PÁNĂ, péńe s.f. – Floare.

PÁNCOVĂ, páncove s.f. – Colţunaş, turtă, gogoaşă.

PÁNJÂŃE, pánjâni s.m. – Păianjen.

PÁRTĂ, perţ s.f. – Dungă ornamentală ţesută; fâşia de sus (ţesută) a opregului;

panglica pălăriei.

PĂCUÍ, păcuiésc – (Voiv.) A împacheta.

PĂLĂMÁRI, pălămáre s.n. – Funie, frânghie, ştreang, odgon.

PĂLÚGĂ, pălúź s.f. – Prăjină (lungă). (Fig.) Lungan, deşirat.

PĂMÚCĂ s.f. sg. – Vată, bumbac.

PĂNDÚR, păndúri s.m. – Pandur.

PĂRĂSÎ, 3 sg. părăsăşce vb. IV. Refl. – (Voiv.) A se pustii, a se părăgini.

PĂŚEŞĂLUÍ, păśeşălui vb. IV. Refl. – A se linişti, a se potoli.

PĂTICÁRI, păticári s.m. – Farmacist, spiţer.

PĂTÍCĂ, pătíś s.f. – Farmacie, drogherie, spiţerie.

PÂRCU adv. (şi: pârcum). – De-a curmezişul, oblic, câş. Idem în loc. adv. d-a

pârcu.

PÂRCUM adv. v. pârcu.

PÂRŚ, pârśuri s.n. – (Voiv.) Brazdă deviată, nearată (strâmbă), greş; rătăcire,

sminteală.

PÂŞCĂV, -Ă, -i, -e adj. – Mucegăit.

PECÁRI, pecári s.m. – Brutar.

PECĂRÍE, pecăríi s.f. – Brutărie.

PEGÉSTRU, -Ă, -ştri, -stre adj. – Olog, şchiop.

PEPTÁR, peptáre s.n. – Cojocel (pentru femei) fără mâneci, care se încheie lateral.

PES, pésuri s.n. – Piesă de teatru, scenetă.

PESTÍ, pestésc vb. IV. Tranz. – A suporta, a răbda; a îngădui.

PEŞCHÍR, peşchíre s.n. – Ştergar, prosop.

PETRÉŚE, petrec (şi: pitrec) vb. III. Transz. – A conduce, a însoţi, a

întâmpina; a se distra.

PIÁTRĂ s.f. sg. – Grindină.

PIGLÁIS, piglaisă/-uri s.n. – Fier de călcat.

PIGLUÍ, píglui vb. IV. Tranz. – A călca rufe.

PILÁRI, pilári s.m. – Precupeţ, speculant, samsar.

PIRÍNCĂ, pirínś s.f. – Găinuşă, bibilică (pirchiţă).

PISÁT s.n. sg. – Păsat, făină de porumb măcinată grosier.

PIŞTÁVINĂ s.f. sg.– Dejecţii (lichide) de la animalele domestice.

PITRÉŚE, pitréc vb. III. Tranz. – (Voiv.) A întâmpina, a conduce înăuntru.

PITULÁ, pítul vb. I. Refl. – A se tupila.

PIZDURÁN, -Ă -i, -áńe adj.– (Voiv.) Labil.

PLÁTCĂ, plátche s.f. – (Voiv.) Persoană păguboasă (perdantă).

PLEVÁIS, pleváisuri s.n. – Creion.

POÁRCĂ s.f. sg. – Joc de copii cu nişte bucăţi de ţiglă asemănător cu şaica.

POBÍR, pobíri s.m. – Ştiulete pipernicit.

POCĂRÁIE s.f. pl. – Prăjituri, fursecuri, me(l)şpaisuri.

POCEÁCĂ, pocéś s.f. – Cărare, potecă.

POCNÍ, pocńésc vb. IV. Intranz. – A plesni, a crăpa, a muri (subit).

POCÓR s.n. sg. – Râs, batjocură, ironie, dezonoare, mir. (În expr.) Dă pocoru

lumii = de ruşinea lumii.

POCUMPĂR s.n. sg. – Perciune, favorit, zuluf.

POGÁN, -Ă, -i, -áńe adj. şi adv. – Bogat, înstărit; semeţ, faimos; năprasnic.

POGĂNÍE, pogăníi s.f. – Bogăţie, avuţie.

POIJĂ, poij s.f. – Bagaj.

POMENÍ, pomén vb. IV. Refl. – A se trezi, a se găsi pe neaşteptate într-un

anumnit loc, a ajunge ori a se afla într-o situaţie neprevăzută,

a se vedea pe neaşteptate în faţa cuiva sau a ceva.

PÓMINĂ, pómini s.f. – Amintire, aducere-aminte.

POŃÁ, pońédz vb. I. Intranz. – A chiorî.

POŃÁVĂ, pońévi s.f. – Cuvertură, pătură, scoarţă.

PONC, POÁNCĂ, ponś, poánśe adj. – Saşiu.

PONCHÍŞ adv. (şi: ponchíu). – Oblic, pieziş; câş, chiorâş, cruciş, ponciş.

PONCHÍU adv. v. poncíş.

POPÁMĂ s.f. sg. – Popime, mulţime de preoţi.

POPCÍ, popcésc vb. IV. Tranz. – A pofti.

PÓRĂV, -Ă, -i, -e adj. – Certăreţ, irascibil; rău, câinos, iute la mânie.

POROBOCÍ, porobocésc vb. IV. Tranz. şi refl.– a (se) potrivi, a (se) nimeri.

PORŞÓR, porşóri s.m. (şi: poşór). – Grămadă de fân, trifoi, paie etc., claie,

căpiţă, porcoi.

PÓRŢÎIE, pórţîi s.f. – (Voiv.) – Impozit.

POSOGÍ, posogésc vb. IV. Tranz. – A năpădi (lacrimile, sudoarea, plînsul etc.).

POŞMÂNDRĂ, popşmândre s.f. – Glumă (licenţioasă); parodie.

POŞÓR, poşóri s.m. v. porşór.

POTCÁŞ, -Ă, idem la pl. adj. şi s.m. – (Om) certăreţ, cusurgiu, arţăgos,

cicălitor, intrigant.

PÓTCĂ s.f. sg. – Belea, necaz, supărare, bucluc, cusur; naiba, drac.

POTRICÁLĂ, potricăli s.f. – Dorn tubular pentru a face găuri în curele,

opinci, urechile oilor etc.; ciocan cu un pinten (vârf) folosit

de măcelar pentru a omorî vitele.

POTRICĂLÍ, potricălésc vb. IV. Tranz. – A găuri, a străpunge pielea.

PRAIS, praiş s.m. – Prusac.

PRĂSĂGÍ, prăsăgésc vb. IV. Tranz. – A răsădi, a replanta.

PRĂSTÁ, prăstáu vb. I. Tranz. – (Voiv.) A hotărî, a stabili, a accepta, a

aproba, a fi de acord.

PRĂŞTUDĂRÍ, prăştudărésc vb. IV. Tranz. – (Voiv.) A-şi schimba părerea.

PRĂUMBLÁ, prăúmblu vb. I. Refl. – A se plimba, a se şpăţîri.

PREVEŞCÍ, preveşcésc vb. IV. Intranz. – A se pierde cu firea, a se buimăci.

PRÉZĂŞ, prézăş s.m. – Preşedinte (de colhoz, de cooperativă agricolă de

producţie etc.).

PRÍCEAŞ, -Ă, -príceş, -ă adj. (şi: príciaş). – Semeţ, mândru, trufaş, fercheş.

PRICÍ, pricésc vb. IV. Tranz. – A pune in vedere cuiva, a cere insistent cuiva

să nu uite să facă un lucru, a crici.

PRICIAŞ, -Ă adj. v. priceaş.

PRIDÁ, pridáu vb. I. Tranz. şi refl. – A dona; a se da în îngrijire cuiva.

PRÍNGĂ, prinź s.f. – Fiecare dintre cele două lemne puse de-a curmezişul

peste capetele loitrelor, la carul pentru transportat cereale;

consolă, suport.

PRIPÍ, 3 sg. prípe vb. IV. Refl. – A se prăji (la soare, la foc), a se rumeni.

PRÍPORE, prípori s.m. – Tăpşan, costişă, pantă, povârniş.

PRISPÍ, prispésc vb. IV. Tranz. – A surprinde (asupra faptului), a cipi, a zăpsî.

PRÓBĂ, próbe s.f. – Repetiţie; încercare.

PROCESTÁ, procestădz vb. I. Tranz. – A analiza, a desluşi.

PROGÁGE, progăgi s.f. – Cimitir, mormânt, mormînţ.

PRÓTĂ, proţ s.m. – Protopop.

PUIÁ, 3 sg. puiádză vb. IV. Tranz. – A face pui. (În impr.) Puie-n el să puie

(cu subiect subînţeles: dracul).

PÚLFĂR s.n. sg. – Pudră.

PULFĂRÍ, pulfărésc vb. IV. Tranz. şi refl. – A (se) pudra

PUMNÁŞ, pumnáş s.m. – Manşetă.

PÚTĂR s.n. sg. – Unt.

PUŢULUÍ, púţului/-ésc vb. IV. Tranz. – A curăţa, a şterge, a dichisi; a

igieniza; a certa, a dojeni, a face cu ou şi cu oţet pe cineva.