Autentificare utilizatori

Contor de materiale

  • 14 imagini
  • 366 articole
  • C

    versiune gata de tipărire

     

    CAISÎN, caisîni s.m. (şi: căisîn). – Cais.

    CÁPTĂ, căpţ s.f. – Calapod.

    CARAMFÍLĂ, caramfíle s.f. – Garoafă.

    CAREGÓGE pron. nehot. – Oricine.

    CÁSĂ DĂ CUPLĂRÁI/COPILĂRÁI s.f. compus v. cuplărái.

    CĂDRÓF, cădrófuri s.n. – Dulap.

    CĂIGÁNĂ, căigáńe s.f. (şi: găigánă). – Omletă, papară.

    CĂISÎN s.m. v. caisîn.

    CĂLÁRE, călări s.f. – Cărare, potecă.

    CĂLĂMĂŚÍ, călămăśésc vb. IV. Refl. – A se buimăci.

    CĂLĂPĂR s.m. sg. – Calomfir.

    CĂLEÁLĂ, căléli s.f. – Mâncare, haleală.

    CĂLÉTCĂ, călétche s.f. – Colivie.

    CĂNUNÁ, cănún vb. I. Refl. – A se tângui, a se văicări; a se chinui, a suferi.

    CĂPĂRÍ, căpărésc vb. IV. Tranz. şi refl. – A arvuni; a se logodi.

    CĂPĂTÂŃ, căpătâńe s.n. – Perniţă de cap.

    CĂPĂTUÍ, căpătuiésc vb. IV. Refl. – A se făgădui, a se logodi/căsători.

    CĂPTÁ, capt vb. I v. căutá.

    CĂPÚT, căpúturi s.n. – Haină groasă bărbătească, veston, palton.

    CĂRÁBĂ, cărăbi s.f. – Cârâitoare; instrumentul primitiv de suflat cu ance (?)

    dublă (pană de gâscă despicată, strămoşul oboiului).

    CĂRÍCĂ, căríś s.f. – (În ornamentică/ţesături populare) Cerc; romb.

    CĂSÎR, căsîri s.m. – Casier.

    CĂTICHÍS s.n. sg. – Catehism.

    CĂUTÁ, caut vb. I. Tranz. (şi: căptá, cotá). – A se îngriji (de un bătrân,

    bolnav etc.).

    CĂZNÍ, căzńésc vb. IV. Tranz. – A ocărî, a certa; a chinui.

    CÂI, CÂIE, pl. idem adj. (şi: câń). – Ciung.

    CÂŃE, câni s.m. – Câine. (Expr.) Câńe-câńeşce = târâş-grăpiş.

    CÂŃECRÉŢ s.n. – (Etim. pop.) Königgraz, localitate austriacă, renumită prin

    bătălia din 1866 dintre austrieci şi prusaci.

    CÂŃÉSC, -ÁSCĂ, -éşti adj. – Rău, duşmănos, hain. (Despre dinţi) Canin.

    CÂŃI, CÂŃE, pl. idem adj. v. câi.

    CÂŃÓS, -OÁSĂ, -óş, -oásă adj. v. câńésc.

    CÂNTÁ, cânt vb. I. Refl. – A se boci.

    CÂRLIŹÉL, cârliźéi s.m. – Zambilă.

    CÂRLÓNŢ, cârlónţuri s.n. – (Voiv.) Cuier.

    CÂRŚÁG, cârśéźe s.n. – Ulcior, vas din lut cu „ţâţă“ (pentru apă).

    CEA s.m. sg. v. CEÁCE.

    CEAR adv.– Chiar, baş.

    CEÁCE s.m. sg. (şi: cea).– Nene.

    CECĂRUÍ, cecărui/-ésc vb. IV. Tranz. – A tecărui, a strânge cu tecărăul (DLR).

    CÉME, cem vb. III. Tranz. – A bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate.

    CEŞÂLĂ, ceşâli s.f. – Pungă (de păstrat banii), ches, chisea (devenit nume de

    batjocură).

    CFARTÍRI, cfartíre/-tíruri s.n. (şi: fărtíri). – Locuinţă (provizorie), gazdă.

    Expr.: În cfartiri = în gazdă, în/cu chirie.

    CHERTĂU, chertăi s.m. – (Voiv.) mârtan, motan, cotoi; câine de casă.

    CHESĂRI, chesărie s.n. – Teslă.

    CHÍBLĂ, chíble s.f. – Greutate de 50 de kilograme.

    CHÍCĂ, chiś s.f. – Coadă, codiţă (împletită), cosiţă.

    CHICHÍ, chichesc vb. IV. Tranz. şi refl. (şi: chicí)– A repara; a (se) dichisi, a

    (se) găti.

    CHICÍ vb. IV v. chichí.

    CHILÁŞ, chiláşă s.n. – Cântar mic de piaţă (de mână, cu resort).

    CHIMEÁŞĂ, chiméş s.f. – Cămaşă.

    CHIŃÉZ, chińéj s.m. – Staroste/cneaz, primar.

    CHIRVÁI, chirváiuri s.n. – „Nedeie şvăbească”; hramul bisericii şvăbeşti.

    CHIŚ, chíśuri s.n. – Şold.

    CHÍŞĂV, -Ă, -vă, -vi, -ve adj. – mohorât, încruntat

    CHIŢCÁN, chiţcáni s.m. v. chiţorán.

    CHIŢORÁN, chiţoráni s.m. (şi: chiţcán). – Şobolan.

    CHÍŢOŞ, -Ă, pl. idem adj. – (Voiv.) Drăcos, focos, semeţ.

    CIC, cícuri s.n. – Cioc; şpiţ, vârf ascuţit.

    CICILÁC, ciciláś s.m. – Pui de iepure.

    CICURÁ, cícur vb. I. Tranz. – (Voiv.) A găuri ceva cu un cic.

    CÍNĂR, -Ă, -ńeri, -re adj., s.m. şi s.f. – Tânăr; mire, mireasă.

    CÍNDĂ, cindz s.f. – Tindă; bucătărie.

    CINDÚŢĂ, cindúţă s.f. – Bucătărie de vară.

    CÍNGĂ, cinź s.f.– Chingă.

    CIOCLÉNDĂR, ciocléndări s.m. v. ciopocléndăr.

    CIOPOCLÉNDĂR, ciopocléndări s.m. (şi: ciocléndăr). – Pierdă-vară.

    CIOŞ, CIOÁŞĂ, pl. idem adj. – Fără barbă/păr, spân; sluţit.

    CIPÍ, cipésc vb. IV. Tranz. –A surprinde, a prinde la înghesuială, a prispi, a

    zăpsî.

    CÍPSĂ, cípsă s.f. – Piatră-acră; alaun.

    CIRÍC interj. – (La jocurile de copii) Ciric-îmbuc! = Ghiceşte, alege pe

    nevăzute sorţii! Cf. în DA sub cirícă: în-buşi.

    CIUL, -Ă, -i, -e adj. – Ciung de-o ureche, fără o ureche.

    CIUŞTULUÍ, ciuştuluiésc vb. IV. Tranz. – A netezi, a finisa, a ferchezui, a

    dichisi.

    CLEŃÉT, cleńéce s.n. – Clarinet.

    CLOÁMFĂR, cloámfări s.m. – Tinichigiu.

    CLOTORÍ, clotór/-ésc vb. IV. Tranz. – A agita (lichidul dintr-un vas); a clăti.

    COÁCĂŃE, coácăni s.m. – Şoarece de câmp, hârciog.

    COBÂRLĂU, cobârlăie s.n. – (Voiv.) Nişă, scobitură în zid, cotlon (unde se

    ţin diverse obiecte).

    COBÂRŞĂU, cobârşăie s.n. (şi: copârşău, săcrín, săcríu). – Sicriu.

    COBILÉŢ, cobiléţă/-uri s.n. – Prichiciul vetrei (lângă cuptor), chimineţ (DA).

    COCÁIE, cocăi s.f. – Scrânciob.

    COLAINĂ, colaine/colăini s.f. – Medalie.

    COLDÚŞ, -Ă, pl. idem adj. – Invidios, răutăcios.

    COLIÉŞĂ s.f. sg. – (Banatul montan) Mămăligă tare care se taie cu sfoara.

    COLOÍ, cóloi vb. IV. Tranz. – (Voiv.) A suna (apela) la telefon.

    CONTRIÁC, contriácuri s.n. – (Voiv.) Contract; (p. ext.) testament.

    COPÂRŞĂU s.n. v. cobârşău.

    COPILĂRÁI s.n. v. cuplărái.

    CORCOFĂŃÁT, -Ă,-áţ,-áce adj. – Diform, gras, lăbărţat, umflat.

    CORCOFEÁLĂ, corcoféle s.f. – (Voiv.) Minciună, vorbă slabă. Expr.: melecorcofele

    = mâzgălituri în caietele şcolarilor.

    COTROPÍ, cotróp vb. IV. Tranz. (şi: cutropí). – A acoperi; a năpădi, a

    cuprinde.

    COSTORÍ, costorésc vb. IV. Tranz. – (Voiv.) A ospăta.

    COSTRÁVĂ s.f. sg. – Costrei.

    COTÁ, cot vb. v. căutá.

    COTOROÁŹE s.f. pl.– Răcituri, piftie.

    COVÉI, covéie s.n. – Cotitură, cot, meandră, încovoiere (a unui râu); figură de

    virtuozitate la dans.

    CRĂŞTOÁLĂ, crăştóle s.f. – Cratiţă, raină.

    CRÂMPOT, crâmpoţ s.m. – Bucăţică. (În expr.) Crâmpot dă copil = pici de-o

    şchioapă).

    CRÂMPOŢÎ, crâmpoţăsc vb. IV. Tranz. – A tăia ceva în bucăţi mărunte.

    CRICÍ, cricésc vb. IV. Tranz. – A pune in vedere cuiva, a cere insistent cuiva

    să nu uite să facă un anumit lucru, a prici.

    CRIÉL, criéi (cri-él; cri-éi) s.m. (şi: cr(i)el).– Creier.

    CR(I)EL, cr(i)ei s.m. v. criél.

    CRÍGLĂ, crígle s.f.– Pocal; halbă.

    CUCĂÍ, cúcăi vb. IV. Intranz. – A picoti, a moţăi.

    CUCĂIÁLĂ, cucăiéli s.f. (şi: cucăít). – Picoteală, picotit.

    CUCĂÍT s.n. sg. v. cucăiálă.

    CÚCE, cúce s.f. – Piatră de gresie (pentru ascuţit coasa).

    CUCEDZÁ, cucédz vb. I. Tranz. – A cuteza, a îndrăzni.

    CUCUBÍNĂ, cucubíńe s.f. – Concubină.

    CUCUIÁUĂ, cucuiéle s.f. – (Voiv.; expr.) A sui în cucuiele = a te sui pe casă

    (pe hambar etc.). (Fig.) A risca, a se hazarda.

    CUMGÓGE adv.. – Fiecum, oricum.

    CUNCINÁ, cúncin vb. I. Tranz. şi refl. – A (se) tempera, a (se) calma, a (se)

    potoli, a (se) controla.

    CUNI, cúńe s.n. – Cui. (În expr.) A şedea cuńe = a sta nemişcat.

    CUPLĂRÁI, cuplăráie s.n. (şi: copilărái, prin etim. pop.; cásă dă cuplărái). –

    Bordel.

    CÚRE, cur vb. III. Intranz. – A alerga, a se repezi.

    CURIŞCÁP adv. (cu vb. a se pune, a se da) – De-a berbeleacu. (În loc. adv.)

    D-a/în curişcap = din toate puterile, încercând totul.

    CUSTÁ, cust vb. I. Tranz. – A îngriji, a (între)ţine. (În expr.) Dumńedzău să

    ce cúşce! = Dumnezeu să te ţină!

    CUŞTULÍ, 3 sg. cúştule/cuştuléşce vb. IV. Intranz. (şi: cuştuluí). – A costa, a

    preţui, a valora; a merita.

    CUŞTULUÍ vb. IV v. cuştulí.

    CUTROPÍ vb. IV v. cotropí.

     

     

    Promo

    Imagini aleatoare

    Gabriel Ţepelea - Plugarii condeieri din Banat

    Cine e online

    În acest moment sunt 0 utilizatori şi 59 vizitatori online.

    Visitors

    • Total Visitors: 2524526
    • Unique Visitors: 11815
    • Since: Mie, 07/02/2018 - 09:56

    Un site realizat și administrat de
    Dușan Baiski

    Vizitatori Banaterra

    Display Pagerank