Enciclopedia Banatului

Български English Français Deutsch  Magyar Română Српски 

BANATERRA (română)

Site-uri partenere

Copyright © 2006-2015. Asociatia Banaterra. Toate drepturile rezervate.

Agache, Catinca - Literatura română din Voivodina

Privite prin prisma unei perioade de un secol şi raportate la spaţiul Banatului sârbesc, atât limba, cât şi literatura română, care, evident, se manifestă în afara spaţiului limbii materne, rareori cunosc o evoluţie firească, iar şi mai rar valorile lor sunt recunoscute, apreciate, cel puţin de opinia literară, atât în patria limbii materne, cât şi în spaţiul lingvistic nematern - cu atât mai mult dacă acel spaţiu ţine de zona balcanică, zguduită de înverşunate conflicte etnice, de un pronunţat naţionalism care sfidează raţiunea şi întreg potenţialul creativ. Chiar şi astăzi, abordarea spaţiului cultural-literar şi a producţiei lite-rare se face prin nuanţe timide, iar lucrările de amploare, cum e cazul  Literaturii române din Voivodina,  sunt o raritate.
Scrisul românesc din Banatul sârbesc este un fascinant „proiect” al unei populaţii „dezrădăcinate”, amplasate la pe-riferia spaţiului lingvistic românesc, care încă n-a renunţat la o sensibilitate mai nuanţată, dimpotrivă mereu a căutat să-şi promoveze identitatea culturală şi, implicit, cea naţională. Întreaga perioadă, începând cu sec. XIX şi până în zilele noastre, este uimitoare prin vigoare, prin etapele şi sincopele evolutive, prin miracolul de a rezista, iar lucrarea Catincăi Agache ne va ilustra într-o formă documentată, avizată, complexitatea realităţii în care a germinat fiinţa românească din Banatul sârbesc. Însă, e necesar să potenţăm, de ceea ce nu se ţine cont, şi anume: dacă primele volume de versuri apar oarecum târziu, în prima jumătate a sec. XX, asta nu înseamnă că nu a existat şi o creaţie literară, un fior literar care avea forţa necesară să pună în mişcare energiile creatoare. Aşa cum am mai observat şi în alte rânduri, lirica populară este argumentul că nu am fost o colectivitate lipsită de fiorul literar, creativ - dimpotrivă. Este o dovadă, mai mult decât grăitoare, că românii din Banatul sârbesc au avut parte de acea creaţie li-terară, fie ea şi cea populară, care era îndeajuns de puternică să genereze scrisul literar de mai târziu. În interiorul colecti-vităţii a existat un „zbucium” care, fără lipsă de modestie, a dat naştere unui fior liric, am zice chiar din abundenţă, însă, fiind de o factură populară, îi lipsea momentul evolutiv spre o literatură artistică, moment care a întârziat, fiind condiţionat şi de contexte care nu au nimic comun cu literatura, mai degrabă cu acele condiţii nefavorabile de sorginte politică, socială, şi care s-au rezumat cu închiderea şcolilor româneşti, persecuţii şi arestări, etc., în final cu plecarea intelectualilor în România. Şi totuşi, creaţia literară a românilor din Banatul sârbesc, desigur poezia, a recuperat mai toate fazele pe care nu le-a trăit la modul firesc, reuşind să aducă, în a doua jumătate a sec. XX, pagini care confirmă valoarea acestei literaturi. Conştientizăm faptul că literatura cuprinsă în lucrarea de faţă este, totuşi, una „handicapată”, desigur dacă abordăm totalitatea genurilor literare, atât din aspectul producţiei literare, dar mai cu seamă al valorilor create. Nu putem nega paginile reuşite de proză, însă acestea, vizavi de spaţiul liric, reprezintă o contribuţie modestă în ansamblul literaturii noastre. Au existat încercări care n-au reuşit să insufle respiraţiile necesare de a persevera şi de a se impune, chiar dacă paginile scrise nu trebuie ignorate. Dramaturgia, la fel, împărtăşeşte aceleaşi aprecieri, căci puţinele texte dramatice n-au rezistat montajului scenic.   
Lucrarea de faţă este un important manual de referinţă, o lucrare competentă despre fiinţa mai rafinată a românului din Banatul sârbesc, care va înlesni cunoaşterea evoluţiei literaturii române din Voivodina, graţie şi strădaniei autoarei de a încorpora un valoros aparat critic încât, în paralel, ni se oferă o privire de ansamblu asupra mersului literaturii noastre, apelând, deopotrivă, la contextul social, politic, la cadrul publicistic, cu îndrăzneţe incursiuni şi referinţe la presa românească din Banatul sârbesc, cu şi mai îndrăzneţe aprecieri la adresa unor protagonişti ai climatului cultural, li-terar, publicistic şi care rămân spre a fi, sau nu, confirmate de posteritate. Literatura română din Voivodina, la modul cum este elaborată, ni se prezintă în diverse ipostaze. Ea poate fi citită precum o geneză a fenomenului identitar minoritar, în mod aparte literar, care atinge o împlinire prin câteva etape evolutive; un eseu riguros despre neliniştea literară; un instrument necesar de critică literară; nu în ultimul rând un omagiu adus limbii şi creaţiei literare a unei minorităţi care a dat dovadă de cunoaşterea elementului valoric şi nu mai puţin, care a fost conştientă de promovarea acestuia.
Avantajul celui care îşi propune să evalueze totalitatea spaţiului literar constă şi în faptul că are şansa de a impune judecăţi de valoare, de a-şi demonstra propria optică, proprii-le argumente, care nici nu înseamnă că sunt şi întemeiate, etc. Astfel, prezenţa unor scriitori, care de mai multe decenii sunt absenţi din peisajul literar românesc, şi care în urma debutului literar au scris într-o altă limbă decât cea română, respectiv care şi-au publicat opera literară într-un alt spaţiu, alţii care au insistat să nu fie incluşi în literatura română din Banatul sârbesc, totuşi sunt incluşi în lucrarea Literatura română din Voivodina. Desigur, sunt scriitorii care cinstesc această litera-tură şi probabil că e necesară distanţa de timp, pe care alte generaţii o vor aprecia mai diferit. 
Care sunt perspectivele acestei literaturi? Lucrarea Catincăi Agache, dacă o citim în coordonatele determinate de cronologia momentelor, etapelor literare parcurse, ne va arăta că în spatele unei efervescenţe a anilor postbelici, culminând cu anii ’70 ai sec. XX, literatura română din Banatul sârbesc urmează calea unei uşoare discontinuităţi, iar perspectivele ei deloc nu ne entuziasmează. Azi, această literatură este reversul dramei minoritarului român, a scriitorului care a ales limba maternă, chiar şi cu riscul de a se pierde în anonimat, având parte de o receptare condiţionată de cercul îngust minoritar, marcat de contradicţii şi ostilităţi, în timp ce multă vreme a aşteptat în antecamera literaturii române.  
Literatura română din Voivodina mereu şi-a promovat tendinţa spre autenticitate, reuşind, în final, să se bucure de propria identitate cu acel specific oferit de spaţiul multicultu-ral în care a evoluat. Este o literatură care azi ni se înfăţişează fără prejudecăţi, cu o reală şi incontestabilă conştiinţă de sine şi de valorile pe care le posedă.

Nicu CIOBANU

 

http://libertatea-publicatii.rs

Imagine aleatoare

Sondaj

Sondaj de opinie privind interesul față de istoria recentă a Banatului (1938-1956) - Posibile titluri de cărți:
Română
  • 2196 imagini
  • 4170 articole

Display Pagerank