Enciclopedia Banatului

Български English Français Deutsch  Magyar Română Српски 

BANATERRA (română)

Site-uri partenere

Copyright © 2006-2015. Asociatia Banaterra. Toate drepturile rezervate.

Alexandru Guran

Alexandru Guran s-a născut la 20 mai 1824, în localitatea Borlovenii-Vechi, jud. Caraş-Severin, în familia locotenentului Moise Guran, originar din Domaşnea, la data respectivă comandantul cazărmii grănicereşti din Borlovenii-Vechi, ce aparţinea de compania Prigor.
De menţionat că viitorul general s-a născut în ziua în care a fost sfinţită biserica din localitate, la a cărei construcţie un sprijin deosebit l-a acordat lt. Moise Guran, care a şi participat la sfinţire, aşa cum reiese din însemnările preotului Pistrilă Iancu, paroh la acea dată în localitate.
Copilăria şi-a petrecut-o în satul natal, acolo unde Nera îşi începe parcursul în frumoasa Vale a Almăjului, aici a absolvit şcoala primară, după care la Bozovici şcoala trivială, iar la Caransebeş şcoala medie. Întreg parcursul şcolar a fost încununat cu rezultate dintre cele mai bune, fapt pentru care, conform tradiţiei familiale, a urmat cursurile Academiei militare de la Wiener Neustadt, pe care a absolit-o cu rezultate excelente.
A urmat cariera militară, înaintând rapid până la cele mai înalte grade din armata austriacă, fiind primul ofiţer român care a ajuns în plină activitate la gradul de locotenent-mareşal (general de divizie). Astfel, a fost avansat la gradul de sublocotenent în anul 1843, la vârsta de 19 ani, locotenent în 1848, căpitan clasa I în 1852, maior în 1853, locotenent-colonel în 1864, colonel în 1866, general maior în 1873 la vârsta de 49 de ani şi locotenent-mareşal în anul 1878, grad cu care este şi pensionat în anul 1879.
A luat parte la luptele din 1848, luptând pe fronturile de la Gaverda, Monteveno şi Curtenova, iar în 1849 îl găsim pe câmpul de luptă de la Navara.
În anul 1859, participă la războiul austro-italian, luptând pe fronturile de la Magenta şi Solferino.
În toate aceste bătălii s-a remarcat ca un bun ofiţer, bine pregătit din punct de vedere militar, cu multă iniţiativă şi curaj, fapt pentru care a fost decorat şi înaintat în gradul de maior înainte de termen.
Cariera sa militară a avut o traiectorie consecvent ascendentă, fapt pentru care a fost numit în funcţii de mare responsabilitate, multe în statele majore dar şi de comandă, printre acestea amintim ofiţer de stat major la regimentul 32 infanterie , îndeplinind în acelaşi timp şi funcţia de profesor la şcoala de cadeţi, ofiţer de stat major în Cartierul General al armatei a IV-a din Galiţia şi al Armatei a II-a din Italia, director al Secţiei de Topografie din Croaţia şi Slovenia, şef de stat major al Diviziei din Istria şi Goriţa, comandant al Şcolii de război şi al Şcolii de administraţie.
În 1869, a fost numit şef al departamentului nr.5 din Ministerul de război austro-ungar, iar în 1872 comandant al Brigăzii I din divizia VI infanterie. Din 1876 a fost directorul Institutului geografic–militar din Viena.
Calităţile sale cred că le găsim cel mai bine reliefate în articolul din ziarul „Albina“, care a apărut cu ocazia numirii sale în funcţia de Director al Institutului Geografic al armatei imperiale
„De curând domnul general Alexandru Guran a fost numit de Maiestatea Sa Imperială, ca director superior al Institutului Geografic Militar din Viena.
Această numire ne interesează foarte mult pe noi românii, căci domnul general Guran este român din naştere din comitatul Severinului-Banat. Domnia sa a mai fost mulţi ani directorul Şcolii Superioare de Război-Kriegschule apoi comandantul Brigăzii I infanterie din Viena. Pentru bravurile militare şi inteligenţa extraordinară, domnul general Guran s-a bucurat permanent de deosebita încredere a Împăratului, fiind de mai multe ori decorat cu înalte ordine.
În cercurile militare domnul general Guran se numără ca unul dintre cei mai inteligenţi şi stimaţi generali din toată Austro-Ungaria cea ce s-a recunoscut şi la locurile competente prin numirea domniei sale în calitate de comandant acelor mai superioare institute ştiinţifice militare din Austria.
Şi noi îl felicităm din toată inima pe domnul general la noua avansare a domniei sale şi ne bucurăm cu atât mai mult noi, că românii rareori ajungem la astfel de demnităţi.
De menţionat că toţi care au ajuns sus nu au ajuns prin originea lor aristocrată, sau prin protecţie, ci singuri prin bărbăţia lor, prin studiu neobosit şi bravură exemplară”
Pentru ”vrednicia sa” a primit mai multe decoraţii şi distincţii:
Cavaler al Ordinului Leopold, Cavaler al Marii Cruci a ordinului imperial rusesc Sfântul Stanislav clasa I, Cavaler al ordinului regal italian Sf. Mauriţiu şi ordinul Lazarus, precum şi mare ofiţer al ordinul persan al Soarelui şi Leului etc.
Generalul Alexandru Guran, personalitate complexă, nu a fost numai un militar desăvârşit, dar şi un pictor apreciat, unde datorită talentului său a ajuns pe aceleaşi culmi de glorie pe care le-a atins şi în arta militară.
Temele preferate au fost portretul, peisajul şi florile, în redarea lor folosind cu multă dibăcie nuanţele de verde, albastrul, albul şi galbenul. Dealurile împădurite şi livezile înflorite din picturile sale amintesc de meleagurile copilăriei.
Fiind un bun cunoscător al sufletului omenesc, realizează portrete de o mare expresivitate, cel mai apreciat fiind tabloul „Femeia cu lumânarea aprinsă”, ce reprezintă o româncă ieşind din casă în toiul nopţii cu o lumânare aprinsă, aceasta ferind cu mâna flacăra de vânt. Flacăra proiectează misterios razele asupra pieptului şi braţelor, având o umbrire splendidă a feţei. Tabloul, împreună cu alte 34 de lucrări, a fost expus la Caransebeş la o expoziţie organizată de episcopul Ioan Popasu cu ocazia înfiinţării „Societata Femeilor Ortodoxe din Caransebeş” (1 mai 1891), tablou ce a fost vândut în anul 1925 cu suma de 250 000 lei.
Recunoscut pentru simţul său artistic, el a fost delegat al Austriei la expoziţia mondială de pictură de la Paris din anul 1878, precum şi preşedinte al comisiei austro-ungare la această expoziţie.
Generalul Alexandru Guran a publicat nuvele în „Familia“ lui Iosif Vulcan din Oradea şi zeci de articole de cultură generală în ziarele “Albina„ din Viena, “Concordia„ din Budapesta şi “Luminătorul„ din Timişoara.
S-a bucurat de aprecierea regelui Carol I cât şi de prietenia Mocioneştilor, a episcopului Ioan Popasu şi a lui Vicenţiu Babeş.
Generalul Alexandru Guran a servit armata imperială peste 35 de ani, fiind pensionat în 1879 la vârsta de 55 de ani. Nu a fost căsătorit niciodată, iar la 15 mai 1888, departe de locurile natale , trece în lumea celor drepţi. A fost înmormântat cu onoruri militare la Viena.
 
Text: Pavel Gârjoabă
Borlovenii-Vechi, martie 2010

Imagine aleatoare

Tirol - Placă comemorativă

Sondaj

Sondaj de opinie privind interesul față de istoria recentă a Banatului (1938-1956) - Posibile titluri de cărți:
Română
  • 2196 imagini
  • 4170 articole

Display Pagerank