Enciclopedia Banatului

Български English Français Deutsch  Magyar Română Српски 

BANATERRA (română)

Site-uri partenere

Copyright © 2006-2015. Asociatia Banaterra. Toate drepturile rezervate.

Băluţescu, Ramona - Început de toamnă în Parţa

 

Crucea din legenda
Nu toamna astronomica, ce incepe anul acesta la 23 septembrie este cea care iti spune ca participi la un prag autumnal, ci frunzele rasucite si ingalbenite ale castanilor, iarba palita fara sanse de revenire, cuiburile de berze care nu mai au locuitori si, daca toate acestea nu ne-au ajuns, atunci, ei bine, chiar si data din calendar : 1 septembrie. Este un inceput de toamna pe care il vedem si in Parta - caci altfel vezi succesiunea anotimpurilor in oras si altfel atunci cand intamplarea te duce pe drumurile judetului, printre ierburi inalte care se trec si pe langa fructe care rup copacii si care se cer culese deja de ceva vreme.
Care ar fi lucrurile pe care le poate consemna vizitatorul Partei, acum, la un inceput de toamna? In primul rand, ar fi locul sapaturilor care aduc de ani si ani de zile arheologii aproape de comuna, pentru a mai dezlega cate unul dintre misterele asezarii neolitice care exista pe ceea ce este acum malul Timisului. Dar anul acesta locul este mofturos : oricat batem la pas, cu masina, malul, situl arheologic nu se arata privirilor. In localitate, oamenii ma consoleaza, spunand ca Timisul a iesit din matca si mai apoi au crescut ierburi si multe locuri au fost acoperite de vegetatie. Slaba consolare... Dar asta e : probabil la un loc unde este inmagazinata o doza mare de istorie nu trebuie sa mergi cu masina, ci mai degraba il vei gasi trudind, pe jos, batand cu pasul pe firul raului.
Mai am ceva de gasit, si daca nici acest lucru nu vrea sa se arate, atunci am sa proclam ziua asta una "cu rosu in calendar", dar nu din cauza ca ar fi vreo sarbatoare, ci pentru nenorocul ei in ceea ce priveste lucrurile ascunse. Este vorba despre o piatra de mormant cu care se lauda partanii vizitatorilor, zicand ca ar fi de pe la anul 800. Este pe undeva prin cimitirul catolic.
E timpul ca treaba asta cu misterul partanilor, care spun ca au o cruce de la anul 800, sa fie cercetata putin. Asa ca macar o poza se poate face, urmand ca persoane avizate sa se ocupe, ulterior, de trasul concluziilor. Merg in cimitir cu viceprimarul Ioan Dunca, ce este si preot greco-catolic. Cum "unitii" sau greco-catolicii au cimitirul putin mai incolo de locul in care ne aflam, nu ii iau in nume de rau vicelui ca nu stie unde e crucea respectiva, mai ales ca nici nu a copilarit in Banat. O iau printre cruci cu nume maghiare si germane, ale locuitorilor de demult ai asezarii, dar crucea pe care o caut nu o vad. Citesc nume si ani pe crucile aliniate si putin scorojite de timp, pe care scrie cu litere gotice sau cu diacritice maghiare. Nici una nu are ca an al mortii nici macar ceva care sa inceapa cu 1800...
Si totusi, crucea respectiva exista. Ultima mea oprire se intampla exact langa ea, la mai putin de trei metri, atata doar ca un nuc cu multe tulpini crescute de la o fosta baza o acoperea in intregime. Dar ma ajuta un localnic care tocmai aranja un mormant, sugerand sa cautam in nuc. Literalmente rascolim in nuc care, in locul respectiv, se prezinta sub forma de tufa, si gasesc celebrul "an 800". Atata doar ca... de data asta analizez atent detaliile : chestia cu 800 nu are cum sa fie an din cateva motive. In primul rand ca ungurii au ajuns in zona mai tarziu si apoi doar pe la anul 1000 au fost crestinati de catre Szent István, adica Sfantul Stefan al lor. Apoi ca se vede pe piatra crucii ca e sfaramicioasa si ca n-ar fi rezistat 1.200 de ani. Apoi ca (si poate acesta ar fi trebuit sa fie primul argument) l-am vizitat, inainte de a merge in cimitir, si pe preotul ortodox Dorel Petcu, nascut aici si cu stramosi partani, care ne-a spus ca stie de legenda crucii, dar ca cimitirul de acolo a fost fondat in 1910, cand s-a hotarat parasirea celui de dinainte, aflat pe alt loc, si devenit neincapator.
Cine stie ce vrea sa spuna textul respectiv cu numarul 800... Cuvintele sunt sterse in parte. Vad numele maghiar, vad substantive ca viata, nastere, casatorie, moarte. Dar mai apare si "71 év", deci era cineva care a murit in al 71-lea an de viata. Si totusi, un mister cred ca exista in legatura cu crucea ascunsa in lastarii de nuc : rastignitul de pe aceasta cruce nu este tocmai o imagine la care te-ai astepta.
Cartierul ce asteapta vremuri mai bune
Dupa ce am bifat treaba cu crucea care le antrenase partanilor nevoia de a crea legende, trecem la ceva mai apropiat de anii nostri. Una dintre realizarile celor de la Primaria comunei este nasterea, macar pe planseta, a unui nou cartier al Partei, in care sa se poata muta, in curand, tinerii din comuna si persoanele defavorizate, adica ceea ce s-ar numi "cazurile sociale". Au fost create 140 de parcele de pamant. Dintre cei care au primit acest pamant, primul a si apucat sa lucreze la viitoarea casa. Deocamdata, exista in locul respectiv doar gardul care imprejmuieste terenul primit, o rulota in care sta cel care pazeste locul si primele gramezi de nisip si pamant, care arata ca acolo se intampla ceva. Mai vezi un butoi albastru suspendat, care foloseste probabil la racorirea celor care au inceput sa cresteze pamantul pentru a ridica viitoarea casa.
Pamantul acesta a fost obtinut prin trecerea in intravilan a unui teren folosit ca islaz. Nu ca ar avea vacile de ce plange, pentru ca loc este, slava Domnului, si pentru ele. Dar zona aceasta este indeajuns de aproape de Timis, ceea ce ar putea ridica diverse prilejuri de temere celor care urmeaza sa construiasca aici. Dar tocmai pentru ca Timisul a avut toane, in ultimii ani, cei de la Apele Romane au demarat o lucrare de consolidare a malului Timisului, partea spre centrul comunei, care i-ar putea linisti pe cei care sunt mai prevazatori. Chiar in ziua vizitei noastre, utilajele duduiau de zor, trebaluind printre bucati mari de piatra.
In zona unde a fost masurat si parcelat pamantul pentru case, terenul se vinde cu 15 - 20 de euro/metrul patrat, ceea ce inseamna ca parcelele respective nu sunt tocmai de lepadat. Dar cei care le-au primit nu pot sa le instraineze - mai mult, trebuie sa demareze lucrarile pentru noua lor casa in mai putin de doi ani de cand au primit terenul. Cu toate ca au avut aproape un an la dispozitie, de cand au pamantul pe mana, cei care urmeaza sa fie locuitori ai noului cartier nu par sa se grabeasca si sa inceapa constructiile, cu exceptia "pionierului", a celui care are primul lot imprejmuit. Cine stie, poate tot recesiunea e de vina...
Caminul Cultural rade in soare
Ultimul loc in care ajungem in vizita noastra de inceput de toamna in Parta este Caminul Cultural. Daca e sa ne aducem aminte de felul in care arata aceasta cladire in anii trecuti, probabil ca imaginea nu ar face nota contrastanta fata de cele mai multe camine culturale din judet : o cladire igrasioasa, cu becuri chioare, in care, odata nimerit, aveai senzatia ca pana si peretii isi cer scuze pentru aspectul dezolant pe care il au. Dar iata ca partanii s-au mobilizat si, in ultimii doi ani, au rupt sapte miliarde de lei de la bugetul local, transformand cladirea cea plouata in una care rade la soare. Cu adevarat, e greu de recunoscut ca te afli in fata aceluiasi loc ca pana acum cativa ani.
Il intreb pe viceprimarul Dunca ce se mai intampla in acest camin, atat de mult schimbat. Spune ca aici se tin serbarile celor de la scoala, la sfarsit si inceput de an scolar, mai ales daca e timpul ploios. Ca exista o sala mai mica pentru echipa de dansuri a scolii, care tot aici da si spectacole. Si ca se mai tin nunti, botezuri si alte evenimente care implica o masa mai mare de oameni. Dintre lucrurile mai neobisnuite care au avut loc in aceasta cladire isi aduce aminte vicele de o trupa de circ de la Bucuresti care a dat aici reprezentatii. "Vreo patru scalambai pentru copii" - mormaie viceprimarul, si brusc am senzatia ca nu e cel mai mare fan al spectacolelor de acest gen.
Cladirea pe care iti vine sa o numesti "cea noua" are incalzire centrala, este muiata in termopane si are fatadele refacute complet, s-a pus faianta, gresie. Ultimele retusuri mai trebuie sa se intample si, in curand, cladirea va fi data in folosinta cu noua sa fata.
In drum spre centrul comunei, acolo unde incepe si se sfarseste drumul unui vizitator care vrea sa lucreze cat de cat organizat, calea ne este taiata de un "sarpe" care nu se mai termina, de parca ar fi fluierat cineva momentul in care sa porneasca aceasta curgere de film cu Stan si Bran : multi oameni poarta o teava imensa, sau ceva care arata a teava, dar este facuta dintr-un material foarte usor, pentru ca povestea se intinde pe zeci de metri, capetele "sarpelui" fiind innadite din loc in loc. E canalizarea pentru apa, oamenii ridica binevoitori burta "sarpelui" pana trecem cu masina pe sub ea.
Se lucreaza in Parta... Chiar daca este una dintre cele mai noi comune ale judetului, ambitia este de a le prinde din urma pe celelalte. Dar este intotdeauna timp si pentru a duce mai departe o legenda, chiar daca nu e fondata.
 
„Timpolis“ 6 septembrie 2009

Imagine aleatoare

Satchinez - Biserica ortodoxă română Sfântul Dimitrie

Sondaj

Sondaj de opinie privind interesul față de istoria recentă a Banatului (1938-1956) - Posibile titluri de cărți:
Română
  • 2196 imagini
  • 4170 articole

Display Pagerank