Enciclopedia Banatului

Български English Français Deutsch  Magyar Română Српски 

BANATERRA (română)

Site-uri partenere

Copyright © 2006-2015. Asociatia Banaterra. Toate drepturile rezervate.

Baiski, Dușan - Alipirea Cenadului Vechi la Cenadul Mare

Ca urmare a Ordinului nr. 3676 din 28 februarie 1948 cu privire la arondarea comunelor și plaselor din județ, în raportul său din 3 martie 1948, către prefectul județului Timiș-Torontal, pretorul Plasei Sânnicolau Mare va scrie că entitatea administrativ-teritorială pe care o conduce este formată din 13 comune rurale și o comună urbană, respectiv Sânnicolau Mare, numărul total al locuitorilor fiind de 39231. Cenadul Mare avea 5182 de locuitori, iar Cenadul Vechi 1485 de locuitori. „3) Ca schimbări în evoluția comunelor din ultimul timp, remarcăm că în comunele cu populațiune germană Tomnatic, Teremia Mică, Teremia Mare, Chegleviciu și Cenadul Vechiu, odată cu punerea în aplicare a Legii reformei agrare au fost colonizați și împroprietăriți un mare număr de locuitori de naționalitate română și prin aceasta s-a schimbat structura economică, cât și aspectul general al comunelor respective.

Menționăm că numai din anul 1942 a luat ființă orașul Sânnicolau Mare, prin contopirea comunelor rurale Sânnicolau Mare și Sânnicolau German.

Delimitarea actuală a comunelor datează din anii 1922-1923.

4)      La nicio comună nu se găsește atașat vreun sat sau cătun.

5)      Toate comunele au o stare economică înfloritoare, locuitorii lor în marea majoritate ocupându-se cu agricultura.“

La capitolul venituri ordinare, Cenadul Mare a fost trecut cu suma de 3.900.000 de lei, iar Cenadul Vechi cu 1.708.247 de lei. În final, pretorul va propune menținerea în continuare a organizării teritorial-administrative.

Pe 17 septembrie 1948, comisiile interimare din comunele Cenadul Mare și Cenadul Vechi decid, de comun acord cu organizațiile de bază ale Partidului Muncitoresc Român din ambele localități, alipirea comunei Cenadul Vechi la Cenadul Mare, spre a forma o singură comună, cu denumirea de Cenad, dar numai cu consultarea prealabilă a locuitorilor din Cenadul Vechi, lucru transmis și pretorului.

Procesul-verbal încheiat cu respectivul prilej ne oferă și tabloul de moment al celor care conduceau atunci destinele Cenadului. Prezenți au fost: Jivanov Rada – secretar P.R.M., Nedelcov Vichentie – membru în biroul organizației de partid, Albu Ștefan – primar, dr. Egri Ferdinand, Pătrașcu Ferdinand și Dișici Milivoi – membri în comisia interimară a Cenadului Vechi, lipsă fiind Constantinescu Vasile – notar, Mizu Eremie și Marian Pavel – membri ai comisiei interimare; Barantici Lazăr – primar, Regep Mihai – notar, Pescariu Traian, Gurici Milan, Obercnez Dafina, Stanciu Gheorghe – membri în comisia interimară a Cenadului Mare, lipsă fiind Blaj Ioan, membru al comisiei interimare. Se trece la dezbaterea singurului punct al ordinei de zi. Primul pe listă va fi „Tov. Pescariu, care face expunerea de motive din partea P.M.R. din Cenad, prin care arată că această despărțire făcută de fostele regimuri burghezo-capitaliste și imperialiste, au avut la bază substraturi de dominație politică, exploatatoare și șoviniste, despărțind aparte nemții de celelalte naționalități conlocuitoare, făcându-li-se în acest fel avantaje pentru a se deosebi de celelalte naționalități conlocuitoare și a beneficia de diferite favoruri.“

În procesul-verbal al ședinței se va mai scrie: „Întrucât unii membri din P.R.M. Cenadul Vechi, într-o ședință, au arătat greutățile financiare la susținerea comunei, fiind în majoritate împroprietăriți și săraci, au solicitat unificarea Cenadului Vechi la Cenadul Mare, pentru motive economico-financiare, întrucât taxele comunale la Cenadul Vechi sunt cu 100-500% mai mari față de Cenadul Mare, locuitorii contribuabili împroprietăriți în număr de cca 90, cari suportă greutățile financiare azi, în locul moșierilor și chiaburilor expropiați din com. Cenadul Vechi, iar comuna are cheltuieli mari de întreținere.

Referez în sensul ca comisiile interimare să ia în considerare referatul de mai sus și interesele locuitorilor din Cenadul Vechi împroprietăriți și săraci, cari nu pot suporta cheltuielile de întreținere, să se aducă o hotărâre în sensul dorinței țărănimii muncitoare din comuna Cenadul Vechi.“

Albu Ștefan, primarul Cenadului Vechi, va declara că nu este de acord cu fuzionarea decât dacă asta vor și locuitorii comunei, opinie la care se raliază Pătrașcu Gheorghe, dr. Egri Ferdinand, Dișici Milica.

Primarul Lazăr Bărăntici și notarul Mihai Regep vor semna la 30 septembrie 1948 un proces-verbal de constatare a faptului că, la rândul său, procesul-verbal al ședinței comune a comisiilor interimare și a organizațiilor de bază ale P.M.R. din cele două comune, prin care s-a hotărât alipirea Cenadului Vechi de Cenadul Mare, a stat 10 zile afișat pe tabla de afișaj de la ușa principală a Primăriei (18-30 septembrie 1948) și nu a făcut nimeni nicio contestație. Un document similar, având același subiect, va fi semnat de primarul Ștefan Albu și, respectiv (pentru notar) Maria Boros, procesul-verbal privind unificarea fiind afișat, de această dată, la Primăria Cenadul Vechi.

Pretorul Nicolae Tcaciuc se va deplasa la Cenad la 10 ianuarie 1949, „...pentru a cerceta cauza alipirii comunei Cenadul Vechiu la comuna Cenadul Mare.“ Constatând însă că nici la acea dată locuitorii din Cenadul Vechi nu au fost consultați, decide consultarea acestora, dar și organizarea pentru a doua zi, „...11 ianuarie, de la ora 8, a unei noi ședințe comune a comisiilor interimare și a organizațiilor de bază ale P.M.R. pentru adoptarea hotărârii de alipire.“ Pretorul va mai scrie:

„După cercetările făcute potrivit art. 4 alin. 7 din Regulamentul pentru aplicarea legei administrative în legătură cu contopirea, respectiv alipirea comunei Cenadul Vechiu cu comuna Cenadul Mare, rezultă că comuna Cenadul Vechiu nu are venituri suficiente pentru acoperirea cheltuielilor obligatorii pentru o mai bună administrație comunală, fapt ce se constată că impozitele și taxele comunale plătite de locuitorii comunei sunt prea mari, care se cifrează dela 200-300 lei pe jugh. de pământ ca adiționale suplimentare, pe când comuna Cenadul Mare încasează acest impozit numai de 70-100 lei pe jugh. de pământ.

În ceea ce privește căile de comunicație, sunt una și aceleași strâns legate pentru ambele comune, ca așezare topografică, nu desparte niciun fel de hotar una de alta, iar interesele administrative și ale locuitorilor cer imperios contopirea acestor comune.“

Pe 11 ianuarie, la primăria din Cenadul Vechi se adună „...un mare număr de locuitori, care fiind lămuriți despre ce este vorba, după ce au deliberat mai îndelungat și bazați pe hotărârea comisiei interimare din 17 septembrie...“ vor fi de acord cu alipirea de Cenadul Mare, lucru consemnat în procesul-verbal de față cu pretorul. În aceeași zi, va avea loc și ședința comună a comisiilor interimare și a organizațiilor de bază ale P.M.R. din cele două localități. Din partea Cenadului Vechi au fost prezenți: Ștefan Albu – primar, dr. Egri Ferdinand, Gheorghe Pătrașcu, Marian Pavel, Mizu Irimie și Dișici Milivoi – membri în comisia interimară; Cenadul Mare: Lazăr Barantici – primar, Milan Giurici, Gheorghe Stanciu, Balasz Ioan, Milan Uncianschi, Obercnez Dafina – membri în comisia interimară, absent motivat fiind Traian Pescariu. Din partea P.M.R. vor fi prezenți: Zarici Liuba – secretar, și Vichentie Nedelcov – secretar de cadre. Iar din partea Uniunii Populare Maghiare (Madosz), Bakay Matei. Secretarul ședinței a fost notarul Mihai Regep. Se citește procesul-verbal al ședinței din 17 septembrie 1948. Apoi, „După verificare, se ia în seamă că, comisiile interimare ale comunelor Cenadul Vechi și Cenadul Mare, întrunite la sediul P.M.R. din comuna Cenadul Mare și de comun acord cu membrii organizației de bază din ambele comune au adus hotărârea sub formă de propunere de unificare, respectiv contopirea comunei Cenadul Vechi cu comuna Cenadul Mare pentru motivele consemnate în procesul-verbal al ședinței precedente din 17 septembrie 1948 și cu condițiunea de a fi consultată populația comunei Cenadul Vechi.“. Dat fiind faptul că erau îndeplinite toate condițiile cerute, „Membrii comisiilor interimare din comuna Cenadul Vechi și Cenadul Mare, ținând seama de inițiativa lor proprie și de comun acord cu organizațiile de bază P.M.R. din ambele comune, de avizul favorabil dat de pretorul Plasei Sânnicolau Mare cu nr. 3198 din 10 ianuarie 1949, precum și de dorința populației din ambele comuni, aduc cu unanimitate următoarea hotărâre: comuna Cenadul Vechiu se contopește, respectiv se alipește la comuna Cenadul Mare spre a forma o singură comună cu denumirea de «Cenad».“

Pentru finalizarea actului de unificare, pretorul Nicolae Tcaciuc va trimite un raport prefectului județului Timiș-Torontal pe data de 14 ianuarie 1948, pe care îl încheie după cum urmează: „Având în vedere că toate formalitățile de contopire, respectiv alipirea comunei Cenadul Vechi la Cenadul Mare au fost îndeplinite și respectate conform prevederilor legii și regulamentului pentru aplicarea legii administrative, cu onoare vă rugăm a dispune aprobarea acestei contopiri cât mai curând posibil, avizul nostru fiind favorabil.“

Dușan Baiski

Articol publicat în revista „Cenăzeanul“ nr. 3/2012

Imagine aleatoare

Sondaj

Sondaj de opinie privind interesul față de istoria recentă a Banatului (1938-1956) - Posibile titluri de cărți:
Română
  • 2196 imagini
  • 4170 articole

Display Pagerank