La sosirea pe aeroportul din Kabul, principalul sentiment resimţit de militarii români a fost cel de nesiguranţă
„Scorpionii Roşii”, mândria armatei române, participanţi la numeroase misiuni armate în afara ţării şi recunoscuţi pentru valoarea lor atât pe plan intern, cât şi extern, nu mai au nevoie de prezentare. Mai puţină lume ştie, însă, că şi noi, timişorenii, avem... scorpionii noştri, „Scorpionii galbeni”, la fel de bine pregătiţi. Aceştia au constituit un nucleu care să promoveze modelul soldatului modern.
În urma restructurării armatei, în Timişoara a rămas un singur batalion de infanterie, aflat momentan în curs de profesionalizare, care urmează un regim de pregătire asiduă pentru a face faţă cerinţelor posibile pe plan intern şi extern. În anul 2005, un detaşament al acestui batalion a participat, alături de „Scorpionii Roşii”, în Afganistan, la o misiune de asigurare a primei etape a alegerilor parlamentare din această ţară. Misiunea a fost îndeplinită cu succes şi în urma ei şi-au câştigat renumele de „Scorpionii Galbeni”. Detalii despre această misiune ne-au fost oferite de către căpitanul Codruţ Dumitrescu, ofiţer în Statul Major al batalionului care a participat la misiune, de altfel, singurul ofiţer de stat major din Timişoara, plecat în Afganistan.
Pregătirea
Prima misiune românească în Afganistan a avut loc în anul 2002 şi a fost asigurată de „Scorpionii Roşii” din Craiova (Batalionul 26 Infanterie „Neagoe Basarab”), aceasta fiind şi prima misiune de tip combat a unei unităţi româneşti în afara graniţelor ţării, militarii craioveni executând de atunci mai multe misiuni externe, în general de menţinere a păcii. La începutul anului 2005, s-a luat decizia ca, alături de „Scorpionii Roşii”, la misiunea de asigurare a bunei desfăşurări a alegerilor parlamentare din Afganistan, programate iniţial în luna aprilie, să participe şi un detaşament de militari timişoreni, format din ofiţeri, subofiţeri şi gradaţi profesionişti. A avut loc o selecţie iniţială, conform normelor Ministerului Apărării Naţionale, dintre candidaţii voluntari, după care a urmat o perioadă de pregătire, pentru integrarea în colectivul mai larg şi în specificul acţiunii. Se ştia atunci că misiunea contingentului românesc din Afganistan, format din circa 400 de militari, era de întărire şi ridicare a nivelului de securitate în capitala afgană Kabul, în zona din jurul Biroului Electoral Central, unde se colectau voturile şi se monitoriza procesul electoral, precum şi pe căile de comunicare convergente Kabulului, alături de celelalte forţe ISAF (Forţa Internaţională de Securitate şi Asistenţă), formată din militari ai ţărilor membre NATO. Pentru familiarizarea cu condiţiile din teatrul de luptă afgan, militarii români au trecut printr-o perioadă de pregătire asiduă, de simulare a desfăşurării de operaţiuni militare în condiţii de temperatură ridicată. În taberele de instrucţie, militarii s-au antrenat în condiţii specifice verii româneşti (cu temperaturi de 30-35 de grade Celsius şi o umiditate a aerului de circa 80%), pentru a simula cât de cât condiţiile cli-matice din Afganistan (unde temperaturile sunt de 40-50 de grade Celsius, iar umiditatea aerului, de 40%).
Misiunea
La sfârşitul pregătirii, detaşamentul timişorean a plecat în Afganistan, aceasta fiind prima ieşire a unor militari timişoreni într-o formaţie lărgită. La sosirea pe aeroportul din Kabul, pe lângă căldura insuportabilă (militarii se aflau încă în avion şi credeau că e de la motoarele încinse ale acestuia), principalul sentiment resimţit a fost cel de nesiguranţă. Capitala era un adevărat furnicar, împrejurimile acesteia aveau un aspect rural, drumurile erau neasfaltate, din când în când se mai auzea câte o explozie, oricând putea apărea un pericol. Militarii români au avut de înfruntat şi o climă deosebit de aspră, cu călduri insuportabile în perioada verii (de până la 50 de grade Celsius la umbră), diferenţe foarte mari de temperatură din luna octombrie (30 de grade ziua şi minus 5 grade noaptea) şi praf „cât pentru toată viaţa”. Chiar dacă perioada de pregătire a fost intensă, pentru militarii timişoreni, situaţia reală din teren a fost mai dificilă decât se aşteptau, solicitarea funcţională a militarilor fiind maximă, din cauza numărului mare de misiuni (până la 14 în 24 de ore), precum şi a dificultăţii acestora. Ca pregătire fizică, psihică şi militară, însă, nu au fost diferenţe între militarii români şi cei proveniţi din alte armate, astfel încât cooperarea a fost foarte bună. De altfel, în cadrul misiunii, un element absolut nou, batalionul românesc a avut în subordine o companie americană, iar colaborarea a fost perfectă. Aceştia au apreciat inclusiv siguranţa oferită de tehnica românească. Chiar dacă au existat şi unele minusuri în ceea ce priveşte dotarea armatei române (eternul ARO care lasă mult de dorit sau lipsa instalaţiilor de climatizare din TAB-uri), în general echi-pamentele româneşti au fost la standardele NATO. Din păcate, multe dintre echipamente au fost primite doar cu ocazia misiunii. Militarii români sunt pregătiţi pentru a face faţă oricărei situaţii, în condiţiile în care li se asigură resursele necesare instrucţiei şi echipamentele. Aceste resurse sunt, probabil, singurele care îi diferenţiază pe militarii români de colegii lor din alte ţări. Stresul şi tensiunea acumulate au fost maxime în special în jurul datei alegerilor, când se aştepta o reacţie mai puternică din partea rebelilor. De altfel, chiar în ziua alegerilor, două rachete au explodat în zona centrală a capitalei afgane, una chiar în preajma Biroului Electoral Central, iar alta la Ambasada Canadei. Au existat, însă, şi unele momente mai vesele, petrecerile desfăşurate în mod organizat. Cu ocazia sărbătorilor religioase sau naţionale, militarii români au mâncat chiar sărmăluţe, dar acestea au fost gătite de militarii canadieni, care asigurau masa, astfel că nu au avut nici un gust. Pentru militarii români, au fost interzise, în timpul misiunii, relaţiile sexuale şi consumul de alcool. Canadienii, în schimb, aveau dreptul la câte două beri pe zi.
Aprecieri
ISAF a folosit trupele române fără nici un fel de diferenţe faţă de alte ţări. La finalul misiunii, fiecare militar a fost premiat cu medalia şi diploma NATO, semnată de comandantul forţelor ISAF, generalul Mauro Del Vechio. Trebuie menţionat faptul că aceste medalii nu sunt onorifice şi nu sunt primite de toţi participanţii la misiuni de acest gen. Militarii italieni, spre exemplu, nu au fost recompensaţi. În ceea ce îi priveşte pe „Scorpionii Galbeni”, aceştia au primit toţi calificativul „foarte bine“, iar nouă dintre ei au primit chiar calificativul „excepţional“. Dar poate cel mai important câştig al misiunii militarilor timişoreni a fost faptul că a contribuit la perfecţionarea pregătirii militare a detaşamentului, la diferite niveluri, precum şi la constituirea unui nucleu în unitatea timişoreană, care să transmită şi să promoveze modelul militarului modern din teatrele de operaţiuni actuale.
Legătura cu familia
Stresul, tensiunea, depărtarea de familie, i-au făcut pe unii dintre militarii din Afganistan (e drept, nu dintre timişoreni) să clacheze, ei fiind trimişi acasă. E adevărat, Ar-mata română a asigurat un dolar pe zi pentru convorbiri ale fiecărui militar cu familia. Dar majoritatea au cheltuit pe convorbiri telefonice mult mai mult, unii chiar peste 5 milioane de lei pe lună, mai ales că mai mult de jumătate sunt căsătoriţi, unii chiar au copii.
Mirela, soţia unuia dintre „Scorpionii Galbeni”, ne-a declarat că, la început, când soţul a anunţat-o că va pleca în Afganistan, nu i-a venit să creadă. Nu i-a fost uşor, a plâns, normal, la plecare, mai ales că acasă rămânea şi fetiţa care urma să înceapă şcoala. A stat cu sufletul la gură până la întoarcere. Noroc cu telefoanele dese şi cu faptul că fetiţa a început şcoala, iar activităţile i-au ocupat timpul. Este adevărat că nu lipsită de importanţă a fost şi motivaţia financiară a plecării în Afganistan, diurna fiind de 80 de dolari, pentru majoritatea aceasta fiind metoda de a obţine un venit suplimentar. Pentru unii, însă, a fost şi o motivaţie profesională, misiunea fiindu-le foarte importantă în carieră, chiar dacă uzura este maximă. Important a fost, însă, că toţi s-au întors acasă, iar pe lângă familii, unul dintre cei mai bucuroşi de întoarcerea e-fectivului complet a fost comandantul lor direct, lt. col. Cristian Dinulică.
Pregătirea
Prima misiune românească în Afganistan a avut loc în anul 2002 şi a fost asigurată de „Scorpionii Roşii” din Craiova (Batalionul 26 Infanterie „Neagoe Basarab”), aceasta fiind şi prima misiune de tip combat a unei unităţi româneşti în afara graniţelor ţării, militarii craioveni executând de atunci mai multe misiuni externe, în general de menţinere a păcii. La începutul anului 2005, s-a luat decizia ca, alături de „Scorpionii Roşii”, la misiunea de asigurare a bunei desfăşurări a alegerilor parlamentare din Afganistan, programate iniţial în luna aprilie, să participe şi un detaşament de militari timişoreni, format din ofiţeri, subofiţeri şi gradaţi profesionişti. A avut loc o selecţie iniţială, conform normelor Ministerului Apărării Naţionale, dintre candidaţii voluntari, după care a urmat o perioadă de pregătire, pentru integrarea în colectivul mai larg şi în specificul acţiunii. Se ştia atunci că misiunea contingentului românesc din Afganistan, format din circa 400 de militari, era de întărire şi ridicare a nivelului de securitate în capitala afgană Kabul, în zona din jurul Biroului Electoral Central, unde se colectau voturile şi se monitoriza procesul electoral, precum şi pe căile de comunicare convergente Kabulului, alături de celelalte forţe ISAF (Forţa Internaţională de Securitate şi Asistenţă), formată din militari ai ţărilor membre NATO. Pentru familiarizarea cu condiţiile din teatrul de luptă afgan, militarii români au trecut printr-o perioadă de pregătire asiduă, de simulare a desfăşurării de operaţiuni militare în condiţii de temperatură ridicată. În taberele de instrucţie, militarii s-au antrenat în condiţii specifice verii româneşti (cu temperaturi de 30-35 de grade Celsius şi o umiditate a aerului de circa 80%), pentru a simula cât de cât condiţiile cli-matice din Afganistan (unde temperaturile sunt de 40-50 de grade Celsius, iar umiditatea aerului, de 40%).
Misiunea
La sfârşitul pregătirii, detaşamentul timişorean a plecat în Afganistan, aceasta fiind prima ieşire a unor militari timişoreni într-o formaţie lărgită. La sosirea pe aeroportul din Kabul, pe lângă căldura insuportabilă (militarii se aflau încă în avion şi credeau că e de la motoarele încinse ale acestuia), principalul sentiment resimţit a fost cel de nesiguranţă. Capitala era un adevărat furnicar, împrejurimile acesteia aveau un aspect rural, drumurile erau neasfaltate, din când în când se mai auzea câte o explozie, oricând putea apărea un pericol. Militarii români au avut de înfruntat şi o climă deosebit de aspră, cu călduri insuportabile în perioada verii (de până la 50 de grade Celsius la umbră), diferenţe foarte mari de temperatură din luna octombrie (30 de grade ziua şi minus 5 grade noaptea) şi praf „cât pentru toată viaţa”. Chiar dacă perioada de pregătire a fost intensă, pentru militarii timişoreni, situaţia reală din teren a fost mai dificilă decât se aşteptau, solicitarea funcţională a militarilor fiind maximă, din cauza numărului mare de misiuni (până la 14 în 24 de ore), precum şi a dificultăţii acestora. Ca pregătire fizică, psihică şi militară, însă, nu au fost diferenţe între militarii români şi cei proveniţi din alte armate, astfel încât cooperarea a fost foarte bună. De altfel, în cadrul misiunii, un element absolut nou, batalionul românesc a avut în subordine o companie americană, iar colaborarea a fost perfectă. Aceştia au apreciat inclusiv siguranţa oferită de tehnica românească. Chiar dacă au existat şi unele minusuri în ceea ce priveşte dotarea armatei române (eternul ARO care lasă mult de dorit sau lipsa instalaţiilor de climatizare din TAB-uri), în general echi-pamentele româneşti au fost la standardele NATO. Din păcate, multe dintre echipamente au fost primite doar cu ocazia misiunii. Militarii români sunt pregătiţi pentru a face faţă oricărei situaţii, în condiţiile în care li se asigură resursele necesare instrucţiei şi echipamentele. Aceste resurse sunt, probabil, singurele care îi diferenţiază pe militarii români de colegii lor din alte ţări. Stresul şi tensiunea acumulate au fost maxime în special în jurul datei alegerilor, când se aştepta o reacţie mai puternică din partea rebelilor. De altfel, chiar în ziua alegerilor, două rachete au explodat în zona centrală a capitalei afgane, una chiar în preajma Biroului Electoral Central, iar alta la Ambasada Canadei. Au existat, însă, şi unele momente mai vesele, petrecerile desfăşurate în mod organizat. Cu ocazia sărbătorilor religioase sau naţionale, militarii români au mâncat chiar sărmăluţe, dar acestea au fost gătite de militarii canadieni, care asigurau masa, astfel că nu au avut nici un gust. Pentru militarii români, au fost interzise, în timpul misiunii, relaţiile sexuale şi consumul de alcool. Canadienii, în schimb, aveau dreptul la câte două beri pe zi.
Aprecieri
ISAF a folosit trupele române fără nici un fel de diferenţe faţă de alte ţări. La finalul misiunii, fiecare militar a fost premiat cu medalia şi diploma NATO, semnată de comandantul forţelor ISAF, generalul Mauro Del Vechio. Trebuie menţionat faptul că aceste medalii nu sunt onorifice şi nu sunt primite de toţi participanţii la misiuni de acest gen. Militarii italieni, spre exemplu, nu au fost recompensaţi. În ceea ce îi priveşte pe „Scorpionii Galbeni”, aceştia au primit toţi calificativul „foarte bine“, iar nouă dintre ei au primit chiar calificativul „excepţional“. Dar poate cel mai important câştig al misiunii militarilor timişoreni a fost faptul că a contribuit la perfecţionarea pregătirii militare a detaşamentului, la diferite niveluri, precum şi la constituirea unui nucleu în unitatea timişoreană, care să transmită şi să promoveze modelul militarului modern din teatrele de operaţiuni actuale.
Legătura cu familia
Stresul, tensiunea, depărtarea de familie, i-au făcut pe unii dintre militarii din Afganistan (e drept, nu dintre timişoreni) să clacheze, ei fiind trimişi acasă. E adevărat, Ar-mata română a asigurat un dolar pe zi pentru convorbiri ale fiecărui militar cu familia. Dar majoritatea au cheltuit pe convorbiri telefonice mult mai mult, unii chiar peste 5 milioane de lei pe lună, mai ales că mai mult de jumătate sunt căsătoriţi, unii chiar au copii.
Mirela, soţia unuia dintre „Scorpionii Galbeni”, ne-a declarat că, la început, când soţul a anunţat-o că va pleca în Afganistan, nu i-a venit să creadă. Nu i-a fost uşor, a plâns, normal, la plecare, mai ales că acasă rămânea şi fetiţa care urma să înceapă şcoala. A stat cu sufletul la gură până la întoarcere. Noroc cu telefoanele dese şi cu faptul că fetiţa a început şcoala, iar activităţile i-au ocupat timpul. Este adevărat că nu lipsită de importanţă a fost şi motivaţia financiară a plecării în Afganistan, diurna fiind de 80 de dolari, pentru majoritatea aceasta fiind metoda de a obţine un venit suplimentar. Pentru unii, însă, a fost şi o motivaţie profesională, misiunea fiindu-le foarte importantă în carieră, chiar dacă uzura este maximă. Important a fost, însă, că toţi s-au întors acasă, iar pe lângă familii, unul dintre cei mai bucuroşi de întoarcerea e-fectivului complet a fost comandantul lor direct, lt. col. Cristian Dinulică.
Acţiuni interne
„Scorpionii Galbeni” din Timişoara s-au remarcat nu numai în teatrele de luptă internaţionale, ci şi pe plan intern. Ei au fost printre cei care au participat la înlăturarea efectelor inundaţiilor din judeţul Timiş, la Foeni, Cruceni, Ionel, Otelec, Gătaia, asigurând transportul alimentelor nece-sare în regim imediat populaţiei, dar şi salvarea de vieţi omeneşti în situaţiile critice. Nu în ultimul rând, au vegheat la buna funcţionare a administraţiilor locale din zonele afectate. Un detaşament timişorean a fost pregătit să intervină pentru înlăturarea efectelor catastrofelor naturale ce au avut loc de-a lungul Dunării. Cel mai recent eveniment la care „Scorpionii Galbeni” au participat alături de colegii lor din Craiova, „Scorpionii Roşii” şi „Scorpionii Negri“, a fost aniversarea eliberării Timişoarei, la 3 august. La această dată, în anul 1919, unităţi ale armatei române, aflate sub comanda colonelului Virgil Economu, şi-au făcut intrarea în Timişoara după ce, cu numai câteva zile în urmă, avusese loc retragerea trupelor sârbeşti şi franceze din Banat. Armata română a intrat în Timişoara pe fosta Calea Recaşului, azi Calea Dorobanţilor, pe sub un splendid arc de triumf, apoi s-au deplasat până în piaţa care de atunci se numeşte Piaţa Unirii, unde s-a desfăşurat solemnitatea oficială de primire, eveniment la care au luat parte primul prefect român din Timişoara, dr. Aurel Cosma, prima-rul oraşului, Iosif Gemml, ulterior sosind şi I.C. Brătianu, care deţinea funcţia de premier. La intrarea în Piaţa Unirii a avut loc defilarea armatei, compusă din două batalioane de infanterie ale Regimentului 2 Româneşti, două companii de mitraliere şi baterii de artilerie. Anul acesta, pe 3 August, trei detaşamente au intrat în Piaţa Unirii din Timişoara, din trei părţi diferite, rememorând momentul din 1919. După realizarea dispozitivului a urmat un scurt concert de muzică de fanfară, urmat de prezentarea onorului de către Garda de onoare şi o scurtă defilare. Seara a avut loc retragerea armatei cu torţe.
„Scorpionii Galbeni” din Timişoara s-au remarcat nu numai în teatrele de luptă internaţionale, ci şi pe plan intern. Ei au fost printre cei care au participat la înlăturarea efectelor inundaţiilor din judeţul Timiş, la Foeni, Cruceni, Ionel, Otelec, Gătaia, asigurând transportul alimentelor nece-sare în regim imediat populaţiei, dar şi salvarea de vieţi omeneşti în situaţiile critice. Nu în ultimul rând, au vegheat la buna funcţionare a administraţiilor locale din zonele afectate. Un detaşament timişorean a fost pregătit să intervină pentru înlăturarea efectelor catastrofelor naturale ce au avut loc de-a lungul Dunării. Cel mai recent eveniment la care „Scorpionii Galbeni” au participat alături de colegii lor din Craiova, „Scorpionii Roşii” şi „Scorpionii Negri“, a fost aniversarea eliberării Timişoarei, la 3 august. La această dată, în anul 1919, unităţi ale armatei române, aflate sub comanda colonelului Virgil Economu, şi-au făcut intrarea în Timişoara după ce, cu numai câteva zile în urmă, avusese loc retragerea trupelor sârbeşti şi franceze din Banat. Armata română a intrat în Timişoara pe fosta Calea Recaşului, azi Calea Dorobanţilor, pe sub un splendid arc de triumf, apoi s-au deplasat până în piaţa care de atunci se numeşte Piaţa Unirii, unde s-a desfăşurat solemnitatea oficială de primire, eveniment la care au luat parte primul prefect român din Timişoara, dr. Aurel Cosma, prima-rul oraşului, Iosif Gemml, ulterior sosind şi I.C. Brătianu, care deţinea funcţia de premier. La intrarea în Piaţa Unirii a avut loc defilarea armatei, compusă din două batalioane de infanterie ale Regimentului 2 Româneşti, două companii de mitraliere şi baterii de artilerie. Anul acesta, pe 3 August, trei detaşamente au intrat în Piaţa Unirii din Timişoara, din trei părţi diferite, rememorând momentul din 1919. După realizarea dispozitivului a urmat un scurt concert de muzică de fanfară, urmat de prezentarea onorului de către Garda de onoare şi o scurtă defilare. Seara a avut loc retragerea armatei cu torţe.
Lucian Ronkov
Agenda nr. 31/5 august 2006
Agenda nr. 31/5 august 2006
Versiune pentru tipărire
