Autentificare utilizatori

Contor de materiale

  • 14 imagini
  • 366 articole
  • Vucu-Secăşeanu, Nicolae - Nuntă fără voie [fragmente]*

    versiune gata de tipărire

     

    [O odaie ţărănească din Banatul începutului de secol XX]
    (Gheorghe - tatăl, Sofia - mama şi Trăian)
    Trăian (venind de la şcoala de repetiţie cu cărţile subsuoară): Sărut mâna!
    Sofia: Să trăieşci! Dar se poace fi d-ai stat atâta la şcoală, ori vrei şî tu să ce fas popă ori dascăl?!
    Trăian: Ba nu, mamo! O ţînut domnu învăţători prălezere cu noi dăspră economie, dăspră prăsîla la marve şî la hoare, cum le dzîsem noi acasă...
    Sofia (râzând): Ha, ha, ha... Ba că ş-o găsît sacu pececu, învaţă Tanda pră Manda. Dzîs că o ţînut leze cu voi, dar oare el îi fişcal să şcie lezile? Dar dă unge şcie el păoritu ca tată-tu? El care umblă cu păpusii vicsuiţ când săre lumea în sus dă lucru, atuns îi la şpaţiri. Dar dă marve se şcie el? Că n-are crac dă marvă-n avlie. Dă hoare nu dzîc, o şci dacă i-o fi spus dăscăliţa cum să pun oauăli supt cloţă...
    Gheorghe: Lasă-ce cu flecurili tele, nu ce ’mestăca unge nu-ţ ferbe oala!
    Sofia: Ducă-să dă dascăl... O avut el vreme până la doisprese ani dă învăţat, nu acuma când am io dă gând să-l însor.
    Gheorghe: Oi ave tu, dar n-o ave el şî n-o să fas nuntă fără voie...
    Sofia (punând mâna pe capul lui Trăian) : Aşa-i, Trăiane, io m-am pus în gând să ce-nsor cu Florica lu Ion Albu...
    Trăian (cu mirare): Pră mine? Poace credz că m-am zăbunit, să mă băzucurească lumea? Se ar dzîse copiii dă sama me? Şî se ar dzîse domnu învăţători, domnu părince - care ne dau alce învăţături, nu ca voi? Ei ne spun să nu fasem cum aţ făcut voi până acuma, nunţ năcununace ca la ţîgani, numa să urmăm pră alce naţii măi învăţace dăcât noi, se-s măi naintace în propăşîre... în progres.
    Sofia (aparte): Ăsta iar însepe păsăreşce... naţii, propăşîre, progres se şciu io se-s alea?
    Gheorghe: Vedz c-ai făcut socoata fără birtaş!...
    Sofia: Dar s-or măi însurat la noi aşa!...
    Trăian: S-or fi însurat, nu dzîc ba, dar io nu fac una ca asta, Doamne fereşce! Ori voieşci să mă prăfac ca „un copil se vre să fie mare” dîn carcea dă sicire, care luându-ş pălăria, praşchia şî boata lu tată-so, s-o credzut om mare? Aşa dă însurătoare; io mă duc să văd la precini pră unge mânăm vasili după amnazăţ (Iese grăbit.)
    Scena III
    (Gheorghe şi Sofia)
    Gheorghe: Vedz se răspuns căpătaş dî la copil?! Tu ai credzut că-i aşa cum tu vrei? Şcie el măi mulce dăcât cine, ba încă şî dăcât mine. Ieri m-o secit dîn gazătă un cauz dăspră urmărili unei nunţ năcununace şî fără acce, cum scria acolo: copilu ăla o rămas oarfăn după tată, dar n-o dobângit nimic dîn avere, că părinţî n-or fost cununaţ şî copilu o trăbuit să să baze slugă. Apo’ io nu vreu ca averea me căşcigată cu atâta sudoare să azungă pră mâna advocaţîlor ori în mânili unor namuri-nănamuri.
    Sofia: La noi niscând nu o să să întâmple aşa!
    Gheorghe: Dumnedzău măi poace şci urmărili, măi cu samă că nis copilu nu să-nvoieşce odată cu capu. Dar o să mă duc să-i povestesc gându tău şî lu domnu părince, ca să văd s-o dzîse el...
    Sofia (cu mânie): Du-ce, că tot cu sfaturili popilor m-am ţînut casa şî binili! Du-ce spune-i şî s-am sinat asară, că tu aşa eşci făcut; (pentru sine): Popa... popa şciu s-o să spună. O să-nsapă iar cu predica dî la Anu Nou, o să i-o spună dîn fir în păr totă, ba măi adoagă el seva, şcie el că dacă fasem nuntă năcununată n-o să ie nisun criţari dî la noi, dar aşa ar ave vro sins-şasă lei pră „estractu” dă bocedz, vro dzăse pîntru cununie, afară dă asta ar fi şî el la nuntă, că-i bun precin cu Gheorghe dă când îi „îmbru” la besărică. Numa că mie nu-m pasă nis dă dzăse popi! Ori dacă nu ieu fata asta după copilu meu, îm dă el fata lui? Dar să vină baba Ruja să-m aducă vorba dă fată şî pră copil îl înduplec io până să-nvoieşce, şî dacă o fi să-i de ocolu dî la „fântâna cu leacuri”, să va învoi şî Gheorghe. (Se uită spre uşă.) Dar iacăt-o că vine - vorba rumânului - când vorbeşci dă lup, lupu buie-n oi!
    Scena V
    (Sofia, Baba Ruja)
    Baba Ruja (intră cu o sticlă la brâu): Bună dzîua, Sofio-o-o!
    Sofia: Bună să fie... mamo Rujo!...
    Baba Ruja: Au, ţus-o mama, ce-i fi nădăit că m-am prins pră acolo dă vin aşa târdzîu.
    Sofia: Ba, şciu că alcili ce-or opăsit.
    Baba Ruja: Opăsit, dzău, opăsit - că au, mulţam lu Dumnedzău - au dă toce. Când le spuşăi că am venit în peţît pîntru voi, ca să adusem pră Florica după Trăian, nu măi şciau - dă bucurie - pră se lume îmblă. Că n-au, dragă, n-au alţ oamini pră potriva lor în sat, şî să o de în alt sat le pare şî măi rău, că atâta fată au şî ei, ca şî voi copilu. O serut-o şî un dascăl dîntr-un sat vesin, dar nu o dau nis după vlăgica. Dă bucurie îm dădură câta răchie ca la o muiere bătrână - şî cu asta m-am amânătat. Îm măi arătară câce-toce, vro opt ponevi, toce ţăsuce rânduriu, dzîsau că toce îs a’ lu Florica, vro dzăse-doauădzăs dă trâmbe dă pândză. M-or dat într-o uieguţă câta răchie, iacăt-o (scoate sticluţa.) Be şî tu Sofio, să vedz numa se răchie bună au. Spusără că măi au vro patru-sins acoave anumit prîntru nuntă.
    Sofia: Las-o păcatului dă răchie... dar se-o dzîs Ion dă zăstre, că numa cu asta dacă l-om puce îndupleca pră Gheorghe meu...
    Baba Ruja: Nu pot să şciu, că pră Ion nu l-am aflat acasă.
    Sofia: Asta ar fi măi fi dă lipsă să să şcie... că deh! Gheorghe nu pre îi cu voie, iar copilu nu vre nisdăcum. El şcie se şcie. Şcie câce-toce dî la şcoală; nu-i măi lumea ca năince-vreme. Acuma şî crâmpoţî dă copii şciu dă prîn ăle cărţ, dă prîn ăle novele tot se-i în lume...
    Baba Ruja: Lasă-i pră maica... O’ nu şcii tu sine-i baba Ruja dăscântătoarea, că vin la mine muieri tumna dă pră lângă Dunăre să le dau în sămn, dară ţîie să nu-ţ fac, că ni-s uşă lângă uşă?!? Copilului îi fac o unsoare dă dragostă, dă să duse-n lume după fată!... Lu Gheorghe tău îi fac o apă dî la moară, care să-ntoarse pră stânga, ş-atuns nu ci-i ceme!...
    Sofia: Da, că asta am vrut să ce-ntrăb şî io, că eşci muiere prăsepută.
    Baba Ruja: Adă, dară, lu maica vro şasă cucurudz, tri d-ăi albi şî tri d-ăi galbeni, o zumătace dă litră dă răchie şî după se o dăscânt să-i dai lu Gheorghe să guşce. Pîntru copil adă o bucătură dă clisă să-i topesc o untură.
    Sofia: Îţ aduc, mamo Rujo, îţ aduc!... Îţ aduc doisprese cucurudz, nu numa şasă, şî o litră dă răchie, dar să le dăscânţ cu leac, că tare am voie dă fata asta.
    Baba Ruja: Atuns îi şî măi bine!... Că dîn se-i mult, îi măi cu leac...
    Sofia: Mă   duc să-ţ aduc,  că acuş o să vină   Gheorghe, că uită,  la sas acuş   îi
    doisprese - vremea prândzului. (Iese.)
    Baba Ruja (caută la brâu după sticlă): Să măi înghit câta dîn uieguţă, că doar o fi bine. Pră sară capăt dî la Sofia. (Bea.) Că doar n-o să-i fac dăscâncesile cu răchia, nis unsoarea cu clisa!... O să fac câta unsoare pră grumadzu meu, că dzău, îi şî uscat d-atâta post, că la mine-i măi mult post dăcât slastă, poace să mă cuminese popa în fiecare dzî, că mi-s prăgăcită - tot cu stomacu gol... Îm ţîn viaţa cu uieguţă d-aşcea (îşi arată sticla). Cucurudzî îi voi da la ăle doauă găinuţă, dacă s-or măi ţîne prîn ocol, că nu le-am vădzut d-alaltăieri... (Se uită la sticlă.) Aş măi be, dar mă cem că mă pringe şî-i amnazăţu, mă cem că mă clacin pră drum. (îngândurată.) A... puie-n ei, că doar n-oi fi furat-o!... (Mai trage două-trei înghiţituri, apoi vâră uieguţa la brâu.)
    Scena VII
    (Baba Ruja şi Sofia)
    Sofia (intră cu cucuruzii în poală şi cu o sticlă în mână): Iacă, mamo Rujo, cucurudzî şî răchia, fă cum şcii că-i măi bine, că dacă o da Dumnedzău să fasem nuntă, ce-oi gostî ca pră o nănaşă.
    Baba Ruja: Grija maichii! Du-ce adă şî o bucătură dă clisă prîntru unsoarea copilului...
    Sofia: Haida, că clisa o ţînem în cămara dîn avlie.
    Scena VIII
    (Trăian, apoi Sofia)
    Trăian (vine grăbit): Oare unge-o fi mama? (Se uită la ceas.) Îi vremea prândzului şî trăbe să plec cu marvili în ţarină. Uşîli dăşchisă... sigur poace fi prîn avlie (strigă spre obor): Mamo!... Mamo!... Vină să-m dai seva dă prândz, că mă duc cu marvili în ţarină, la păscut...
    Sofia (intrând): Se poace fi dă vin aşa dă târdzîu? Doar că nu-i fi fost iar prî la şcoală?...
    Trăian: Am fost la precinii mei. N-am vorbit să merzem măi mulţ cu marvili pră izlaz...
    Sofia: Să ce laş tu dă precini, că io m-am înţăles cu tată-to să ce însurăm cu Florica lu Ion Albu.
    Trăian: Ad-o prîntru dumita, că io nu mi-s dă însurat, ea poace să să mărice, că-i măi cimpurie cu un an dăcât mine. La şcoală o fost cu o clasă măi sus dăcât mine.
    Sofia: Nu afla tu spini în coleşă, că s-or măi însurat şî alţî aşa.
    Trăian: Nu-m pasă! Dă-m dă mâncare, că mă duc.
    Sofia: Aşceaptă să vină şî tată-to dî la popa, să prândzîm cu toţ.
    Trăian: Se fase el la popa?!
    Sofia: S-o dus să-i spună şî lui că vrem să ce însurăm.
    Trăian (supărat): Sine l-o mânat acolo? Că părincili îi ăl măi mare potrivnic a’ nunţîlor năcununace. Mie mi-i şî ruşîne!... D-ai şci cât n-o învăţat el la religie dăspră strîcăsuna bănăţănilor, care măi toţ îş fac dă cap cu aşa nunţ sălbacise.
    Sofia: Lasă pră mama, nu ce năcăjî, că nu o să tot merz la şcoală. Până când o să fii tot pră mâna lor?
    Trăian: Dă-m dă mâncare, nu vreu să aud vorbe d-aşcea! Io nu mi-s dă-nsurătoare şî pase! (îşi caută mâncarea singur şi pleacă grăbit.)
    Scena IX
    (Gheorghe, Sofia)
    Gheorghe: Se ce superi daficea, mă abătui şî io la domnu notari şî n-ai se-i fase, nu ne lasă cu muzică, măi cu samă că n-am fost omu lui la alezuri.
    Sofia (întrerupându-l): Dă domnu „notăraş” nu-i smintă, o păreche dă pui la doamna ş-atuns dăloc să suseşce, că nu-ntoarse caru cu patru boi...
    Gheorghe: Dacă ce ghingeşci tu că lui îi porînseşce doamna, cum îm scoţ tu mie ochii...
    Sofia: Na, bine, bine!... N-ai vădzut tu sine şăge la gireapta când să duc ungeva? El ori ea?
    Gheorghe: Că baş prîntru aia-i măi mică, că şî Cristos stă d-a gireapta Tatălui...
    Sofia: Asta iar popa ţ-o spus-o!...
    Gheorghe: Lasă-ce că n-o să azunzem la sfadă. Adă prândzu că-s doauăsprese sasuri. (Sofia aduce două tacâmuri.) Năcaz cu copiii până-s mis, năcaz şî când îs mari (după o gândire mai îndelungată): Nu şciu dă sine să ascult: dă popă ori dă muiere?...
    Sofia (aduce de-ale mâncării): Dă muiere! Că ea ce-ndoapă cu mâncăruri, nu cu predis ca popa.
    Gheorghe: Da’ unge-i Trăian?
    Sofia: S-o dus cu marvili la izlaz...

    _____________

    Notă: „Piesa e scrisă în dialect bănăţean” (Ţepelea, 2005, p. 82).

    * TEATRU ÎN GRAI BĂNĂŢEAN antologie

    Volum îngrijit, note şi glosar de Ioan Viorel Boldureanu, Simion Dănilă şi Cornel Ungureanu© Ioan Viorel Boldureanu, Simion Dănilă, Cornel Ungureanu © Editura Marineasa, 2011

    Promo

    Imagini aleatoare

    Ionel Stoiț

    Cine e online

    În acest moment sunt 0 utilizatori şi 33 vizitatori online.

    Visitors

    • Total Visitors: 8101156
    • Unique Visitors: 20822
    • Since: Dum, 27/12/2015 - 21:50

    Un site realizat și administrat de
    Dușan Baiski

    Vizitatori Banaterra

    Display Pagerank