Enciclopedia Banatului

Български English Français Deutsch  Magyar Română Српски 

BANATERRA (română)

Site-uri partenere

Copyright © 2006-2015. Asociatia Banaterra. Toate drepturile rezervate.

Băluţescu, Ramona - Parintele renegat, cu cei treizeci de bunici ai sai

 

Fostul senator Ioan Marcu are si el parte de linistea locului

Zice : "Glimboca". Ma gandesc : "Parca ar injura pamantul. Parca ar da cu bulgari dupa cineva". Trebuie sa ajung la el, la Glimboca. E preot, un preot mai ciudat, are o casa de batrani, o casa de batrani mai ciudata. Intr-un loc care suna de parca te-ar injura pamantul. Si totusi, dupa ce ajung acolo, pare una dintre cele mai binecuvantate alcatuiri facute de om pentru om. Avand alaturi, sau deasupra, sau pe o laterala, sau, oricum, pe undeva foarte intim, acolo, si dragostea de semen, intru Christos.
Ei vin cu cate o boccea
Sageata albastra tasneste intre Lugoj si Caransebes, glontul argintiu pe patru roti ce merge in paralel cu noi, pe sosea, nu tine pasul, campia creste, se inalta, se valureste a deal ca apa dintr-un lac atins de vant.
Mai mergem o vreme, din Caransebes, trecem ape si sate cu berze si, candva, facem stanga si dupa inca putin, ajungem in fata unor acareturi ca dintr-un alt film, si totul arata, in soarele serii, de parca ar fi un hotel elegant crescut la colt de mare calda si fara furtuni. E prea mult de patruns cu prima privire, cladirile in U cu camerele oamenilor care vin aici ca ultima solutie, bisericuta de lemn din fata, unda apei unde e semn ca primavara infloresc irisi galbeni de iaz, aleile ingrijite, vapsalite, intesate cu flori mandre, pe care o mica armata de oameni tocmai le uda, ca totul sa fie in ordine, in matca sa, in acest colt de paradis.
Batrani fara capatai vin aici, vin cu o boccea sau cu un dulap-amintire, vin si nu stiu la ce vin, dar ce mai conteaza cat timp mai poti sa "vii" la ceva, viu fiind, inainte de drumul mare, cel cu intuneric la capat. Vin si nu stiu la ce vin, resemnati, si gasesc ce nici n-au avut, de atata vreme, si ce e asa greu, in amurg, sa speri ca-ti mai creste, gen coada la o soparla bolnava, calcata de viata : gasesc o familie. Pentru ca preotul Nicolae Radulescu, parintele locului, e cel care a ridicat totul din pamant, stiind sa ia ajutor de unde i s-a parut ca e bine, reusind sa pareze bete in roata, ce i se puneau, acolo unde a vazut ca e rau.
S-a apucat sa se tina de coada unui vis, parintele Radulescu, si uite ca l-a dus pana la capat, desi, cand lucrezi pentru binele aproapelui tau, e greu sa spui unde e capatul si daca ceva e gata. Nu este preotul caruia sa-i fi crescut sutana pe el ca o a doua piele. Pune mana si ajuta la munca, pentru ca altfel nu s-ar putea. Pentru ca are gospodarie grea de dus, 30 de bunici si bunicute, si asta inseamna guri de hranit, oameni de ingrijit. N-a crezut nici sotia lui in ideea asta, a trebuit sa vada gropi sapate, ziduri ce cresc si abia atunci... Un singur om a crezut in visul lui - spune parintele Radulescu - parintele Teofil, de la Sambata de Sus. Care i-a zis : "Parinte, fa lacul, ca broaste vor veni". Si dupa o vreme i-a mai spus : "Daca e gand de la Dumnezeu, se va implini, de nu, se va prabusi". Si a mai fost cineva care l-a ajutat mult : cel care, pe atunci, era primar in Glimboca, actualul primar din Otelu Rosu, Iancu Simion Simi. El a donat si clopotele de la bisericuta. Si inca cineva, fara de care aici nu ar fi nimic, dar nu un om, ci un grup de prieteni, acum : Crucea Rosie Malteza.
Renegatul Caransebesului, parintele bunicilor de la Glimboca
A facut parintele ce a facut aici, pe glambul asta - pentru ca aflu ca "glamb" inseamna damb de pamant, un fel de deal - si mai degraba l-au ajutat strainii decat ai lui, si cand a fost spre gata, au mai fost si incercari de a se insuruba straini (si nu de neam) in varful cinstirii, cerand lauda pentru lucrul facut de omul locului. Si-n mai 2008 a plecat parintele din parohia lui, unde facuse biserica mandra si fusese iubit de enoriasi, sa nu mai tina de Episcopia Caransebesului, care il sicana, si de episcopul Lucian Mic. "El nu a inteles niciodata ce facem noi aici. Acum sunt angajatul Mitropoliei Banatului. Daca nu era intelepciunea Inaltului, eram de mult timp imprastiati", spune parintele. Iar Inaltul invocat, Inalt Prea Sfintia Sa Nicolae, Mitropolitul Banatului, afirma despre casa de batrani de la Glimboca : "Este un lucru foarte bun cel care se intampla acolo si ii multumesc parintelui pentru ce face pentru oamenii din jurul sau".
Mai zice parintele Radulescu, preotul renegat de cei de la Caransebes : "Indiferent ce cred unii sau altii, aici nu va fi niciodata altceva decat casa de batrani si o manastire".
Si n-a fost usor. Era sunat pentru maramuresenii pe care ii avea la munca - sau dormeau pe pod si ii vana Politia, sau erau prin lac, sa prinda pesti -, si care, la 70 de oameni, beau 60 de litri de spirtoase pe seara... "Am inceput cu o groapa mare, o tabla deasupra si o oala la care fierbeam mancare pentru muncitori", isi aminteste parintele Radulescu.
"Dumnezeu nu se obtine cu forta"
La centrul de la Glimboca stau si maicile Adriana si Anastasia, precum si duhovnicii Neofit si Nicodim. Dar asta nu inseamna ca cei care vin aici trebuie sa fie ortodocsi si sa mearga la slujbele bisericutei, sau sa tina posturile pe care le respecta fetele bisericesti de aici. Nimeni nu ii intreaba pe oameni ce sunt, ca si confesiune, atunci cand vin. Important e ca ai in fata un om in nevoie, un om care nu are altundeva unde sa mearga. "Din 30 nu stiu daca vin zece batrani la slujba. Noi nu conditionam primirea lor aici. Dumnezeu nu se obtine cu forta", mai aflu. Mi se pare foarte cinstit, asa.
Aici e tanti Sofia, de 99 de ani, copilul ei a murit la 75 de ani si sotul ei, preot, a murit si el si ea poate povesti cum l-a cunoscut pe Iorga in tinerete. E tanti Silvia, cu cinci copii, dintre care nici unul nu o mai cauta. E nenea Dumitru, din Giroc, care, la 70 de ani trecuti a fost dat afara din casa de nevasta, si ea trecuta de 70, care s-a incurcat cu argatul, de 45 de ani. E tanti Maria, care a fost calugarita pana prin anii '50, care a fost alungata din manastire cand cu prigoana generala, a stat la un frate si apoi a trebuit sa plece si de acolo. E nenea Nicu, care a facut un anevrism vascular-cerebral in Spania, la munca, iar familia l-a renegat, dupa ce nu a mai putut munci ca pana atunci. E Silvia din Glimboca care, ani si ani, a dormit in cimitir, iarna avand drept acoperamant un brad si ca ajutor o galeata in care isi facea putin foc...
De la Senat, la azilul de batrani
Pe langa toti acestia mai e si fostul senator al partidului Romania Mare, Ioan Marcu, care a fost, cu cativa ani in urma, evacuat din vila pe care o avea in Timisoara, pe bulevardul C.D. Loga, in care statea, dupa ce suferise si el un anevrism vascular-cerebral. Marcu e la Glimboca de cateva saptamani, pentru ca nici pe el nu il poate tine fiul. A venit cu o singura plasa. Ma uit la el, cum se plimba seara, cum se plimba dimineata. Vad un om linistit, seren. Nimic din vehementa omului politic din trecut. Pare chiar un posibil interlocutor placut, pentru serile de povesti de la caminul de batrani, desi el nici nu e ceea ce s-ar chema batran...
"Nu aveam batrani care aveau ceva de adus cu ei"
Centrul are o capacitate de 80 de persoane dar, pentru acest moment, dat fiind ca se merge pe autogospodarire si, desi exista porci si vaci si oi si iepuri si multe altele, in "ferma proprie", uleiul e scump, orezul e scump, o mie de alte lucruri marunte sunt scumpe si ele, asa ca deocamdata doar 30 de batrani au casa aici. Dar aici exista pentru ei si cabinet medical, si zona pentru gimnastica, si biblioteca, si multe altele, si, din tot ce exista pentru ei, se mai pot organiza conferinte, tabere, intalniri, si candva vor fi mai multi bani si alti batrani vor fi invitati sa se alature celor existenti, la Glimboca. "De obicei, nu aveam batrani care aveau ceva de adus cu ei", spune parintele. "Noi le dam tot, haine, medicamente, mancare, ii ajutam cu tot ce putem ca sa fim toti ca intr-o familie". Au avut si persoane care au decedat, de la deschidere, din 2007, si pana acum. Unul dintre ei era un batran cu cancer la ureche, din Arad. Vecinul lui de camera a sunat la fosta sotie a omului, sa ii spuna ca e pe moarte, dar femeia nu s-a deranjat...
Eu plec, mai am treburi grele de cercetat in zona asta, batranii raman, parintele ramane, pentru el nu e o excursie de voie, nu e ca o tabara care se termina si apoi trimiti toata lumea acasa si iti vezi si tu de ale tale : pentru toti oamenii astia aici este casa, altceva nu exista, afara e haos, ticalosie si, eventual, un loc intr-un cimitir cu un pamant care nici pe-ala nu stii cine l-a sfintit, si ce porunci de sus strivite de lacomie umana a lasat in spate inainte de a ridica ochii si mana pe ce e in jur si nu i-a crescut in batatura sau in buzunar. Lumea e rea. Dar la Glimboca este un fel de oaza impotriva raului.
________________________
Timpolis 10-13 iulie 2008

Imagine aleatoare

Sondaj

Sondaj de opinie privind interesul față de istoria recentă a Banatului (1938-1956) - Posibile titluri de cărți:
Română
  • 2196 imagini
  • 4170 articole

Display Pagerank