Cenad - Kirchweih

versiune gata de tipărirePDF version

 

Kirchweih la Cenad, 1981„Kirchweih“ înseamnă pentru etnia germană sărbătoarea anuală a hramului bisericii romano-catolice dintr-o anumită așezare, în cazul de față Cenad, județul Timiș. Aceasta se ține pe data de 24 septembrie, de Sf. Gerhard, patronul bisericii. În context, trebuie precizat faptul că localitatea Cenad a fost sediu de episcopie romano-catolică, iar Gerard de Cenad, de origine venețiană, a fost primul episcop.
Cum se desfășoară o asemenea serbare? În primul rând, băieții care vor lua parte la petrecere trebuie să aibe de pereche o fată (prietenă, vecină sau chiar verișoară etc.). În toate zilele când va fi dans, cei doi vor forma o pereche. După ce fiecare și-a întrebat perechea dacă merge cu el, la Kirchweih, băieții vor alege pe unul care va fi conducătorul lor. Acesta va avea cuvântul, el va merge totdeauna cu perechea lui în primul rând al alaiului. Va fi ales și un al doilea pe listă. Împreună, cei doi vor conduce întreaga serbare.

Alegerea fetelor și a conducătorilor se petrece cu luni înainte de Kirchweih. Fetele trebuie să aibe cel puțin cinci-șase rochii noi. Nicio fată nu îmbracă de Kirchweih o rochie de două ori. Băieții tocmesc muzica, procură vinul care se bea în timpul celor câteva zile de sărbătoare de către participanți. Fetele se îngrijesc de ornarea pomului ce se pune în stradă, în fața sălii de dans unde va avea loc Kirchweihul.
Pomul este un trunchi de copac de circa 10-12 m, care în fiecare an se vopsește și pe care se așează o coroană împodobită cu flori artificiale, din hârtie creponată, și multe, multe benzi de aproape 1 m lungime, ce flutură în vânt. De pom este legată o sfoară, iar când grupul vine de la biserică, de acestă sfoară se vor prinde o pălărie și un batic. Aceste două articole vor fi licitate duminică după-masă cu biletele de trombolă ce s-au vândut dimineața la neamuri, vecini și prieteni.
La fel și pălăriile băieților sunt împodobite cu buchetele de flori din ceară, cu biluțe colorate și oglinzi. În jurul pălăriei vine prinsă o banderolă bleu, ale cărei capete vor atârna circa 50-60 cm pe spatele purtătorului. De această banderolă se prind buchetele de flori. Totodată, se împodobește un mic suport din lemn cu un buchet de flori similar celor ce se pun la pălăriile băieților. Acest buchet foarte frumos este dus la biserică duminică dimineața de către fata primului băiat din alai. Cu o săptămână înainte de a începe Kirchweihul, în ziua de sâmbătă, fiecare băiat își duce pălăria la fata lui, care, la rândul ei, se îngrijește de ornarea pălăriei. În vinerea următoare, fata duce pălăria împodobită la băiat.
Sâmbătă după-amiază începe festivitatea, dar fără fete, prin plantarea pomului. Băieții se întâlnesc acasă la primul băiat, bineînțeles cu pălăria împodobită, de unde pornesc cu toții, cu pomul, conduși de fanfară, la locul unde se va planta acest pom. Se sapă o groapă destul de adâncă, se ridică pomul, se fixează, apoi în jurul acestuia se joacă o horă. La final, băieții se vor deplasa în grup, cu muzica în frunte, acasă la primul băiat
Duminică dimineața, băieții merg cu o sticlă de vin, de gâtul căreia sunt prinse bilete de tombolă, la neamuri, cunoștiinte și vecini. După ce și-au vândut biletele de tombolă, fiecare băiat se duce la fata lui și împreună se duc în curtea primului băiat din alai, de unde pornesc cu toții spre biserică, însoțiți de muzicanți, pentru a lua parte la slujbă.
Duminică dimineața, fetele sunt îmbrăcate ori în portul tradițional șvăbesc, ori cu rochii albe. Dacă ele aleg portul popular, băieții vor purta pantaloni negri, o cămașă albă și o vestă neagră, cu mulți nasturi din metal argintiu. Dacă însă fetele poartă rochii, băieții poartă costum. În timpul slujbei, perechile stau în picioare, aranjate în rând, așa cum au intrat în biserică. Preotul sfințește buchetul, care, după-masă, va fi licitat. După ce s-a terminat slujba, grupul se va deplasa din nou la pom.
Orchestra va cânta o muzică de joc, după care perechile se vor deplasa din nou, dar de această dată la prima fată din alai, perechea primului băiat. După-amiază, iar se adună perechile într-un loc stabilit și, în grup, se duc la prima fată acasă, unde, în curte, muzica va cânta un dans și tot grupul pornește la pom.
Între timp, lângă pom se pune un butoi pe care se urcă primii doi băieți. Primul băiat va recita o poezie scrisă special pentru această zi, după care va începe licitația. Întâi se scot la licitație biletele ce nu s-au vândut de dimineață. Într-o pălărie se va pregăti un al doilea set de bilete. Din public se va invita un copil care va trage câte un bilet din pălărie, întâi pentru batic, apoi pentru pălărie. Suma de bani care se strânge va acoperi cheltuelile făcute de băieți.
Coronița sau buchetul mare pe care l-a purtat prima fată vor fi acum și ele licitate, dar nu de către săteni, ci numai de băieții care participa la festivitate. De obicei, coronița este cumpărată de unul care are intenții serioase de a o lua în căsătorie pe aleasa inimii sale și îi cumpără acest buchet. Coronița va fi purtată în toate zilele de Kirchweih, în timpul dansului, de fata care a primit-o de la băiatul ei.
După terminarea licitației, întregul grup intră în sală, câștigătorii dansează un dans, pe urmă o conduc acasă, cu muzică, pe fata care a primit coronița. O parte din spectatori, la fel, însoțesc muzica, iar alții rămân în sală, să aibe locuri bune seara. De obicei, se știe cine primește coronița și părinții fetei pregătesc o gustare, respectiv sandviciuri, prăjituri, sărățele etc., înainte de a le fi adusă fata acasă de către grup.
Duminică seara, perechile din alai dansează până la miezul nopții. După care, câte două perechi se duc la una dintre fete acasă, unde mama acesteia le pregătește o gustare. În acest timp, în sală este liber la dans pentru toată lumea. Dar, după ce perechile se întorc de la masă, distracția este a lor până le terminarea balului.
Luni după-masă, tot grupul se deplasează, însoțit de muzică, la sala unde se ține petrecerea și se va dansa până spre seară, iar de data aceasta cina va fi servita la cea de-a a doua fată din cele două perechi. Seara, din nou dans.
Marți dimineața, băieții se adună acasă la primul băiat și pornesc cu muzică la fiecare fată. În curte se danseaza un dans sau două, se servesc dulciuri și băuturi. Până la prânz, băieții trebue să ajungă la fiecare fată. După-amiază și seara, va fi din nou dans. În toate aceste zile, la licitație, în timpul dansului sau cu fanfara după ei, pe stradă, unul din băieți strigă: „Băieți, ce zi e astăzi?“. La care toți răspund în cor: „Kirchweih!“
În următoarea sâmbătă, pomul vine scos din pământ, de față cu întregul grup, iar în locul pomului se pune o sticlă de vin care, în anul următor, la săparea gropii, se va bea de către băieți. Trunchiul va fi depozitat la unul din băieți acasă, pentru următorul an. Sâmbăta, la scoaterea pomului, pe pălăriile băieților rămâne doar un singur buchețel de flori și panglica.

Brunhilde Hinkel 

Material publicat în revista „Cenăzeanul“ nr. 1/2013

Promo

Salbe

Biblioteca Banat

Vizitatori Banaterra

Display Pagerank