IAGOD, iagodz, s.m. – Măr

IBÚRG, ibúrguri s.n. – (Mil.) Exerciţiu.

IERÚGĂ, ierúź s.f. – Canal de aducţiune, scocul morii de apă; pârâu.

IMÁLĂ s.f. sg. – Noroi, zloată, nălap.

IMĂLÁ, imăl vb. I. Refl. – A se noroia, a se umple de imală.

IMĂLÓS, -OÁSĂ adj. – Noroios.

IORSÁG, iorságuri s.n. – Acaret; animal domestic mare, marvă.

ISFELÍ, isfelésc vb. IV. Refl. – A se ivi/izbi pe cineva, a ieşi pe neam; a

semăna cu cineva.

ÍSTINA adv. – (Cu) adevărat.

IŚ adv. – Ici, aici.

ÍŚCĂ adv. – Cică, (se) zice că.

ÍŢĂ, íţă s.f. – Íţie, fele, unitate de măsură pentru băuturi (aprox. 0,75 l).

IZĂMÉNT, izăménce/izăménturi s.n. v. egzămént.

IZÎDĂ s.f. sg. – Risipă. (În expr.) În izâdă = în zadar, daficea.

IZÂMBAN s.n. v. aizâmbán.