În 20 iunie a.c., în comuna Victor Vlad Delamarina, în organizarea Primăriei (primar: jurist Ioan Sima) şi a Consiliului Local, vor avea loc ample manifestări culturale dedicate poetului Victor Vlad Delamarina. Va fi inaugurat Muzeul „Victor Vlad Delamarina” (cu colaborarea Muzeului Banatului din Timişoara şi a Societăţii Culturale „Banatul”), se va desfăşura prima ediţie a unui simpozion închinat operei poetice şi plastice a marelui fiu al satului (cu contribuţia Asociaţiei Scriitorilor în Grai) şi va fi lansat volumul Victor Vlad Delamarina şi familia sa. Contribuţii biografice (Editura Eurostampa, Timişoara), semnat de dr. Constantin-Tufan Stan şi dr. Gheorghe Luchescu, cu un cuvânt înainte de dr. Eugen Beltechi, lingvist, cercetător principal la Academia Română, filiala Cluj-Napoca. Sub auspiciile Inspectoratului Şcolar Judeţean Timiş (inspector general: dr. Aurelian Sima), la iniţiativa celor doi autori vor fi puse bazele unui centru de studii dialectale, preconizându-se includerea ulterioară a acestuia în cadrul unui proiect cultural euroregional, destinat conservării şi
valorificării tradiţiilor culturale româneşti din spaţiul intercultural şi multietnic bănăţean.
Sofia Vlad-Rădulescu se înrudea cu familia Bredicenilor (sora sa Cornelia, o bună pianistă şi coristă, dar şi pasionată actriţă, va deveni soţia lui Coriolan Brediceanu) şi cu cea a lui George Dobrin, prin cealaltă soră, Elena, care se va căsători cu renumitul avocat bănăţean, rămas în istoria Banatului ca primul prefect român al judeţului Caraş-Severin după Unire. Alături de Cornelia, Sofia Vlad s-a ocupat de educaţia muzicală a lui Tiberiu Brediceanu,dezvoltându-i gustul pentru cântecul popular şi predându-i primele lecţii de pian.
Născută în comuna Ciacova la 24 decembrie 1851, fiica Paulinei şi a inginerului şi avocatului Constantin Rădulescu, Sofia Vlad-Rădulescu, mama poetului, afost una din principalele animatoare ale vieţii culturale lugojene la finele secolului al XIX-lea. „În societatea românească a Lugojului de acum cincizeci de ani, ea era o femeie de elită, o pasionată cultivatoare a frumosului artistic sub variatele lui forme, stimulând şi organizând manifestaţiile teatrale ale tinerilor diletanţi, traducând şi scriind lucrări proprii pentru revistele timpului.”(Alexandru Bistriţeanu) Referindu-se la importanta sa contribuţie la dezvoltarea muzicii culte, Zeno Vancea o caracteriza astfel, într-o epistolă expediată lui I. Willer: „Această doamnă este mama muzicii instrumentale române din Ardeal”.
A manifestat, din copilărie, puternice înclinaţii artistice, participând la numeroase serate muzicale (numite, în epocă, soirée musicale sau Musikproduction), organizate la Lugoj de tatăl său, ing. Constantin Rădulescu, protofiscul comitatens Filip Pascu şi farmacistul italian Franz Galliny, unde s-a afirmat alături de o altă tânără pianistă, Livia Pascu. Programele cuprindeau muzică românească, dar şi opusuri din repertoriul clasic. Printre invitaţii de seamă ai acestor reuniuni artistice s-au numărat Nica Iancu-Iancovici, vestitul lăutar lugojean, şi Alexandru Mocioni, un rafinat pianist şi compozitor.
Laura Vlad (1877-1956), una din surorile lui Victor Vlad Delamarina, muziciană autodidactă (violoncelistă) şi artistă plastică academică (licenţiată a Academiei de Arte Frumoase din München), a obţinut premiul I şi medalia de aur la Expoziţia Internaţională din Barcelona, în anul 1929 (standul României a fost organizat de Alexandru Tzigara-Samurcaş), pentru un set de figurine etnografice lucrate în lemn şi pictate, reprezentând portul popular din diferite zone folclorice româneşti. Aşa cum rezultă dintr-o dedicaţie pe care i-a făcut-o Lucian Blaga pe un exemplar din Spaţiul mioritic, creaţiile sale plastice au fost acelea care l-au inspirit pe poetul-filozof în elaborarea volumului său.
Prof. dr. Constantin-Tufan Stan
Versiune pentru tipărire
