o regiune geografică distinctă. După cum spunea geograful Marius BIZEREA4, "din punct de vedere fizico-geografic Banatul constituie o unitate bine individualizată". Chiar dacă ambele fac parte din câmpia Tisei, râul Mureș separă clar câmpia Banatului de cea a Aradului iar câmpia bănățeană este diferită -prin altitudine, soluri și forme morfologice- de câmpia arădeană. "Tisa separă morfologic câmpia joasă a Torontalului, de câmpia înaltă dintre Dunăre și Tisa (câmpia Backa -n.m.) , care domină pe cea bănățeană cu 50-100 metri" mai spunea Bizerea. Chiar dacă este legată morfologic de Carpații Sudici prin grupa de munți Țarcu-Godenu, Banatul este despărțit prin grabenul Timiș-Cerna și coridorul Bistrei de grupa munților înalți de la est. "Munții Banatului și Poiana Ruscăi sînt deosebiți tectonic, morphologic și petrografic atât de Carpații Meridionali cât și de Munții Apuseni", afirmă Bizerea. În sud, fluviul Dunărea trasează un hotar clar între Banat și Serbia precum o făcuse deja în amonte între Ungaria și Slovacia și o va mai face în aval între România și Serbia ori România și Bulgaria. 
De aceea, din punct de vedere geografic, putem afirma, fără nici o ezitare, că nu există vreo legătură între Banat și orașul Arad. Doar nespecialiștii pot subscrie la teza5 unei geografii moderne care, chipurile, ar demonstra "că munții și fluviile mai mult unesc decât separă".
Cât de profundă a fost influența acestor ape și forme de relief ne-a spus-o deja Ioan SLAVICI6 în 1912: "Bănățenii se deosebesc nu numai de ungureni7, ci și de ardeleni, precum și de olteni. Astfel la Radna8 (la 35 de km est de Arad -n.m.) atât comoara de vorbe cât și rostirea e mai mult moldovenească9, pe când la Lipova, dincolo de pod (ul de peste Mureș -n.m.), e bănățenesc și temperamentul, și portul, și felul de a vorbi".

    Argumentul istoric
    Până la mijlocul sec. XV, comitatul Arad și regiunea Banatului istoric au avut existențe independente în cadrul regatului medieval maghiar. 
    În 1552 otomanii cuceresc Banatul de câmpie10 și-l transformă în vilayetul Timișoara în care este inclus și sandjakul Arad. De acesta aparținea nu doar "întreg comitatul Arad, ce se întindea de la Mureș spre miazănoapte și de la valea șoimușului spre apus, ci și câmpia de nord a comitatului Zărand, întreg comitatul Békés, cu excepția cetății Gyula, și părțile de nord ale comitaului Csongrád (7500 km2)"11. Această măsură este oarecum surprinzătoarte pentru că, în general, otomanii păstrau împărțirea administrativ-teritorială anterioară cuceririi. În 1566, odată cu cucerirea cetății Gyula, Aradul este retrogradat la rangul de nahiye în cadrul sandjakului Gyula care aparține de vilayetul Timișoara. 
    În al doilea rând, zona situată la nord de râul Mureș a fost eliberată de sub otomani cu aproape 20 de ani mai repede decât regiunea Banatului. După pacea de la Karlowitz [1699] regiunea aflată la nord de râul Mureș este încorporată imediat în Ungaria. Administrația comitatensă12 este reintrodusă rapid iar pământul este înapoiat foștilor proprietari. Această politică de "restitutio in integrum" nu va fi niciodată aplicată în Banat. Aici administrația habsburgică va accepta încorporarea regiunii în Ungaria doar după 60 de ani [în 1778-'79] de presiuni continui din partea nobililor maghiari. 
    În al treilea rând, în timp ce comitatul Arad și orașul liber regesc Arad rămân în componența Ungariei, Banatul este condus din nou direct de administrația imperială de la Wien între 4.03.1849 - 27.12.1860, fiind încorporat în Vojvodatu Serbico et Temesiensi Banatu (în limba latină). 
    În al patrulea rând, colonizarea în câmpia Aradului s-a făcut complet diferit decât cea din Banat. Cea mai mare diferență constă în faptul că stăpânii de pământ din Camera Aulică Ungară au constituit agentul colonizator spre deosebire de Banat unde administrația vieneză a organizat recrutarea coloniștilor din vestul Europei, transportul acestora și colonizarea lor în sate constuite special pentru ei. Originea coloniștilor germani din câmpia Aradului nu este foarte bine studiată dar în limbajul lor se regăsesc elemente ale dialectului "Hochdeutsch" ceea ce înseamnă că ei au venit din regiuni diferite decât coloniștii veniți din vestul Europei în Banat. Oricum, doar după al Doilea Război Mondial, germanii de la nord de râul Mureș au început să se considere șvabi. 
    În al cincilea rând, în timp ce orașul Arad se unise deja cu regatul România prin Decretul regal privind ratificarea unirii Transilvaniei cu România din 26.12.1918, armata română intră în Timișoara doar la 3.08.1919. Situația juridică a Banatului va fi clarificată doar prin Tratatul de pace din 4.06.1920 (art. 27, pct. 3) semnat în marele palat Trianon din Versailles, Franța între regatul Ungariei și Puterile Aliate (USA, Marea Britanie, Franța, Italia, Japonia) împreună cu Puterile Asociate (Cehoslovacia, România și regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor) când regiunea este împărțită în 3 părți între: 
-România (2 / 3; 18966 km2; comitatul Temes își pierde partea sudică); 
-regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor (țară cunoscută după 1929 drept Yugoslavia) (1 / 3 din regiune; 18966 km2; aproape întreg comitatul Torontal; numai partea de NE a comitatului este alipită județului Timiș din România) și
-Ungaria (284 km2; zona din jurul orașului Szeged; însemnând 1% din total). 

   Argumentul administrativ13
   Până în 1920, comitatele care formau Banatul (Torontál, Temes, Krassó-Szörény) aveau o formă "pe verticală", întinzându-se fiecare între râul Mureș și Dunăre. Comitatul Arad avea o formă "pe orizontală", având graniță comună pe Mureș cu fiecare dintre cele trei comitate bănățene. Din punct de vedere geografic și istoric, doar regiunea la sud de râul Mureș aparține Banatului. În această situație se află actualul cartier Aradul Nou, fostul sat și comună șvăbească Neuarad14 care a fost fondat în 1720 dar colonizat sistematic doar în 1724 și 1729. Cartierul Aradul Nou este unit de municipiul Arad prin podul Traian, construit în 1906 după un proiect al inginerul reșițean TOTTH Róbert15. Neuarad, un sat bănățean prin excelență, a fost alipit județului Arad doar prin Legea pentru unificarea administrativă promulgată prin Decretul Regal nr. 1972 / 13 iunie 1925 și doar comuniștii au fost aceia care l-au transformat [în anul ?] dintr-o comună cu administrație proprie în simplu cartier al Aradului. 
Tot din 1925 au ajuns să aparțină de Arad și localitățile bănățene: Cruceni, Zădăreni, Șagu, Aluniș, Zăbrani, Tisa Nouă, Frumușeni, Fântânele, Murășel16 / Zsigmondháza, Sânnicolaul Mic17 / Kisszentmiklós. În aceiași situație cu Neuarad / Aradu Nou mai sunt și fostele localități bănățene Zsigmondháza16 / Sigmudshausen / Mureșel și Kisszentmiklós17 / Sân(n)icolaul Mic / Kleinsanktnikolaus care din localități de sine stătătoare vor ajunge și ele cartiere ale municipiului Arad [Zsigmondháza este inclus azi în cartierul Aradul Nou]. 
    În transformările și subordonările administrative din secolul XX se pot găsi germenii rivalității care există azi între Arad și Timișoara, rivalitate care exacerbează mai ales în cadrul întrecerilor sportive. 
Prin Legea Administrativă, publicată în Monitorul Oficial nr. 187 / 14 august 1938, a intervenit o nouă reorganizare a regatului României prin crearea ținuturilor administrative. Astfel, ținutul Timiș, avea reședința la Timișoara și era format din județele: Arad, Caraș, Hunedoara, Severin, Timiș-Torontal. 
Prin Decretul Lege nr. 228 / 23 ianuarie 1942 se prevede a nouă împărțire administrativ-teritorială a regatului României în 44 de județe și municipiul București. Reapare județul Arad și județul Timiș-Torontal. 
Prin Legea nr. 5 / 6 septembrie 1950, România este împărțită, după modelul sovietic, în regiuni / raioane / orașe / comune / sate. Există separat regiunea Arad (cu raioanele Arad, Criș, Ineu, Gurahonț, Lipova) și regiunea Timișoara (cu raioanele Deta, Lugoj, Sânnicolau Mare, Timișoara). Timișoara era unul dintre orașele de subordonare republicană iar Aradul era doar un oraș de subordonare raională. Cu această ocazie, comuniștii împing mai spre sud partea sudică a regiunii Arad. Astfel, de exemplu, Vinga și Lipova, care până atunci fuseseră legate întotdeauna de Timișoara vor fi alipite la regiunea Arad unde vor și rămâne în ciuda tuturor viitoarelor modificări administrative. Tot de atunci au ajuns să aparțină de Arad și localitățile bănățene: Secusigiu, Munar, Satu Mare de Timiș, Sânpetru German, Felnac, Călugăreni, Bodrogu Nou, Mailat, Mănăștur, Hunedoara Timișanâ, Firiteaz, Fiscut, Neudorf, Chesinș, Băile Lipova, Șiștarovăț, Cuveșdia, Usasău, Varnița, Labașinț, Părtiș, Dorgoș, Chelmac, Belotinț. 
Decretul nr. 331 / 19 septembrie 1952 nu modifică substanțial situația în această parte a țării. Doar raionul Sânnicolau Mare apare ca parte componentă a regiunii Arad. 
Modificări substanțiale au loc însă la 10 ianuarie 1956 când, în baza Decretului nr. 12, regiunea Arad se desființează iar raioanele ei componente trec în componența regiunilor limitrofe Oradea și Timișoara. Astfel, raionul Arad, cu reședința în orașul Arad, trece în subordonarea regiunii Timișoara. 
Legea nr. 3 / 24 decembrie 1960 schimbă denumirea regiunii Timișoara în regiunea Banat iar Aradul și Timișoara sunt ambele orașe regionale ale regiunii. 
Situația se menține până la data de 17 februarie 1968 când, prin adoptarea Legii nr. 2, teritoriul României este reorganizat în județe, orașe și comune. Astfel, reapare județul Arad cu reședința în municipiul Arad și județul Timiș cu reședința în municipiul Timișoara. Această situație se perpetuează și azi. 
   Faptul că mai multe cartiere ale actualului municipiu Arad aparțin de Banat, fiind la sud de râul Mureș, nu implică faptul că și municipiul Arad aparține18 de regiunea Banat în totalitatea sa. Și aceasta pentru că nu există o tradiție istorică (cetatea Aradului și orașul vechi sunt la nord de râul Mureș) care să susțină o astfel de aserțiune. 

    În final să mai spunem doar că, oricum, arădenii nu se consideră bănățeni precum nici locuitorii Banatului și nici timișorenii nu-i consideră pe arădeni a fi bănățeni. Iar un derbi al Banatului la fotbal poate fi doar meciul Poli Timișoara - FCM Reșita. 

   Timișoara
   18.11.2006
 

   P.S. Pentru amănunte despre autor -i.e. Sorin FORȚIU- consultați "Who's who în România", ediție princeps, Editura Pegasus Press, București, 2002, 736 pagini, ISBN 973-85848-0-9; pagina 237.
.......................................

   NOTE:
* Aparțineverb intranzitiv [Atestare: Bogdan Petriceicu HASDEU, Istoria Critică a românilor. Pamântul țărei românești, vol. I-II, București, Imprimeria statului și Tipografia Antoniu Mănescu, 1875, p. 3 / Prezentul indicativ: aparțin, (învechit) ~țiu / Etimologie: (limba) franceză appartenir] 1 A ține de cineva sau de ceva. 2 A fi proprietatea cuiva. 3 (Figurat) A se cuveni. 4 A fi în sarcina cuiva. 5 A face parte din ... 
[apud "Micul dicționar academic (MDA)", volumul I, Literele A-C, Academia Română Institutul de lingvistică "Iorgu Iordan-Al. Rosetti", Editura Univers Enciclopedic, București, 2001, 776 pagini, ISBN 973-8240-69-7; p. 100]
1. 2006. 
2. dar și pe Web Site-ul conex violamania.ro din 11-12.11.2006 ori pe forumuri sportive
3. Tot despre "derbiul Banatului" scrie și Radu Voicescu pe Web Site-ul "Fotbal Minut Cu Minut" la 12.11.2006. 
4. Conferențiar univ. dr. Marius BIZEREA, Banatul, ca unitate și individualitatea istorico-geografică în cadrul pământului locuit de români, în Tibiscus - Etnografie, revista anuală editată de Muzeul Banatului, Timișoara, 1975, 290 pagini; p. 7-25. 
5. Marina LUPAȘ-VLASIU, Aspecte din istoria Transilvaniei (ediția a II-a), editura România Press, București, 2001, 320 pagini, ISBN 973-8236-06-1; p. 10. 
6. Ioan SLAVICI, Românii din Ardeal, București, 1912, p. 23-24. 
7. în mod normal ungurean înseamnă, mai nou, român din Transilvania dar aici are înțeles de român din părțile ungurești, adică din Partium. 
8. Radna este o localitate la nord de râul Mureș iar Lipova la sud de același râu. Cele două localități sunt unite de un pod. Azi, Lipova, Radna și satul Șoimoș formează orașul Lipova. 
9. Ioan SLAVICI numește greșit graiul din bazinul Crișurilor moldovenesc. În fapt, este vorba de graiul crișenesc.
10. 2/3 din Banatul istoric. 
11. Cristina FENEȘAN, Cultura otomană a vilayetului Timișoara (1552-1716), Editura de Vest, Timișoara, 2004, 263 pagini, ISBN 973-36-0388-0; p. 39. 
12. între 1699 - 1741/29.10.1750 a existat o graniță militară pe râul Mureș compusă din 24 de sate și aproximativ 9000 de grăniceri, în majoritate sârbi. Aceștia, după ce granița militară a fost desființată, vor emigra în Rusia între 1750-'60. 
13. Pentru documentare au fost consultate lucrările lui Valeriu URECHE: 
-Administrația județului Timiș la 30 de ani (1968-1998), Editura Augusta, Timișoara, 1998, 300 pagini, ISBN 973-8481-3-3. 
-Organizarea administrativ-teritorială a României 1918-1999, Editura Augusta, Timișoara, 2000, 512 pagini, ISBN 973-8039-71-1. 
14. Aradu(l) Nou sau Neuarad, Neiarad [în germană] ori Ujarad, Uj Arad [în maghiară], Neo Aradinum [în latină] a fost un sat eminamente șvăbesc fondat în 1720 dar colonizat sistematic doar în 1724 și 1729. 
15. * 1856-'57; † 30.05.1913, Budapest. 
16. Localitate fondată înainte de 1815. Azi localitatea este inclusă în cartierul Aradu(l) Nou.
Românește: Mureșel, Murășel, Jigmondhaz, Schela;
Ungurește: Zsigmondháza, Kiszsigmondháza, Nagyzsigmondháza, Zsigmondház;
Germană: Siegmundshausen, Sigmudshausen.
17. Prima mențiune documentară în 1471, recolonizat după 1789. 
18. Am întâlnit des opinia că municipiul Arad aparține de Crișana. Fals! Aradul aparține doar de Câmpia Aradului, care este o subunitate a Câmpiei de Vest (așa se numește Câmpia Tiszei în România) definită de râurile Mureș la sud - Crișu Alb la nord - granița cu Ungaria la vest - Munții Zarandului la est. Iar câmpia Aradului este o zonă tampon între Crișana și Banat. În limba germană zona se numește Arader Land (ținutul arădean, regiunea Aradului).  

Material preluat de pe www.banat.ro
_________________________________________________________________________

top



Copyright © 2006- Proiectul Rastko Romania. All rights reserved.