Enciclopedia Banatului

Български English Français Deutsch  Magyar Română Српски 

BANATERRA (română)

Site-uri partenere

Copyright © 2006-2015. Asociatia Banaterra. Toate drepturile rezervate.

Baiski, Dușan - Rebeli cenăzeni trimiși la Curtea Marțială

Cenăzeanul de origine este prin definiție discret, suspicios, cântărește un lucru de zece ori până la a acționa și, dacă acționează, o face cu măsură, să nu supere pe nimeni. Este, dacă vreți, o atitudine aproape instinctuală, impusă nu de ieri, de azi, ci de cel puțin două milenii de trai într-un ținut excelent definit de istoricul Răzvan Theodorescu în „Cuvînt înainte“ la „Armonia lumii“ de Gerard din Cenad: „...Banatul – ca și, la altă scară, Renania în apusul continentului, Macedonia în inima Peninsulei balcanice sau Galiția în pragul nesfârșirilor rusești – este, el singur, o mică lume dătătoare de măsură pentru ceea ce au însemnat în istorie, în istoria culturii mai cu seamă, întîlnirile, dar și înfruntările de civilizații deosebite, de tipuri umane felurite, pe care din adîncurile preistoriei și din cele ale folclorului le-au ilustrat la tot pasul ținuturile dintre Mureș și Dunăre.“ Cenăzeanul a simțit întotdeauna primul și poate cel mai mult valențele negative ale schimbărilor și evenimentelor aduse de vremuri și de oameni ai vremurilor. Fiindcă Cenadul  se află, cum tot același R. Theodorescu o spune, „...într-un loc al confluențelor Apusului cu Răsăritul“ și, am adăuga noi, într-un loc dorit de multe popoare și mulți conducători. Ei bine, dacă cenăzeanul se revoltă, atunci, într-adevăr, i-a ajuns cuțitul la os și el e gata să piardă totul, libertatea sau chiar viața, și aceasta pentru dreptul său, pentru a fi respectat.

Un asemenea moment s-a petrecut pe 5 decembrie 1946, eticheta în rapoartele secrete ale Legiunii de Jandarmi din județul Timiș-Torontal fiind acea de „rebeliune“. Și fiind vorba de o perioadă cumplită a istoriei – un război mondial cu milioane de victime și o radicală nu atât de schimbare de regim cât în ceea ce privește raportul  dintre o persoană și averea sa materială – capii rebeliunii au fost deferiți Curții Marțiale. Din păcate, dosarele aflate în custodia Inspectoratul Județean Timiș al Arhivelor Naționale nu ne mai relevă finalul.

Dar să o luăm în ordine.

Pe 2 decembrie 1946, Serviciul special pentru colectarea cerealelor din cadrul Prefecturii județului Timiș-Torontal va trimite în teritoriu ordinul circular nr. 20.211/2 decembrie 1946, cu normele stabilite de către Ministerului Afacerilor Interne cu privire la colectările de cereale, situația aprovizionării țării fiind grav amenințată. „Până la terminarea tratativelor de import suntem obligați a asigura necesarul de cereale din disponibilul aflat astăzi în Țară, pentru colectarea căruia trebuie să facem toate eforturile ca până la 31 ianuarie 1947, să-l adunăm în întregime.“ În fapt, reforma agrară din 1945, când țăranii au fost mai preocupați să pună mâna pe un teren cât mai roditor și mai puțin de însămânțări, a fost un an cu recolte slabe. Iar 1946 a fost un an secetos. Dacă punem la socoteală și plata datoriei de război către U.R.S.S. în cereale, avem tabloul complet al situației. Și cum județele vestice erau considerate excedentare în ceea ce privește producția de cereale, de aici trebuia colectat grosul.

Pe 3 decembrie 1946, la sediul din Timișoara al Prefecturii  Județului Timiș-Torontal are loc o consfătuire administrativă, la care iau parte toți pretorii și notarii din județ. Acestora li se prelucrează instrucțiunile ministeriale cu privire la colectări, acțiunea urmând să înceapă în plasele Sânnicolau-Mare, Periam și Vinga și a se face cu echipe de notari din alte plase (subprefecturi, unități administrative subordonate prefecturii). Pentru Cenad, comună aflată în subordinea Plasei Sânnicolau-Mare, au fost desemnați șase notari de la alte plase, acțiunea propriu-zisă fiind programată pentru joi, 5 decembrie. În după-amiaza zilei de 4 decembrie, primarul Pavel Jiva și, respectiv, Coriolan Ionescu, notarul comunei, constituie șase echipe de colectare pentru șase sectoare, fiecare dintre acestea fiind formată dintr-un notar, un membru al consiliului economic local, doi oameni săraci din localitate, cinci oameni de ajutor, trei căruțe și un subofițer de jandarmi. Lesne de observat că, deja, se mizează pe cei săraci ca și ajutoare, ei fiind beneficiarii reformei agrare din 1945. Plutonierul-major de jandarmi Alexandru Ardeleanu, șeful Postului de Jadarmi Cenadul-Mare, specifică în raportul său către superiori că „Tot în dimineața zilei de 5 decembrie 1946 a fost în comuna Cenadul-Mare zi de târg și piața este chiar lângă primărie“. În vremea respectivă, spațiul alocat pieței  era cel pe care, în momentul de față, se găsesc expuse utilajele de stins incendiul, căruța și sania.

Nemulțumirea cenăzenilor față de problema cotelor era foarte mare din vreme ce, în dimineața zilei de 5 decembrie, informați fiind că urmează a se face colectări, „...au început să se constituie în grupuri în piață și să se agite pe chestiunea colectărilor. Grupurile s’au unit, fiind aproximativ 400-500 locuitori și cu toții s’au dus la primărie, cerând notarului și primarului să le prezinte ordinul Ministerial referitor la colectări, care să le fie cetit de către un locuitor dintre ei.“

Ordinul Preturii le-a fost prezentat de către însuși primarul și, cu toate vociferările cenăzenilor, acesta a încercat să trimită pe teren patru echipe deja constituite în acel moment. Numai că, între timp, coridorul spre poartă fusese deja blocat de locuitorii supărați. Primarul va anunța telefonic Pretura despre ceea ce se petrece la Cenad. În același timp, se spune în raportul jandarmilor, în cancelaria notarială, în care se găseau și notarii străini, vor intra 30-40 de localnici, printre care: Jivan Giuricin, Ioan Radu, Jivco Sapungin, Vichentie Pavlovici, Vlada Nedin, Gheorghe Jivin, Damian Lăbășan, Paia Bojin, Constantin Niculescu și Teodor Cismaș. Aceștia au cerut din nou ordinul referitor la colectări, „însă nu au voit să țină seamă de ordin, ci au strigat că nu admit să li se măture podurile și să se mai facă colectări.“  Totodată, i-au cerut primarului să dispună plecarea imediată a notarilor străini din comună, „căci nu li se va întâmpla nimic.“

Situația se precipită. Fiindcă primarul va suna din nou la Pretură, pretorul orodându-i să nu accepte ca notarii să părăsească localitatea. La rândul său, Coriolan Ionescu notarul comunei, îl va chema la fața locului pe plutonierul-major Alexandru Ardeleanu, șeful postului de jandarmi din Cenadul-Mare. Pretorul îl va chema la sediul plasei pe însuși comandantul Sectorului de Jandarmi Sânnicolau-Mare, care va fi informat de la Cenad, de către plutonierul Ioan Calotă, că la Cenadul-Mare este rebeliune. „La cuvântul de rebeliune cei 30-40 locuitori ce se aflau în aceiași cameră au luat receptorul din mâna subofițerului și l-au împins de spate afară din cancelarie, eșind și ei.“ În coridorul de sub poartă și în curtea primăriei, tumult.

La Primărie sosesc șeful Postului de Jandarmi Alexandru Ardeleanu și patru jandarmi. Care eliberează instituția, scot oamenii afară și închid porțile. În stradă, însă, cenăzenii se agită din nou, vociferează și strigă cum că nu mai admit colectări și cer plecarea notariulor străini. La insistența notarilor, A. Ardeleanu cere Preturii aprobarea plecării acestora din comună, însă pretorul nu acceptă. Cenăzenii forțează porțile și pătrund iar în Primărie. Pentru a-i convinge să renunțe, plutonierul Ioan Calotă va trage un foc în aer. „În acest timp a fost lovit Plot. Major Ardeleanu Alexandru [...] iar acesta a voit să tragă un foc în pământ, justificând aceasta ca locuitorii să nu observe că jandarmii trag numai în aer.“ E de presupus că mulțimea s-a înfuriat, fiindcă imediat, „șeful de post, fiind corp la corp cu locuitorul Ugreșin Marinco a rănit pe acesta în piciorul stâng“. Rănitul a fost luat imediat de cenăzeni, medicul local i-a dat primele îngrijiri și Ugreșin a fost transportat și internat la Spitalul din Sânnicolau-Mare.

Speriați de focurile de armă, localnicii se împrăștie, dar se regrupează imediat în fața Primăriei și cer să vină o comisie de anchetă. Iar până la sosirea acesteia, trebuie să rămână pe loc și notarii străini. Jandarmii se postează la intrarea în Primărie. „De dimineața dela orele 9 și până la rele 17, când a sosit la fața locului comisiunea de anchetă, locuitorii nu s’au împrăștiat și au continuat să manifesteze contra colectărilor și contra șefului de post.“

La sosirea comisiei, vociferează și solicită sistarea colectărilor pe motiv că „au dat destul și nu mai au ce să dea.“  Întărâtați de fapta șefului de post Alexandru Ardeleanu, care l-a rănit pe Ugreșin (probabil Uglieșin) Marinco, cer să le fie dat lor spre judecată. Tratativele cu comisia de anchetă vor dura mai mult de un ceas. În cele din urmă, spiritele se calmează și ancheta poate să înceapă în liniște. Locuitorii se împrăștie pe la casele lor.

 Raportorul va nota însă faptul că de la ora debutului rebeliunii și până la încetarea acesteia, deci între orele 9 și 17, notarul și primarul din Cenadul-Mare „n’au intervenit cu nimic pentru potolirea spiritelor deși ei nu erau vizați de manifestanți cari vizau numai pe notarii străini și pe șeful de post.“ Mai mult decât atât, cei doi „în timpul cercetărilor au refuzat să declare pe instigatorii și conducătorii manifestanților pe care-i cunoșteau personal fiind din aceiași localitate“ Doar după ce au fost amenințați că se fac complici la rebeliune, aceștia vor da numele conducătorilor rebeliunii.

Același raportor va da și situația colectărilor de cereale la data respectivă.

 

 

Cotă impusă

Cota predată

Rest de colectat

Grâu

602.160 kg

208.292 kg

393.868 kg

Orz

102.280 kg

28.148 kg

74.132 kg

Ovăz  

74.750 kg

35.080 kg

39.670 kg

Porumb          

400.000 kg

50.000 kg

350.000 kg

 

Raportorul va consemna un amănunt deloc de lipsit de importanță dacă luăm în considerare factorul etnic: „Comuna Cenadul-Mare este lipită de comuna Cenadul-Vechi. În comuna Cenadul-Vechi s’a realizat cota integral, ba chiar peste cotă și, deși comunele sunt în continuare și fără spațiu între ele, din com. Cenadul-Vechi locuitorii nu s’au prezentat la manifestația din comuna Cenadul-Mare.“ Pentru cei neavizați, șoseaua internațională de astăzi a fost atunci hotarul dintre cele două comune. Și încă o precizere deosebit de importantă pentru înțelegerea atitudinii diferite a locuitorilor acestora: germanii constituiau majoritatea locuitorilor comunei Cenadul-Vechi. Cum Germania tocmai pierduse războiul, iar șvabii cenăzeni simpatizaseră sau fuseseră obligați să simpatizeze cu Germania fascistă, inclusiv prin multele lor acțiuni, aveau tot interesul să-și spășească păcatele și să se dovedească a fi cât mai loiali unei Românii inconsecvente în politica de alianțe.

De partea cealaltă, adică în Cenadul-Mare, majoritari erau românii, urmați de sârbi. Aceștia din urmă, confundând Rusia, fratele lor mai mare, cu Uniunea Sovietică, se simțeau trădați și nu puteau accepta ideea că trebuiau să suporte despăgubirile de război. Și cum victima, respectiv Ugreșin Marinco, cel rănit de șeful de post, era de naționalitate sârbă, vor anunța Comisia Aliată de Control. De context vor ține cont și organele de opresiune, „instigatorii declarați de primar și notar“ nefiind ridicați „întrucât s’ar fi dat loc la noi manifestări mai grave și sângeroase...“

Comisia de anchetă va clasa acțiunea plutonierului major Alexandru Ardeleanu. Un dosar privin rebeliunea a fost înaintat Parchetului Militar din Timișoara. Raportorul va propune mutarea din Cenadul-Mare a notarului Coriolan Ionescu, dar și înlocuirea din funcția de primar a lui Pavel Jiva. De asemenea, va solicita mutarea din Cenadul-Mare a plutonierului-major Alexandru Ardeleanu și a plutonierului Ioan Calotă, „...întrucât starea de spirit sârbe este foarte agitată contra acestor doi subofițeri, fapt constatat în ziua de 6 Decembrie 1946, a doua zi după anchetă, când la casa culturală s’au adunat în grupuri mici populația sârbă comentând faptele din ajun și alteptând rezultatul cercetărilor.“

În aceeași zi, comandantul Sectorului de Jandarmi din Sânnicolau-Mare va trimite la Timișoara un raport în care va scrie că: „Toți locuitorii comentează și discută între ei << rebeliunea lor a avut efect și a pus la punct și jandarmii și nimeni nu mai cutează să mai vină la colectări>>“.  Zelos, acesta va solicita „să se intervină de urgență pe lângă Prefectura județului pentru a ordona colectarea cerealelor cu echipe noi de jandarmi, bine înarmați, jandarmi din alte secții, fără a mai chema jandarmii din plasa Sânnicolau-Mare, căci sunt cunoscuți de către populație întrucât au fost de multe ori la colectări.“ Același comandant mai face precizarea că „Dacă lucrurile se vor lăsa baltă, sunt sigur căci așa vor proceda și alți locuitori din alte comune, luând pildă dela cei din Cenadul-Mare. Dacă se va face colectarea forțat desigur căci le va tăia poftele la locuitorii să mai comenteze și să se mai bată cu pumnii în piept că ei au gonit pe cei chemați la colectare.“

Pe 7 decembrie, un raport va fi înaintat la Tribunalul Militar din Timişoara. La ordinul secret din 8 decembrie 1946 al Poliţiei, maiorul I. Damian, comandantul Legiunii de Jandarmi Timiş-Torontal, însoţit de subprefectul judeţului Timiş-Torontal, se va deplasa la Cenadul-Mare, pentru cercetări. Cu prilejul acestora, va nota el, „...s’a constatat că populația sârbă este solidară și nimeni nu vroiește a da preciziuni. Deasemeni, românii au fost timizi și refuză a da nume de persoane de teama răzbunărilor. În fața justiției, sub prestare de jurământ, vor declara însă adevărul și vor eși la iveală toți autorii morali și materiali ai rebeliunei.“

Capi ai rebeliunii au fost declarați: Ioan Radu – care a cerut notarului să prezinte ordinul ministerial pe baza căruia se fac colectările, agitând populația pe această temă, a somat notarii străini să părăsească localitatea și l-a dat afară din biroul Primăriei pe plutonierul Ioan Calotă; Giuricin Jiva care a procedat întocmai ca Ioan Radu, iar în plus a pretins să se bată toba în comună și să se adune toți locuitorii; Gheorghe Jivin, la fel; Damian Ioan „zis Lăbășanu aceleași învinuiri, în plus numitul neputând obține baterea tobei dela primăria comunei Cenadul Mare pentru strângerea populației, s’a deplasat în comuna Cenadul Vechi la primărie pentru a obține toba.“

Toți cei patru au fost reținuți și predați Tribunalului Militar din Timișoara.

_______________

BIBLIOGRAFIE:

Inspectoratul  Județean Timiș al Arhivelor Naționale - Fond 161, inventar 573, Legiunea de Jandarmi Timiș-Torontal, dosarul 152/1946.

Imagine aleatoare

Wolfsberg - 1933

Sondaj

Sondaj de opinie privind interesul față de istoria recentă a Banatului (1938-1956) - Posibile titluri de cărți:
Română
  • 2196 imagini
  • 4170 articole

Display Pagerank