P

PÁNĂ, péńe s.f. – Floare.
PÁNCOVĂ, páncove s.f. – Colţunaş, turtă, gogoaşă.
PÁNJÂŃE, pánjâni s.m. – Păianjen.
PÁRTĂ, perţ s.f. – Dungă ornamentală ţesută; fâşia de sus (ţesută) a opregului;
panglica pălăriei.
PĂCUÍ, păcuiésc – (Voiv.) A împacheta.
PĂLĂMÁRI, pălămáre s.n. – Funie, frânghie, ştreang, odgon.
PĂLÚGĂ, pălúź s.f. – Prăjină (lungă). (Fig.) Lungan, deşirat.
PĂMÚCĂ s.f. sg. – Vată, bumbac.
PĂNDÚR, păndúri s.m. – Pandur.
PĂRĂSÎ, 3 sg. părăsăşce vb. IV. Refl. – (Voiv.) A se pustii, a se părăgini.
PĂŚEŞĂLUÍ, păśeşălui vb. IV. Refl. – A se linişti, a se potoli.
PĂTICÁRI, păticári s.m. – Farmacist, spiţer.
PĂTÍCĂ, pătíś s.f. – Farmacie, drogherie, spiţerie.
PÂRCU adv. (şi: pârcum). – De-a curmezişul, oblic, câş. Idem în loc. adv. d-a
pârcu.
PÂRCUM adv. v. pârcu.
PÂRŚ, pârśuri s.n. – (Voiv.) Brazdă deviată, nearată (strâmbă), greş; rătăcire,
sminteală.
PÂŞCĂV, -Ă, -i, -e adj. – Mucegăit.
PECÁRI, pecári s.m. – Brutar.
PECĂRÍE, pecăríi s.f. – Brutărie.
PEGÉSTRU, -Ă, -ştri, -stre adj. – Olog, şchiop.
PEPTÁR, peptáre s.n. – Cojocel (pentru femei) fără mâneci, care se încheie lateral.
PES, pésuri s.n. – Piesă de teatru, scenetă.
PESTÍ, pestésc vb. IV. Tranz. – A suporta, a răbda; a îngădui.
PEŞCHÍR, peşchíre s.n. – Ştergar, prosop.
PETRÉŚE, petrec (şi: pitrec) vb. III. Transz. – A conduce, a însoţi, a
întâmpina; a se distra.
PIÁTRĂ s.f. sg. – Grindină.
PIGLÁIS, piglaisă/-uri s.n. – Fier de călcat.
PIGLUÍ, píglui vb. IV. Tranz. – A călca rufe.
PILÁRI, pilári s.m. – Precupeţ, speculant, samsar.
PIRÍNCĂ, pirínś s.f. – Găinuşă, bibilică (pirchiţă).
PISÁT s.n. sg. – Păsat, făină de porumb măcinată grosier.
PIŞTÁVINĂ s.f. sg.– Dejecţii (lichide) de la animalele domestice.
PITRÉŚE, pitréc vb. III. Tranz. – (Voiv.) A întâmpina, a conduce înăuntru.
PITULÁ, pítul vb. I. Refl. – A se tupila.
PIZDURÁN, -Ă -i, -áńe adj.– (Voiv.) Labil.
PLÁTCĂ, plátche s.f. – (Voiv.) Persoană păguboasă (perdantă).
PLEVÁIS, pleváisuri s.n. – Creion.
POÁRCĂ s.f. sg. – Joc de copii cu nişte bucăţi de ţiglă asemănător cu şaica.
POBÍR, pobíri s.m. – Ştiulete pipernicit.
POCĂRÁIE s.f. pl. – Prăjituri, fursecuri, me(l)şpaisuri.
POCEÁCĂ, pocéś s.f. – Cărare, potecă.
POCNÍ, pocńésc vb. IV. Intranz. – A plesni, a crăpa, a muri (subit).
POCÓR s.n. sg. – Râs, batjocură, ironie, dezonoare, mir. (În expr.) Dă pocoru
lumii = de ruşinea lumii.
POCUMPĂR s.n. sg. – Perciune, favorit, zuluf.
POGÁN, -Ă, -i, -áńe adj. şi adv. – Bogat, înstărit; semeţ, faimos; năprasnic.
POGĂNÍE, pogăníi s.f. – Bogăţie, avuţie.
POIJĂ, poij s.f. – Bagaj.
POMENÍ, pomén vb. IV. Refl. – A se trezi, a se găsi pe neaşteptate într-un
anumnit loc, a ajunge ori a se afla într-o situaţie neprevăzută,
a se vedea pe neaşteptate în faţa cuiva sau a ceva.
PÓMINĂ, pómini s.f. – Amintire, aducere-aminte.
POŃÁ, pońédz vb. I. Intranz. – A chiorî.
POŃÁVĂ, pońévi s.f. – Cuvertură, pătură, scoarţă.
PONC, POÁNCĂ, ponś, poánśe adj. – Saşiu.
PONCHÍŞ adv. (şi: ponchíu). – Oblic, pieziş; câş, chiorâş, cruciş, ponciş.
PONCHÍU adv. v. poncíş.
POPÁMĂ s.f. sg. – Popime, mulţime de preoţi.
POPCÍ, popcésc vb. IV. Tranz. – A pofti.
PÓRĂV, -Ă, -i, -e adj. – Certăreţ, irascibil; rău, câinos, iute la mânie.
POROBOCÍ, porobocésc vb. IV. Tranz. şi refl.– a (se) potrivi, a (se) nimeri.
PORŞÓR, porşóri s.m. (şi: poşór). – Grămadă de fân, trifoi, paie etc., claie,
căpiţă, porcoi.
PÓRŢÎIE, pórţîi s.f. – (Voiv.) – Impozit.
POSOGÍ, posogésc vb. IV. Tranz. – A năpădi (lacrimile, sudoarea, plînsul etc.).
POŞMÂNDRĂ, popşmândre s.f. – Glumă (licenţioasă); parodie.
POŞÓR, poşóri s.m. v. porşór.
POTCÁŞ, -Ă, idem la pl. adj. şi s.m. – (Om) certăreţ, cusurgiu, arţăgos,
cicălitor, intrigant.
PÓTCĂ s.f. sg. – Belea, necaz, supărare, bucluc, cusur; naiba, drac.
POTRICÁLĂ, potricăli s.f. – Dorn tubular pentru a face găuri în curele,
opinci, urechile oilor etc.; ciocan cu un pinten (vârf) folosit
de măcelar pentru a omorî vitele.
POTRICĂLÍ, potricălésc vb. IV. Tranz. – A găuri, a străpunge pielea.
PRAIS, praiş s.m. – Prusac.
PRĂSĂGÍ, prăsăgésc vb. IV. Tranz. – A răsădi, a replanta.
PRĂSTÁ, prăstáu vb. I. Tranz. – (Voiv.) A hotărî, a stabili, a accepta, a
aproba, a fi de acord.
PRĂŞTUDĂRÍ, prăştudărésc vb. IV. Tranz. – (Voiv.) A-şi schimba părerea.
PRĂUMBLÁ, prăúmblu vb. I. Refl. – A se plimba, a se şpăţîri.
PREVEŞCÍ, preveşcésc vb. IV. Intranz. – A se pierde cu firea, a se buimăci.
PRÉZĂŞ, prézăş s.m. – Preşedinte (de colhoz, de cooperativă agricolă de
producţie etc.).
PRÍCEAŞ, -Ă, -príceş, -ă adj. (şi: príciaş). – Semeţ, mândru, trufaş, fercheş.
PRICÍ, pricésc vb. IV. Tranz. – A pune in vedere cuiva, a cere insistent cuiva
să nu uite să facă un lucru, a crici.
PRICIAŞ, -Ă adj. v. priceaş.
PRIDÁ, pridáu vb. I. Tranz. şi refl. – A dona; a se da în îngrijire cuiva.
PRÍNGĂ, prinź s.f. – Fiecare dintre cele două lemne puse de-a curmezişul
peste capetele loitrelor, la carul pentru transportat cereale;
consolă, suport.
PRIPÍ, 3 sg. prípe vb. IV. Refl. – A se prăji (la soare, la foc), a se rumeni.
PRÍPORE, prípori s.m. – Tăpşan, costişă, pantă, povârniş.
PRISPÍ, prispésc vb. IV. Tranz. – A surprinde (asupra faptului), a cipi, a zăpsî.
PRÓBĂ, próbe s.f. – Repetiţie; încercare.
PROCESTÁ, procestădz vb. I. Tranz. – A analiza, a desluşi.
PROGÁGE, progăgi s.f. – Cimitir, mormânt, mormînţ.
PRÓTĂ, proţ s.m. – Protopop.
PUIÁ, 3 sg. puiádză vb. IV. Tranz. – A face pui. (În impr.) Puie-n el să puie
(cu subiect subînţeles: dracul).
PÚLFĂR s.n. sg. – Pudră.
PULFĂRÍ, pulfărésc vb. IV. Tranz. şi refl. – A (se) pudra
PUMNÁŞ, pumnáş s.m. – Manşetă.
PÚTĂR s.n. sg. – Unt.
PUŢULUÍ, púţului/-ésc vb. IV. Tranz. – A curăţa, a şterge, a dichisi; a
igieniza; a certa, a dojeni, a face cu ou şi cu oţet pe cineva.