HERCULANE ARC PESTE TIMP 1896 – 2006*
La sfârşitul sec. XIX, Băile Herculane era o staţiune consacrată pe plan internaţional, devenind o destinaţie solicitată atât de oamenii simpli, care-şi căutau leacul pentru bolile de care sufereau, cât şi de mari personalităţi politice ale vremii care găseau aici locul ideal atât pentru întâlniri de stat cât şi pentru relaxare şi tratament.
Pavilioanele din jurul statuii lui Hercules, construite încă din prima jumătate a sec. XIX, precum şi cel de-al doilea ansamblu arhitectonic monumental, alcătuit din clădirea Casinoului, Băile Imperiale Austriece, hotelurile Franz Iosif (Decebal) şi Carol (Traian), finalizate spre sfârşitul sec. XIX, conturau Centrul Imperial Istoric, ale cărei dotări edilitare rivalizau cu cele ale celor mai moderne staţiuni balneare din Europa.
În anul 1879 se finalizează construcţia gării din Băile Herculane, edificiu care, prin originalitatea şi eleganţa stilului arhitectonic, îşi păstrează până în zilele noastre, locul printre cele mai frumoase edificii de acest gen, din ţară. Astfel, staţiunea de pe Valea Cernei, a devenit accesibilă şi pe calea ferată, în afara căilor rutiere şi fluviale (aflându-se la o distanţă de numai 20 de km de portul Orşova) deja existente.
În anul 1893 se construieşte uzina electrică, aflată în amonte de Hotelul Roman de astăzi, lângă podul de peste Cerna, staţiunea numărându-se astfel printre primele localităţi iluminate electric, din ţările române.
Bineînţeles că principala atracţie turistică, cea care a dus faima staţiunii peste hotare, o constituiau atunci, ca şi acum, miraculoasele ape termominerale, cunoscute şi utilizate încă de pe vremea cuceririi Daciei de către romani, Băile Herculane, atestată documentar din anul 153 d. C., fiind cea mai veche staţiune balneară din ţară şi una dintre cele mai vechi din lume. Deşi nu există dovezi materiale, se presupune că strămoşii noştri daci cunoşteau şi utilizau efectul terapeutic al apelor termominerale din zonă, prin îmbăierea în aşa-numitele „gropane”, care colectau apa izvoarelor termale aflate pe malul Cernei. Chiar şi-n zilele noastre se pot vedea oameni, care, fie iarnă, fie vară, fie noapte, fie zi, preferă această formă de tratament în natură, sub cerul liber.
După cum scria dr. G.Vuia în gazeta Transilvania, din anul 1900: „Mult timp înainte de a fi fost analizate apele de aici şi de a fi fost recomandate de vre-un medic, izvoarele erau deja botezate de popor: baia de picioare, baia de ochi, baia de răni, baia de friguri, etc.”
Începând cu ultimele decenii ale sec. XIX, o serie de oameni de ştiinţă au venit la Băile Herculane să studieze caracteristicile apelor termale de la Băile Herculane. Astfel, în 1871, a apărut lucrarea doctorului A. Popoviciu, „Băile lui Ercule sau scaldele de le Meedia”, lucrare importantă, datorită amploarei descrierii făcute proprietăţilor fizico-chimice ale apelor din staţiune. De altfel, în următoarele decenii, mai bine de 30 de specialişti au avut ca obiect de cercetare miraculoasele ape termale de pe Valea Cernei, aducându-şi o contribuţie importantă la descifrarea efectului tămăduitor al apelor termominerale de pe Valea Cernei.
Deşi era încă o staţiune cu activitate sezonieră, în anul 1895, Băile Herculane înregistrează un record pentru acea vreme, de 10.440 vizitatori. Ofiţeri, ţărani, salariaţi, vizitatori bolnavi sau convalescenţi, atât din ţările române cât şi din toate colţurile Europei, odată cu sosirea primăverii se grăbeau să găsească un loc în renumita staţiune de pe Valea Cernei. Aşa cum consemnează cronicarii vremii era un privilegiu să beneficiezi de un sejur la Herculane, pentru care se dădeau bani grei, chiar aur.
Numărul vizitatorilor a crescut, datorită gradului de confort şi serviciilor la nivel european: camere elegante, băi luxoase, bine înzestrate, posibilităţi de distracţie şi agrement. Începând cu anii 1864 – 1865, funcţionau, în cadrul complexului Casino, salonul de cură cu săli de distracţie (bacara, chemin de fer, ruletă, etc.), cafeneaua, ospătăria şi bazarul-terasă care constituiau un veritabil pol de atracţie pentru lumea mondenă din acea perioadă, vizitatorii găsind aici un excelent prilej de distracţie şi agrement. Salutul roman „SALUTI ET LAETITAE” („Sănătate şi Bucurie), inscripţionat pe frontispiciul clădirii, arăta menirea acestui loc, de a lecui prin puterea veseliei.
La toate aceste atracţii se adaogă cadrul natural deosebit de pitoresc al staţiunii, cu păduri seculare de brazi, pini, stejari şi arini, la adăpost de vânturi puternice, prin munţii din jur, cu un climat cu acţiune calmantă, de cruţare, cu influenţe submediteraneene. Traseele de drumeţie din jurul staţiunii, amenajate cu foişoare şi băncuţe pentru odihnă, frumuseţea peisajului precum şi aerul proaspăt şi curat, cu o puternică concentrare de ioni negativi, ofereau condiţii excelente pentru relaxare, refacerea forţelor fizice şi intelectuale ale vizitatorilor. Este binecunoscut faptul că împărăteasă Elisabeta (sau Sisi, cum mai era cunoscută) era îndrăgostită de aceste locuri, fiind oaspetele staţiunii de cinci ori, ultima dată, în anul 1896, împreună cu soţul ei, împăratul Franz Iosif. Fiind pasionată de frumuseţile naturii, împărătesei îi plăcea să se plimbe pe traseele din jurul staţiunii, însoţită numai de o doamnă de onoare şi de o călăuză locală. În timpul sejurului ei din anul 1887, petrecut la vila care-i poartă numele, din Băile Herculane, se întâlneşte cu regele Carol I al României şi cu soţia acestuia, regina Elisabeta (cunoscută sub pseudonimul de Carmen Sylva), găzduiţi la vila Franz Iosif (actualmente, Hotelul Decebal).
Dezvoltarea la care ajunsese staţiunea în acea perioadă, precum şi renumele dobândit, explică interesul pe care-l manifestau suveranii vremii nu numai de a vizita Băile Herculane ci şi de a beneficia de efectul curativ al apelor termominerale.
În acest context, nu este de mirare faptul că în anul 1896, trei personalităţi politice importante ale vremii, împăratul Austro-Ungariei, Franz-Iosif, regele Carol I, al României şi regele Alexandru I al Serbiei şi-au dat acordul pentru a se întâlni la Băile Herculane şi pentru a avea loc, la Salonul de cură din cadrul complexului Casino, prânzul oficial, de gală, cu ocazia festivităţilor de deschidere a canalului navigabil Porţile de Fier. Aşa cum consemnează cronicile vremii ”La ora 6, s-a ţinut prânzul în elegantul salon de cură, participând suitele, diplomaţii, miniştrii, înalţi demnitari bisericeşti…cam 120 de persoane”.
S-au făcut pregătiri mari pentru această festivitate, staţiunea a fost frumos împodobită şi 300 de trăsuri au fost puse la dispoziţia publicului. S-au ţinut toasturi care marcau importanţa evenimentului şi al întâlnirii, pentru relaţiile dintre cele trei ţări.
Suveranii au venit, s-au întâlnit, au toastat şi au plecat, fiecare spre capitala ţării sale. Au rămas însă, în mintea şi sufletul oamenilor, imaginea unei staţiuni, Băile Herculane, cu vocaţie internaţională, aflată în plină dezvoltare, precum şi celebrele cuvinte ale împăratului Franz – Iosif:
„Acum, în această vale a Cernei, există cea mai frumoasă staţiune de pe continent”.
ing. Dorin Bălteanu
Băile Herculane
*Textul reprezintă rezumatul cărţii „Herculane – arc peste timp. 1896 -2006. Turism şi istorie la Băile Herculane” autor Dorin Bălteanu, 2007, Editura Info Craiova.
HERCULANE- BRIDGE IN TIME 1896 – 2006*
At the end of the XIXth century, Băile Herculane was a famous resort, known all over the world; it had become a place where both common people, who were looking for cure for their diseases, and famous politicians of those times, who came there for state meetings or for a relaxing time and spa came all the time.
The pavilions around the statue of Hercules, built in the first half of the XIXth century, and the second architectonic complex, made up of the buildings of the Casino, of the Imperial Austrian Baths, of the Franz Iosif (Decebal) and Carol I (Trajan) Hotels, finished at the end of the XIXth century made up the Imperial Historical Centre: these buildings had town endowment which could compete with those of the most modern spas in Europe.
In 1878 the building of Băile Herculane’s railway station is finished: this is one of the most beautiful railway stations in the country due to its originality and elegance of the architectonic style.Thus, the resort on the Valley of Cerna has become accessible due to the railway, besides the terrestrial and the river ways ( lying at 20’s km distance of the harbour Orsova), which had already been built.
In 1893, the power station was built, being situated upstream the Roman Hotel, near the bridge over the Cerna, thus the resort becoming one of the first inhabited places in Romania, electrically enlighted.
The main touristic attraction, the one which made the resort famous all over the world has been the miraculous thermo-mineral waters, known and used since the conquest of Dacia by the Romans. Băile Herculane was certified in 153 A.D. and is one of the most ancient spa in the world.Although, there is no evidence, it is supposed that our Dacian ancestors were aware of the healing properties of the thermo-mineral waters in the area and used them by bathing in the so-called “pulls”, in which the water of the thermal springs was collected. Even nowadays, one can see people who prefer this kind of treatment, in nature, both in the winter time and in the summer time, or during the day, or the night.
Doctor G. Vuia wrote in the newspaper “Transilvania”, in 1900: “Long before the waters being analized and recommanded by any doctor, the springs had already been called by the people “ the bath for feet”, “ the bath for eyes”, “ the bath for injuries”, “the bath for cold”, a.s.o.
Starting with the last decade of the XIXth century, a lot of scientists have come to Herculane to study the properties of the thermal waters. Thus, in 1871 the paper of doctor A. Popoviciu was published and it was called “ Ercule’s Baths or The Bath in Meedia”; it is an important work due to the large description of the physico-chemical properties of the local waters. In the next decade, more than 30 specialists researched the miraculous thermal waters on the Valley of Cerna, having an important contribution in finding out the healing properties of these thermal mineral waters.
Although, it was a resort which had activity only during the summer time, in 1895, Băile Herculane beats a record for those times: it was visited by 10,440 persons. Officers, countrymen, working people, sick people or healing people, who came either from the Romanian Countries or from all over Europe, wanted to find in Herculane a place to spend their holidays. As the journalists of those times wrote, it was a privilege, which cost a lot of money, to benefit of a staying
in Herculane.
The number of the visitors increased, due to the comfort and to the Europen level services: fancy rooms, luxurious baths, different entertainment and relaxing possibilities. Beginning with the years 1864, 1865, the treatment hall with entertainment rooms, the caffee-house, the restaurant, and the shops, which were in the Casino complex, were opened and they became the main attraction for the upper-class of that time. The Roman greeting “Saluti et laetitiae!” (Be healthy and joyful!) written on the upper front of the building, showed the purpose of this place, that of healing through joy.
To all these touristic attractions, there can be added the amazing landscape of the resort, with old pine trees, oak forests, alder forests, protected against the strong winds. The climate has a calming effect and it is almost Mediterranean. The mountain hiking routes around the resort, arranged with towers and benches for resting, the beauty of the landscape and also the fresh air, which has a high concentration of negative ions offers exellent conditions for relaxing. It is well-known the fact that the emperess Elizabeth (or Sissi as she was known) was inloved with these places, being the guest of the resort for five times. The last time when she visited Herculane was in 1896, together with her husband, emperor Franz Josef. Being passionate with the beauty of nature, the emperess enjoyed walking around the resort, accompanied by her escourt lady and a local guide.
During her staying in 1887, she met king Charles I of Romania and his wife, queen Elizabeth (known as Carmen Sylva) hosted at the “Franz Josef” Hotel (nowadays the “Decebal” Hotel).
The development of the resort during that period , as well as the fame , explained the interest shown by the kings of those times who wanted to benefit of the healing properties of the thermo-mineral waters.
Thus, it is no wonder that in 1896, three political personalities of those times, the emperor of Austria and Hungaria, Franz Josef, king Carol I of Romania and king Alexander I of Serbia agreed to meet in Herculane. The official meeting was to take place in the treatment hall in the Casino complex, while opening the channel “The Iron Gates” ( Portile de Fier). As it was written in the newspapers of those times : “At six o’clock, the lunch was held in the elegant treatment hall, taking part the escourts, the ministers, the politicians and the heads of the church....about 120 persons.” Great preparations were made for this festivity, the resort being beautifully adorned and 300 carriages were at the disposal of the audience. Many toasts were held and they marked the importance of the event and the partnership among the three countries.
The sovereigns came, met, toasted and each left to the capital of his country. But the resort remained in the minds and the hearts of the people. Its image will be remembered by everybody due to its international status and development and due to Franz-Josef’ words: “Now, in this valley of the Cerna, there is the most beautiful resort on the continent”.
eng. Dorin Balteanu
Baile Herculane
Translation by Oana-Lavinia Zaharie
*”Herculane – arc peste timp: 1896 – 2006. Turism si istorie la Baile Herculane” – Dorin Balteanu. Editura Info Craiova, 2007. ISBN 978 – 973 -8382 – 46 – 7 796.5 (498 Herculane)
HERKULESBAD 1896-2006 - Ein Bogen durch die Zeit*-
Schon am Ende des XIX. Jahrhunderts wurde Băile Herculane
(Herkulesbad) ein international anerkannter Badeort, nicht nur von den armen Leuten besucht, die hier ihr Heilmittel suchten, aber auch von be-
rühmten politischen Persönlichkeiten der Zeit, für die die Ortschaft ideal für Gipfeltreffen aber auch für die Erholung und Unterhaltung war.
Die Pavillions um Herkules’ Statue, schon am Anfang des XIX. Jahrhunderts gebaut, so wie auch das zweite monumentale Architekturenensemble, d.h. das Kasinogebäude, Österreichische Kaiserli-
che Bäder, die Hotels „Franz Josef“(später „Decebal“) und „Karol“(später
„Traian“), am Ende des XIX. Jahrhunderts errichtet, zeichneten historisch-
imperialisches Zentrum, derer Städteausrüstungen den modernsten Bade-
orten Europas Konkurenz machten.
1878 wurde das Bahnhofgebäude beendet, das heute noch durch seine Originalität und auffallende Eleganz des Architekturenstils seinen Platz zwischen den schönsten Bahnhöfen des Landes besitzt. Dadurch entstand eine neue Chance, den Badeort am Cernatal zu erreichen, außer den Möglichkeiten auf die Donau nach Orşova zu fahren(die Entfernung von Orşova ist von 20 km!) oder auf die internationale Straße, die über Herkulesbad fährt.
Mit seinem elektrischem Stromwerk,1893 gebaut (es liegt stromauf-
wärts von „Roman“ Hotel, in der Nähe der Brücke über Cerna), wurde der Badeort zu den ersten rumänischen Ortschaften elektrisch beleuchtet.
Selbstverständlich, dass die termomineralen Wunderquellen schon in jener Zeit eine Sonderattraktion für die Touristen waren, was zu einem guten Ruf des Badeortes führte, um desto mehr, dass die Bäder schon von den Dakern und später auch von den Römern verwendet wurden.
Durch seine 153 nach J. Ch.ursprungliche Erwähnung, ist Herkules-
bad der älteste Badeort Rumäniens und einer der ältesten der Welt.
Obwohl es keine materielle Spuren gibt, vermutet man, dass unsere
Vorfahren, die Daker, die therapeutische Wirkung der termalen Quellen
kannten und verwendeten, denn sie planschten schon in jenen Zeiten in die
so genannten am Cernaufer, voll warmes Wasser, gelegene Gruben.
Heutzutage kann man im Sommer, so wie auch im Winter, im Tag oder in der Nacht viele Leute sehen, die solche Kurart, unter freiem Himmel
vorziehen.
1900 schrieb der Artzt G. Vuia dazu, in der Transilvanier Zeitung:“Schon
vor vielen Jahren wurden die Quellen von den Leuten „Fußbad“, „Augenbad“,
„Wundenbad“, „Schüttelfrostbad“ benannt, bevor die Quellen von Ärtzten un-
tersucht und empfohlen wurden.“
In letzten zwei Jahrzenten des XIX. Jahrhunderts kamen viele Forscher nach Băile Herculane, um die Eigenschaften der termalen Quellen zu analysie
ren. So erschien 1871 das Werk des Arztes A. Popoviciu „Erkulesbad oder das Bad aus Meedia“, ein wichtiges Werk durch seine umfangreiche Beschrei-
bung der physisch-chemischen Eigenschaften der Termalquellen.
1895 besuchten 10.440 Personen den Badeort- ein Sonderrekord der Zeit, wenn man darauf berücksichtigt, dass Herkulesbad noch als ein Saisonbadeort funktionierte. Offiziere, Bauern, Angestellten, Kranken oder
Heilenden, nicht nur aus den rumänischen, sondern auch aus den europäi-
schen Ländern, eilten sich, als der Frühlinfg ankam, um einen Platz im be-
rühmten Badeort am Cernatal finden zu können.
Gemütlichkeit und Dienstqualität, wie in anderen Ländern Europas,d.h.
elegante Zimmer, luxuriöse komplett angerüstete Bäder, Unterhaltungsmöglichkeiten brachten dazu, dass die Besuchnummer immer
groß wurde. Schon 1864-1865 gab es ein Kursalon mit Unterhaltungräumern,
Cafė, Wirthaus und ein Basar auf der Terasse, die viele Leute lockten, d.h. die
Mondänen der Zeit her ankamen, um eine ausgezeichnete Gelegenheit für Erholung und Unterhaltung finden zu können.
Der Gruß der Römer „Saluti et laetitiae!“, der an der Fassade des Kasi-
nogebäudes noch heute steht, sprach über die heilende Kraft der Freude.
Nicht zuletzt, muss man über die außergewöhnliche Landschaft sprech-
en, mit Tannen-, Eichen-, Buchen- und Ahornwäldern, die die kräftigen Winde hielten und dem Gebiet ein schönes Klimat , mit mittelmeerlichen Einflüssen
verliehen. Auf den Wegen um den Badeort stehen Bänke und Rastplätze; die
Schönheit der Natur, so wie auch die Reinheit und Frische der stark negativ ionisierten Luft, bieten den Toutisten lockende Bediengungen für Entspan-
nung und Erholung.
Es ist ja bekannt, dass die Kaiserin Elisabeth(die alle mit dem Namen
Sissi verwöhnten) in diesem Gebiet verliebt war, nachdem sie fünf Mal den Badeort besucht hatte, letztes Mal 1896, zusammen mit ihrem Gatten, dem
Kaiser Franz Josef. Da sie die Natur sehr liebte, spazierte die Kaiserin stundenlang auf die Wege und Aleen um den Badeort, nur mit Ihrer Begleit-
dame und einem Bergführer.
1877, während ihrer Aufenthalt in Herkulesbad(die Villa, in der sie wohn-
te, trägt heute ihren Namen), trifft Sissi den König Karol I. Rumäniens und seine Gattin, die Königin Elisabeth(die damals unter dem Pseudonym
Carmen Silva bekannt war), die in der Villa „Franz Josef“ wohnten(das spätere
Hotel „Decebal“).
Die damalige Entwicklung des Badeortes und der gewonnene Ruf, brachten dazu, dass die gekrönten Häupter der Zeit herkamen, nicht nur um den Badeort zu besuchen, sondern auch für kurative Wirkung der termomine-
ralen Quellen.
Kein Wunder, dass 1896 drei markante politische Persönlichkeiten der
Zeit, d.h. Franz Josef, der Kaiser des Österreichisch-Ungarischen Reiches,
Karol I. Rumäniens und der König Alexander I. Serbiens, herkamen und zusammen zu Mittag assen, bei der festlichen Eröffnung des schiffbaren Ka-
nal, „Eiserne Toren“.
Die Zeitungen derer Zeiten berichteten darüber: „ Um 6 Uhr fand das
Mittagessen im eleganten Kursalon statt, indem daran das Gefolge, Diploma-
ten, Minister, Großwürdenträger der Kirche...insgesammt etwa 120 Personen
teilnahmen.“
Es gaben bedeutende Vorbereitungen zu dieser Gelegenheit, der Bade-
ort wurde schön geschmückt und 300 Kutscheen wurden zur Verfügung ge-
stellt. Es wurden darauf Toastgesprüche ausgebraucht, um die Erlebnisbe-
deutung und die Beziehung zwischen den drei Ländern hervorzuheben.
Nach diesem historischen Eveniment blieben die bekannten Wörter
des Kaisers Franz Josef: „Jetzt, an diesem Cernatal, liegt der schönste Bade-
ort auf dem Kontinent.“
Diplomingenieur,
Dorin Bălteanu
Herkulesbad, am 20.04.2006
Viorica Grozavescu
*”Herculane – arc peste timp: 1896 – 2006. Turism si istorie la Băile Herculane” – Dorin Bălteanu. Editura Info Craiova, 2007. ISBN 978 – 973 -8382 – 46 – 7 796.5 (498 Herculane)
Versiune pentru tipărire
