Enciclopedia Banatului

Български English Français Deutsch  Magyar Română Српски 

BANATERRA (română)

Site-uri partenere

Copyright © 2006-2015. Asociatia Banaterra. Toate drepturile rezervate.

Baiski, Dușan - Funeraliile lui Traian Grozăvescu, filmate

 

Moartea la Viena, pe 15 februarie 1927, a marelui tenor lugojean Traian Grozăvescu (născut în orașul de pe Timiș, la 21 noiembrie 1895), survenită prin împușcare, a îndurerat o lume întreagă. Ucigașa, nimeni altcineva decât propria sa soție, Nelly, a fost în cele din urmă absolvită de această crimă din gelozie de către instanțele austriece.

La aflarea îngrozitoarei vești, Primăria Lugoj va trimite la Viena o telegramă cu următorul conținut (în traducere în limba română): Grozăvescu ucis prin împușcare. Telegrafiați dacă transportul mortului pe contul orașului Lugoj de circa 100.000 lei este posibilă pentru colonia românească dr Marius Sturza.“ Pe spatele formularului poștei lugojene, pe care fuseseră lipite benzile de telegraf cu telegrama propriu-zisă, edilul șef, Ioan Haralambie, va nota: „Faceți tot posibilul ca marele decedat să fie depus spre odihnă vecinică în Țara sa. Primar Ioan Harambașa,  L. 18 II 027“ Iar sub aceste rânduri, va adăuga: „Funeraliile locale le suportă Primăria orașului Lugoj.“

Dorind să aducă în țară și să-și înmormânteze fiul în pământul natal, Primăria Lugoj va solicita sprijin financiar de la București, personal lui Vasile Goldiș, pe-atunci ministru al Cultelor și Artelor  în guvernul condus de Averescu (30 martie 1926 - 4 iunie 1927).

Pe adresa Primăriei vor sosi numeroase telegrame. La cele mai importante, instituția va confirma pe 25 februarie primirea acestora. Condoleanțe au trimis, printre alții: personalul Operei Române din București (plus 4.000 de lei pentru coroană), Sindicatul Artiștilor Dramaturgi și Lirici București, Primăria Cluj, direcțiunea Școlii Normale din Deva, studenții teologi din Arad, Asociația Culturală București etc. Corul Operei Române din București va solicita primarului să dea publicității, prin cel mai popular ziar local, următorul text:

„Doliul Corului «OPEREI ROMÂNE»  din București

Ca pe un gând născut din gândul nostru mai înainte de a fi vestit în lume darul tău frumos, bogat și mare, noi te-am îmbrățișat și te-am purtat pe brațe, căci tu ai fost fala noastră, cuvântul duios al nostru gata să-și ia zborul departe pe culmile gloriei.

Și acolo, transportați de același gând, urmându-te pas cu pas, am simțit toate bucuriile și succesele nepieritoare ale strălucirilor vocei tale care-ți deschideau o cale atât de strălucită, încât îneca de lumină chipul nostru de vechi martori ai adevărului, care învederându-te, înfrigura în sfârșit și pe cei mai întunecați în răutate.-

Azi visteria artei și viața frumosului prin moartea ta a potolit turburarea tuturor patimilor și în zgomotul favoarelor acestei forți tragice, s-a surpat atâta întuneric peste mintea noastră, încât doliul ni s-a înscris pentru totdeauna pe frunte, scăldând în sânge sufletele noastre însângerate.

De simți din nou gândul nostru, care luase răspuns, că nu vom muri mai înainte de a ne împărtăși iarăși din cuceritorul tău dar, vei tresări când te-o strânge în brațele lui reci pământul, de jalea celor ce nici în această ultimă clipă, nu pot să te întârzie pe marginea groapei, sărutându-te păgâni.-

O, atâtea taine ascunzi cu moartea ta, deși atât de lămurit ai luminat zorile artei românești, ascunde în umbrele Carpaților, care poartă în sânul lor atâtea comori, dar și atâția stăpânitori tăinuiți.

De aceea, patima noastră te va păstra veșnic viu.-“

Ioan Harambașa va trimite instituțiilor din oraș o solicitare având următorul conținut: „Prin moartea marelui cântăreț Traian Grozăvescu, orașul nostru – în special – a pierdut pe unul din acei fii ai săi care i-a făcut fală și renume mondial. Pentru a da o cât mai largă expresiune  sentimentelor de tristă încercare ale cetățenilor orașului Lugoj, cu onoare vă rugăm să binevoiți a lua dispozițiuni pentru arborarea drapelului de doliu pe edificiul instituției de sub conducerea Dv., - până la înmormântare. –

L. 18 II 927.“

Sâmbătă, 19 februarie 1927, Delegația permanentă a Consiliului Comunal Lugoj „...luând sub deliberare telegrama primită dela colonia română din Wiena privitor la cheltuielile împreunate cu funeraliile tenorului Traian Grozăvescu...“ și „...având în vedere serviciile depuse de raportul în interesul neamului nostru, cum și mândria comunei noastre cu rezultatele meseriei sale, în stăinătate Hotărăște ca orașul să suporte cheltuielile împreunate cu transportarea cadavrului la Lugoj cum și cheltuielile împreunate cu funeraliile din Lugoj, pentru care scop votează și propune consiliului comunal spre aprobare deschiderea din fondul pentru deschidere de credite prevăzut la art. 169 al bugetului pe anul 1926, un credit extraordinar în sumă de Lei 150.000.“ Propunerea delegației permanente va fi adoptată de către consilieri în aceeași zi.

Consilierii comunali vor fi invitați să ia parte la primirea în gara feroviară din Lugoj, în data de 21 februarie, ora 16, a rămășițelor pământești ale marelui dispărut.

Primăria Lugoj va publica un program al funeraliilor, indicând ordinea față de catafalc, în fața Teatrului Comunal: ministranții, fanfara din Caransebeș, corporațiile locale, fanfara din Vrani, corurile locale și străine (în ordinea fixată de maestrul Vidu), preoțimea, purtătorul decorațiunilor, trăsurile cu coroanele, carul mortuar, familia și rudele tenorului, consiliul comunal Lugoj, delegațiile străine, delegațiile locale, muzica militară, armata, publicul asistent. Prohodul urma să se oficieze în piața mică din fața Bisericii ortodoxe române. Aici, ordinea cuvântărilor a fost stabilită după cum urmează: prefectul județului, Romulus Boldea, în numele Guvernului și al Banatului; dr. Caius Brediceanu, în numele parlamentarilor bănățeni și pentru lugojeni; inspectorul M. Sadoveanu, delegatul Ministerului Artelor; dr. Avram Imbroane pentru Asociația Corurilor și Fanfarelor din Banat; dr. Iosif Willer, deputat, pentru minorități.

După oficierea serviciului divin la cimitirul ortodox, erau desemnați să ia cuvântul: dr. Tiberiu Brediceanu, în numele Asociației Compozitorilor Români; Francisc Balogh, în numele Operei și colegilor de la Opera din Cluj; dr. Tiberiu Seviciu, în numele Cercului Academic Bănățean, Secția Cluj și al studențimii din Cluj, în final urmând a cânta corurile asistente.

Prin convocatorul din 22 februarie 1927, consilierii comunali lugojeni au fost convocați de primar pentru a doua zi, miercuri, 23 februarie, la ora 13.30 „...pentru a lua parte in corpore la înmormântareea tenorului  Grozăvescu.“ Cele 31 de nume de pe listă (din care 30 au semnat pentru a fi luat la cunoștință) relevă și componența etnică a consiliului local al acelui moment, iar dintr-un alt document (datat 18 februarie 1927) se deduce și calitatea: membri de drept -  1) Constantin Liuba, 2) G. Vrabiescu, 3) Ioan Vidu, 4) dr. Aurel Mihăescu,  5) dr. Gh. Fulgeanu,  6) dr. Zeno Bejan, 7) Ioan Radulovici, 8)  ing. Maxim Kellner, 9) Ioan Maier, 10) Iuliu Cristurean, 11) dr. Trifon Lația, 12)  dr. Aurel Iancu ; membri aleși – 13) dr. Valeriu Braniște, 14) Daniel Nikolits, 15) Ludovic Frünwald, 16) dr. Leopold Sebestyen, 17) dr. Ioan Stoian, 18) dr. Francisc Horger, 19) dr. Fabius Gheleșian, 20) Ludovic Kokay, 21) dr. Alex. Bireescu, 22) Toma Fernbacher, 23) Ioan Lupu, 24) Pavel Stan, 25) George Rusalin, 26) Iosif Barbu, 27) Geza Grünhut, 28) Pera Pastila, 29) Leonard Junker; membri cooptați - 30) dr. Cornelia Blaga, 31) Ana dr. Dreislampl.

Sculptorul vienez Carl Gelles se va oferi printr-o scrisoare către Primăria Lugoj, datată 27 februarie, a realiza bustul lui Tr. Grozăvescu. La rândul său, instituția îi va solicita la 4 martie „...un ofert concret, conținând desenul cu dimensiunile și prețul bustului“, inclusiv pentru un bust turnat în bronz, rămânând ca, în funcție de ofertă, să decidă asupra problemei.

Pe 2 martie 1927, conducerea Cinematografului „Olympia“ din Lugoj va solicita scutirea de taxa de 10% cuvenită orașului, deoarece în 2 și 3 martie urma să prezinte publicului filmul documentar realizat la Viena, Arad și Timișoara, precum și la înmormântarea Traian Grozăvescu, la Lugoj, venitul obținut fiind destinat integral pentru Fondul „Grozăvescu“, acesta având ca scop realizarea unui bust al marelui artist lugojean. Solicitarea va fi acceptată.

Direcțiunea Cinematografelor Comunale din Timișoara va propune, la rândul său, să difuzeze filmul „Funeraliile tenorului Grozăvescu“ (în documentele și corespodența scrisă ori primită de către Primăria Lugoj, pelicula va purta diverse denumiri) în sălile sale de cinematograf, timp de cinci zile în luna martie și alte cinci zile în mai și iunie, la cinematograful de vară, urmând a plăti la casieria Primăriei Lugoj, pentru Fondul „Grozăvescu“, suma de 25.000 de lei la primirea filmului și alte 25.000 după rularea acestuia. Prețurile de intrare la reprezentațiile de la ora 21 se majorau cu 5 lei pe durata rulării filmului respectiv. Propunerea a fost avizată favorabil de către Delegația permanentă a municipiului Timișoara, motivând că „...Primăria Timișoara a-și ține de datorie a face și un act de pietate față de memoria marelui dispărut, fiu al Banatului; în dorința de a îngheba cât mai urgent fondul scris...“ La 12 martie, directorul Cinematografelor Comunale Timișoara va trimite o scrisoare către Primăria Lugoj, anunțând că a trimis prin poștă suma de 25.000 de lei pentru film. Fapt confirmat și de casieria Primăriei Lugoj, pe 26 martie.

La 12 martie 1927, la Lugoj se va emite următorul document:

„Delegația permanentă luând sub deliberare cererea văd. Ernestina Grozăvescu (mama artistului, n.n.) privitor la plata cheltuelilor împreunate cu transportul cadavrului Grozăvescu dela Wiena la Lugoj, aduce următoarea

Închiere

Pe lângă toate că comuna s-a angajat numai la suportarea cheltuelilor de transport, delegația permanentă, dorind a ajuta familia în măsură cât mai mare

Hotărăște

Ca comuna să contribuie la cheltuelile împreunate cu funeraliile din Wiena și transportul până la Lugoj, cu suma de 91.337 – rămasă din cuantumul votat în sumă de 150.000 – după […]cheltuelilor împreunate cu funeraliile din Lugoj.

Din ședința delegației permanente ținută la 12/III 1927.“

La 14 martie 1927, primarul va dispune către casieria instituției să-i plătească mamei lui Traian Grozăvescu suma de 91.337 de lei.

Cheltuielile de înmormântare vor cuprinde inclusiv plata, de exemplu, către cârciumarul Alexandru Crăciun a sumei de 1.150 de lei pentru contravaloarea mesei servite membrilor fanfarei din Vrani, invitată la înmormântare. Firma „Lex & Co“ va primi, pentru „îndolierea lămpilor publice“ din Lugoj suma de 1.115 lei, iar „Friedrich Staffler“ 2.500 de lei pentru coroane. După cele două sume, una de 38.930 de lei și alta de 13.770, primite de la Primărie, reiese că firma care s-a ocupat de funeraliile de la Lugoj a fost „Mohiló Aladár“. O altă firmă lugojeană, „Alexandru Hubal și Fiii“, va primi pentru materiale „întrebuințate cu ocaziunea înmormântării tenorului Grăzăvescu“ suma de 898 de lei. Nicolae Daminescu va primi pentru groapa săpată suma de 300 de lei.

O altă ofertă de contribuire la Fondul „Grozăvescu“ va pleca din Cluj, la 4 aprilie 1927, din partea artiștilor de la Teatrul Național din Cluj. Aceștia, având acceptul directorului lor, Zaharia Bârsan, solicitau scutirea de taxa de 10% pentru spectacole, urmând ca 30 % din venitul net de la fiecare din cele 13 spectacole pentru Banat să revină fondului. Piesa propusă era „Pescuitorul de umbre“ a lui Jean Sarment, vizate fiind localitățile: Arad, Timișoara, Orșova, Lugoj, Caransebeș, Făget, Reșița, Oravița, Bocșa, Anina, Sânnicolau Mare și Jimbolia. Semnatarul scrisorii, Ion Vanciu, artist al Teatrului Național din Cluj și cel care urma să și conducă trupa de artiști din orașul de pe Someș, era originar din Lugoj. El solicia primăriei lugojene să ceară autorizațiile și adeverințele de rigoare pentru turneu de la Ministerul Cultelor și Artelor și Ministerul Finanțelor. Ceilalți artiști propuși pentru acest turneu erau: Ion Tâlvan, N. Popescu-Voicu, C. Simionescu, Virginia Cronvald și Mya Mateescu. În scrisoare se mai solicita intervenția Primăriei Lugoj pe lângă primăriile din localitățile sus-menționate pentru a găzdui fără pretenții pe cei șase artiști, a se ocupa de afișaj și publicitate.

Iată însă că pe 2 mai 1927, societatea în comandită simplă „Ulpia Film“ din Timișoara, cu sediul în palatul Camerei de Comerț și Industrie, trimite Primăriei Lugo o scrisoare cu caracter ultimativ, având următorul conținut:

„Conform înțelegerei noastre cu Frații Corcea referitor la filmul „Grozăvescu“ și în continuarea cererei noastre care am înaintat-o D-V verbal deja în două rânduri, iar cu ocaziunea vizitei Dlui nostru Țăran la Lugoj Dl Primar al Municipiului nu era de vorbit – fiind ocupat în altă direcțiune – fapt care din partea noastră îl regretăm foarte mult, dar având Dl Țăran și alte chestiuni importante și de rezolvit, nu am putut conveni pentru a aranja plătirea sumelor încasate pentru filmul nostru de către D-Voastră, prin prezenta venim pentru a treia oară să Vă rugăm să binevoiți a ne remite imediat toate sumele încasate cu acest film, apelând în același timp la preajusta apreciere a Dlui Primar, dacă este admisibil ca noi, cari singuri am spesat sume enorme pentru acest film cu caracter național să pierdem sume atât de mari din cauza necunoștinței de cauză a fraților Corcea și din cauza reținerei acestor sume pentru noi în mod absolut nejustificat din partea Primăriei Lugoj, sume la cari Primăria nu are nici un drept, decât la plusul pe care acest film îl va produce după retragerea speselor avansate de noi. Suntem în adestarea acestei remiteri și Vă salutăm Recomandat, cu cel mai profund respect...“ Urmează semnătura „Țăran“ și ștampila dreptunghiulară a firmei „Ulpia-Film“. În antetul firmei, sub denumire, apare specificat că este vorba de „Birou Tehnic Cinegrafic – Locațiune de Filme“.

Neprimind răspunsul scontat, respectiv banii pe care-i pretindea pentru investiția sa în realizarea filmului, firma va apela la serviciile avocatului timișorean dr. Veterány Viktor. Pe 21 mai 1927, acesta va trimite către primăria lugojeană o atenționare cu privire la necesitatea achitării sumelor încasate din rularea filmului „Grozăvescu“, investiția fiind făcută în baza înțelegerii cu frații Corcea. Neplata în cinci zile a datoriilor atrăgea după sine demersuri pentru încasarea creanței pe cale judecătorească.  Nici în acest document nu apare însă nicio sumă, cu excepția costului somației, de 250 de lei. Primăria va răspunde avocatului că firma „Ulpia-Film“ nu are nicio probațiune față de instituție.

Primarul va da un răspuns pe 16 iunie 1927, afirmând fără echivoc că în casieria primăriei nu a fost vărsată nicio sumă până la acea dată, ca atare recomanda firmei timișorene să se adreseze direct Cinematografului „Olympia“ din Lugoj.

Serviciul pentru cultură și instruire publică din cadrul Primăriei Arad va trimite la  25 mai 1927, către Primăria Lugoj o notă prin care-i semnalează faptul că, la solicitarea firmei fraților Corcea din Timișoara, s-a intervenit la proprietarul cnematografelor arădene „Apolo“ și „Urania“ să difuzeze la matineu filmul cu funeraliile lui Traian Grozăvescu. Fiindcă suma obținută din vânzarea biletelor, în cuantum de 10.000 de lei,  a fost virată către „Ulpia-Film“ din Timișoara, în contul Fondului „Grozăvescu“, edilii lugojeni erau solicitați să verifice dacă banii au ajuns la destinație, lucru la care, pe 22 iunie același an, primarul de Lugoj va răspunde negativ. Pe 8 iulie 1927, Lugojul va cere Primăriei Carei să specifice suma exactă virată în contul firmei „Ulpia-Film“ pentru filmul funeraliilor lui Grozăvescu, pe lângă cei 3.100 deja specificați de aceasta într-o corespondență anterioară, plătiți către Primăria Lugoj. În răspunsul din 19 iulie, edilii din Carei vor preciza că au plătit alți 2.370 de lei firmei „Ulpia-Film“.

Pe 28 aprilie 1932, frații Corcea trimit primarului de Lugoj o solicitare privind plata către ei, din Fondul „Grozăvescu“, a sumei de 16.150 de lei rezultată în urma procesului cu Casa „Dorian Film“ din Oradea.

Potrivit procesului-verbal din 31 august 1927 și în urma concertului susținut la Lugoj de către Cercul Academic Bănățean în vederea strângerii de fonduri pentru realizarea monumentului Grozăvescu, această organizație va depune la casieria orașului suma de 10.000 de lei.

Pe 17 septembrie 1927, în urma procesului de arbitraj intentat de firma „Dorian-Film“ din Oradea împotriva firmei timișorene „Ulpia-Film“ și a fraților Corcea, Judecătoria Arbitrală din Oradea decide ca „Ulpia-Film“ și frații Corcea, în mod solidar, „...să solvească societății pe acțiuni reclamante în termen de 15 zile și sub sancțiunea execuției 36.000 Lei capital, după aceasta interesele de 12% computate dela 15 Iulie 1927, precum și Lei 4.000 spese procesuale, și să suporte onorariile membrilor judecătoriei de arbitri.“

La 4 noiembrie 1927, Primăria Lugoj solicită organului financiar din subordine să transfere din conturile proprii în contul Fondului „Grozăvescu“ suma de 24.750 de lei, sumă primită încă din primăvară de la cinematografele timișorene.

O scrisoare interesantă prin conținut ajunge la Primăria Lugoj din partea Liceului „Coriolan Brediceanu“ din aceași localitate:

„Domnule Primar,

Onorat Consiliu,

Parlamentarii de sub guvernul generalului A. Averescu Ni-au înaintat un act fundațional, prin care dânșii cu ocaziunea morții artistului Traian Grozăvescu, înființează o fundațiune care poartă numele artistului, cu scopul de a premia tineri bănățeni, distinși, cari urmează ștudiile la vreun conservator.

Fundațiunea va fi administrată de direcțiunea liceului Coriolan Brediceanu.

S-a colectat între parlamentari suma de 15.000 lei care este prea mică (s.n.) pentru a atinge scopul urmărit.

De aceea, având cunoștință că Primăria Orașului are la dispoziție o sumă de 20.000 Lei, transpusă din Timișoara pentru un scop similar celui sus amintit, Vă rugăm să binevoiți a vărsa această sumă la Fundațiunea Traian Grozăvescu.“

Într-o scrisoare cu „caracter particular“, din 18 ianuarie 1928, din partea firmei timișorene „P. Corcea Fiii“ (str. Vasile Alecsandri nr. 5), către primarul de Lugoj, Nicolae Corcea va sublinia faptul că a intervenit atât pe lângă primăria locală, cât și pe lângă autoritățile din jud. Timiș-Torontal pentru contribuții la Fondul „Grozăvescu“. Și fiindcă Primăria Timișoara, sub conducerea fostului primar dr. Ioan Doboșan, a votat 50.000 de lei, iar Prefectura, sub conducerea fostului prefect dr. Anton Bogdan, 100.000 de lei, îi solicita primarului să se intereseze de soarta acestor sume, pentru a nu se pierde ordonanțarea.

Suma de  1.000 de lei, va fi vărsată în contul „Grozăvescu“ în urma concertului de la Lipova al tinerilor George Perlus și Iuliu Farago. Casieria Primăriei Lugoj va raporta la 30 ianuarie 1928 că din partea Preturii plasei Lipova nu a fost virată până atunci nicio sumă și va solicita clarificări la Lipova.

La 16 martie 1928, C. Tarcinius, judecător de cauză la Judecătoria Urbană din Timișoara semnează încheierea „în cauza execuțională a creditorului urmărit Dorian Film contra debitorului urmărit Ulpia Film Soc. Radu Nic. Corcea pentru suma de 36.000 Lei bani capital și accesorii în baza art. 27 din Leg. LX:1881 constată din procesul-verbal asupra sechestrului silite ce s-a ordonat prin încheierea cu No. 9606/927 a Judecătoriei Urbane din Timișoara că s-a pus sechestru pentru suma de... Lei ce se cuvine a fi plătită de către... cum și imobilele ce s-au evaluat la suma de 244.000 Lei.“

Primăria municipiului Timișoara va decide la 11 aprilie 1928 plata către Fondul „Grozăvescu“ a celei de-a doua tranșe din cei 50.000 de lei aprobați, respectiv 25.000 de lei.

Serviciul de contabilitate al administrației financiare a județului Timiș-Torontal va solicita pe 26 aprilie 1928, Primăriei Lugoj, confirmarea primirii a sumei de 100.000 de lei pentru Fondul „Grozăvescu“. Ceea ce Lugojul va confirma.

Rezultă, așadar, că doar de la Timișoara și Timiș-Torontal s-a primit suma de 150.000 de lei. Cum demersul nostru nu are în vedere calcule financiare, ne vom rezuma și în continuare la a consemna diversele aspecte legate de subiectul „Grozăvescu“.

La 28 august 1928, avocatul timișorean dr. Béla Kálmán îi anunță pe frați Nicolae și Radu Corcea că, după ce au plătit deja 16.150 de lei în „causa execuțională a firmei Dorian Film S.A. contra firmei Ulpia Film soc. in com. și consorții“, mai au de plătit un rest de 42.290 de lei.

La 3 iunie 1931, Fondul „Grozăvescu“ avea în cont suma de 139.835 de lei.

La ședința din 3 iunie 1932 a Comisiei interimare a orașului Lugoj, se va discuta cererea fraților Corcea de restituire a sumei de 16.150 de lei din Fondul „Grozăvescu“. Se au în vedere motivațiile și se aprobă suma rezultată din „...spese procesuale suportate de către Domnii Nicolae și Radu Corcea pentru filmul înmormântării lui Traian Grozăvescu.“ Cuprinse în documentul încheiat și semnat de către membrii Comisiei  interimare, motivațiile sintetizează întreaga problematică a diferendului, drept pentru care le vom cita integral:

„... având în vedere că Dnii Nicolae și Radu Corcea cu ocaziunea înmormântării marelui tenor Traian Grozăvescu cu care erau înrudiți, la invitația a lor două case de filme, una din Wiena, iar cealaltă din Timișoara de filme, una din Wiena, iar cealaltă din Timișoara «Ulpia» au consimțit ca despre înmormântarea atât la Wiena cât și în România să se turneze un film și din venitul valorii filmului să se creeze un fond «Grozăvescu»,

Având în vedere că societatea din Wiena neștiind că și în România se turnează filmul despre înmormântarea lui Grozăvescu a trimis filmul ei societății Dorian Film din Oradea Mare pentru a-l pune în circulație, înainte ca Casa Ulpia Film din Timișoara să fi terminat partea a doua a filmului,

Având în vedere că punerea în circulație a părții prime a filmului înainte ca partea doua a filmului să fi fost terminată,  punerea în circulație a părții a doua a filmului ar fi devenit iluzorie, și scopul urmărit nerealizabil, din care motiv Dnii Nicolae și Radu Corcea la propunerea societății «Ulpia» din Timișoara au intrat în tratative cu casa Dorian Film din Oradea Mare pentru rescumpărarea părții prime a filmului adică a acelui redactat la Wiena, încheind o convenție în sensul acesta cu Casa «Dorian Film»,

Având în vedere că Dnii Nicolae și Radu Corcea în baza convenției de mai sus a fost împrocesuată de către Soc. Dorian Film și judecați de judec. de ocol arbitrară din Oradea Mare cu sentința No. 9606/1927 la solvirea Capitolului de 36.000 Lei și accesorii,

Având în vedere că frații Corcea în baza actelor aflătoare la dosar au solvit din banii lor proprii advocatului firmei Dorian Film, Dr. Bela Kalman suma de 16.160 Lei din suma totală de 58.440 Lei cheltuieli împreunate cu turnarea filmului,

Având în vedere că în baza actelor aflătoare la dosar venitul realizat din rularea filmelor s-a încasat de către Primăria Lugpj, pentru fondul Tr. Grozăvescu,

din aceste motive Comisiunea aduce următoarea

Încheiere....“

Pe 16 noiembrie 1933, firma timișoreană „Dr. Edm. Hortoványi – Laborator de filme“ va trimite primarului de Lugoj o ofertă pe care o redăm integral:

„Domnule Primar,

Am onoare a Vă aduce la cunoștința Dv., ca reprezentant al autorității orașului natal al vestitului nostru cântăreț național – Traian Grozăvescu -, că despre funeraliile naționale făcute marelui dispărut la Lugoj în 1927 la timpul său am turnat un film, pe care l-am copiat din nou, pe o lungime de 735 metri, în 2 acte, film pe care Vi-l ofer Dv. cu aceia de a fi rulat cu ocazia serbărilor de aniversare aranjate în memoria lui Traian Grozăvescu, iar pe urmă să fie depus spre păstrare  în archiva sau muzeul orașului.

Accentuez, că această ofertă o fac numai din considerația că cele două copii făcute la timpul său s-au ruinat complet și s-ar putea întâmpla aceia condamnabilă neglijență, că acest film care s-a turnat cu atâtea greutăți și sacrificii, și care este unica amintire filmată despre marele Traian Grozăvescu, să piară pe veci, sau să fie acoperită de vălul uitării.

Care autoritate – dacă nu Dv – ar fi mai în drept să se îngrijească de păstrarea amintirei artistului cântăreț cu renume european?

Sunt mândru că am putut eterniza pentru posteritate un eveniment istoric petrecut în fața ochilor noștri – ca o dovadă incontestabilă despre măreția lui și ca atare am contribuit și eu cu o piatră la construirea marei clădiri a istoriei, pentru care eu nu pretind decât rambursarea materialului și a cheltuielilor avute cu confecționarea filmului.

Vă rog să binevoiți  a-mi comunica dacă doriți a răscumpăra acest film de valoare istorică și la caz afirmativ a-mi indica locul și timpul când voi putea să Vi-l prezint spre vedere și totodată a prezenta nota mea despre cheltuielile materiale avute cu confecționarea filmului.

În așteptarea hotărârei Dv. Vă rog Domnule Primar să primiți expresiunea distinsei mele stime ce Vă păstrez.

Timișoara, la 16 Noemvrie 1933.“

Semnează Edm. Hortoványi, cel care va trimite o nouă depeșă primarului de Lugoj la 30 noiembrie 1933, ca și clarificare la o corespondență pe care a primit-o, la rândul său, pe 24 noiembrie, de la Lugoj: „Am onoare a Vă comunica, că lungimea filmului este de 735 metri și a cărui cost propriu este de Lei 15 per metru, în care cost este cuprins materialul brut, curentul electric și chemicalele întrebuințate, deci întregul film «Traian Grozăvescu» compus din 2 acte în costul propriu face Lei 11.025.-

Pentru a dovedi, că acest preț este strict costul propriu, îmi permit respectuos a Vă atrage atențiunea Dv. Binevoitoare asupra faptului, că prețul curent al unui film lucrat gata este de Lei 80.-“

În ședința sa din 4 ianuarie 1934, delegația permanentă a consiliului comunal Lugoj este de acord să invite ofertantul să ruleze filmul în fața autorităților Primăriei.

 _____________

Bibliografie:

Direcția Județeană Timiș  Arhivelor Naționale – Fond 242 – Primăria Lugoj, inv. 366, dosar nr. 18/1927.

Imagine aleatoare

Sondaj

Sondaj de opinie privind interesul față de istoria recentă a Banatului (1938-1956) - Posibile titluri de cărți:
Română
  • 2196 imagini
  • 4170 articole

Display Pagerank