Cripta Domului este realizată sub formă de cruce latină, primul mormânt fiind făcut direct în pardoseală, încă înaintea terminării Domului (de fapt în chiar faza incipentă de construcţie) în anul 1741, la moartea şi înmormântarea canonicului de origine italiană Carlo Tazzoli.

Cel mai proaspăt mormânt este cel al episcopului emerit de Timişoara, Sebastian Kräuter (1922-2008), de pie memorie, depus lângă antecesorul sau dr. Augustin Pacha (1870-1954) şi de arhiepiscopul titular Dr. Adalbert Boros (1908-2003), ultimul consacrat în secret în 1948 ca episcop auxiliar de Timişoara- ulterior condamnat pentru această "crimă", de autorităţile comuniste, la treisprezece ani de închisoare pe care i-a şi efectuat.

Această venerabilă Criptă (una dintre cele mai vechi din oraş) mai adăposteşte mormintele episcopilor diecezei de Cenad: Nikola Stanislavich, Franz Anton Engl zu Wagrain, Emerich Christovich, Ladislaus Köszeghy, Alexander Csajághy, Alexander Bonnaz, Alexander Dessewffy şi Josephus Németh (episcop auxiliar), dar şi a urmaşilor acestora, episcopii de Timişoara deja menţionaţi, ale prepozitilor şi canonicilor Capitlului Catedral (printre care se număra şi membrul Academiei Maghiare de Ştiinţe, canonicul şi istoricul Szentkláray Jenő), precum şi ale unor militari de rang înalt, de regulă comandanţi ai cetăţii Timişoara (Georg Rukawina zu Widowgrad, Karl Freiherr von Braum, etc).

Unele morminte sunt şi azi vizibile, altele - se ştie că titularii au fost înhumaţi în cripta Domului (episcopul Emericus Christovich, + 1798), dar din păcate mormintele nu se mai cunosc. În vremuri tulburi de război şi asedii a constituit loc de refugiu pentru locuitorii oraşului sau pentru bunurile culturale şi de artă ascunse din calea jafurilor.

Cripta Domului se deschide la pelerinaje şi mari celebrări liturgice, când adesea se coboară pentru o scurtă rugăciune în memoria iluştrilor defuncţi, dar şi în zilele de 1 şi 2 noiembrie, la ziua Tuturor Sfinţilor, respectiv Comemorarea Credincioşilor Răposaţi când, de asemenea episcopul diecezan şi Capitlul Catedral fac rugăciuni pentru cei adormiţi în Domnul, iar credincioşii care doresc, li se pot alătura.

Vizitarea criptei se poate face doar cu acordul episcopiei, în cadru organizat, pentru a păstra caracterul sobru şi liniştea acestui vechi lăcaş funerar.

Text: drd. Claudiu Călin, arhivist diecezan
          Foto: Dorotea Momir, în colaborare cu Petru Isac, 2 noiembrie 2009