Inițiativa de a tipări cursul de Istoria Bisericească Universală susținut de Părintele Profesor Doctor Aurel Jivi în fața studenților teologi de la Timișoara, anii 1997-1999 s-a dorit a fi un act de comemorare cu prilejul împlinirii a 10 ani de la mutarea dascălului nostru în veșnicie (2012). Cum problemele administrative și gospodărești la parohie nu ne-au dat răgazul necesar pentru a finaliza acest lucru, iată că cu ajutorul lui Dumnezeu am reușit să imprimăm textul cu pricina într-un an omagial hotărât de Patriarhia Română și închinat educației religioase a tineretului creștin ortodox.

Mă plimb pe aleea amintirilor mele, oprindu-mă, din când în când, în faţa tablourilor înşirate pe pajiştea vremii, precum hainele, la uscat, după o baie în răcoarea undelor.

La fel ca şi pe acele bucăţi vestimentare, le-am scos, una după alta, le-am scuturat de surplusul cuvintelor redundante şi le-am lăsat să se prezinte cititorului singure. Pictate au fost de persoanele întâlnite pe parcursul istoriei modeste a vieţii mele, începând încă din copilărie.

Acest „Jurnal” este o compoziţie asemănătoare suitei Tablouri dintr-o expoziţie a lui Mussorgsky, care reuşeşte, prin impulsul său, să trezească dorinţa altora de a-şi dezvolta minunatele variaţiuni proprii pe aceeaşi temă.

Laitmotivul acestei „melodii” sunt plecările...

Această carte s-a scris din motive variate, dintre care se cuvin a fi menţionate, într-o ordine aleatorie: multiplicarea şi diversificarea instrumentelor de abordare a unei opere literare; valorificarea convorbirilor cu Poetul Eugen Dorcescu, înregistrate de mine în perioada 1 iulie 2015 – 31 iulie 2016, într-un text interpretativ incitant, dinamic şi consistent; introducerea interviului în cercetările mele de lingvistică aplicată, datorită rolului său în obţinerea de informaţii; perspectiva, mai mult sau mai puţin apropiată, a monografierii creaţiei marelui scriitor timişorean, care, din 1 august 2014, este cetăţean de onoare al oraşului de pe Bega etc.

Pentru intitularea eseului DESPRE FERICIRE, a fost utilizat un vers din poemul lui Eugen Dorcescu În codrii fără capăt, în ideea că enunţul „Etern, într-o eternă noapte-zi” reflectă, concentrat şi memorabil, crezul său artistic.